INTERVIU DESPRE DEPRESIE ŞI SUPERSTIŢII CU PĂRINTELE VASILE CRISTIAN, DIN IAŞI

O ZI BENECUVANTATA !

În rândurile ce urmează vă vom prezenta un interviu cu Părintele Vasile Cristian, preot paroh în localitatea Uricani, de lângă Iaşi. Beneficiind de o bogată experienţă spirituală, sfinţia sa a adunat în jurul său un număr mare de fii duhovniceşti. Pe lângă faptul că este licenţiat în Teologie, a urmat şi cursuri postuniversitare (master) în Psihologie şi Teologie, fiindu-i mult mai uşor în a-i povăţui pe cei care îi cer sfatul.

Rep: Părinte, ştim că depresia este o boală cu o incidenţă din ce în ce mai mare, cu atât mai mult cu cât este foarte insiduasă şi cu recidive frecvente. Cum o “diagnosticaţi” şi cum puteţi consilia credincioşii să depăşească aceste stări?

Pr. V: Consider că depresia este mai întâi de toate o stare, care cu timpul poate deveni o boală. Din păcate, în zilele noastre este destul de des întâlnită şi este prezentă la oameni din toate categoriile sociale, indiferent de studii, profesie, poziţie socială... Din ceea ce am întâlnit, majoritatea cazurilor se datorează fie stresului de la locul de muncă sau chiar de acasă, fie unei sau unor dezamăgiri de natură socială sau sentimentală. Omul devine neâncrezător în forţele proprii sau în cineva anume.
Acum este momentul când persoana respectivă trebuie ajutată psihic, sufleteşte, ea trebuie efectiv „hrănită” cu încredere.
Dacă ne referim la consiliere, eu de aici am pornit întotdeauna, să-i dai încredere în forţele proprii, să-l faci să simtă că nu este singur, că mereu e cineva lângă el. Şi totul trebuie făcut într-un mod cât mai consistent şi sincer.

Rep: Cât de des întâlniţi cazuri de tineri debusolaţi într-o societate care se confruntă cu multe schimbări şi cu o perioadă de tranziţie ce datează de mai mult de 20 de ani. Ce exemple se pot oferi tinerilor de azi?

PR. V: Tulburarea şi instabilitatea socială pe care o trăim provoacă multă confuzie şi debusolare în mintea tinerilor. Unii nu mai disting realul de ficţiune, adevărul de minciună, promisiunea de înşelăciune. Una le înfăţişează societatea, alta le arată lumea virtuală, internetul, altceva constată din mass-media, altceva au învăţat la şcoală sau la biserică, nu mai este o omogenitate de norme şi învăţături. A devenit pentru tineri din ce în ce mai greu să discearnă lucrurile cu adevărat bune din mijlocul celor multe şi înşelătoare care se impun cu atâta forţă şi publicitate.
Aici poate interveni forţa exemplului, a acelora care s-au ostenit şi au reuşit. Din viaţa cotidiană exemplele pot fi luate dintre cei care au reuşit prin muncă şi viaţă virtuoasă, iar din punct de vedere teologic, exemple avem pe sfinţii lui Dumnezeu. Fiecare îşi poate găsi un sfânt care să-i fie şi exemplu şi model şi ocrotitor în acelaşi timp.

Rep: Ce sfat i-aţi oferi unei mame căreia medicii îi dau vestea că bebeluşul pe care îl aşteaptă prezintă o formă de malformaţie congenitală sau că va suferi de o boală genetică ireversibilă, fiind pusă în situaţia de a renunţa la sarcină?

Pr. V: Nu este o situaţie de dorit pentru nimeni. Au fost şi cazuri în care medicii au spus că bebeluşul va avea probleme, iar realitatea a dovedit contrariul. Nu am avut niciodată un astfel de caz, dar cred că decizia trebuie luată de părinţii bebeluşului, iar cel mai potrivit în a-i sfătui este duhovnicul lor, cel care îi cunoaşte cel mai bine şi îi poate sprijini sufleteşte. Oamenii sunt diferiţi, cazurile sunt diferite, deci şi abordarea problemei trebuie să fie diferită.

Rep: Ce soluţie putem găsi pentru a-i atrage pe tineri la biserică?

Pr. V: Cu tinerii este destul de dificil de lucrat uneori, trebuie foarte multă dibăcie şi răbdare în acelaşi timp.
Teoretic pot fi enumerate mai multe soluţii, dar practic trebuie lucrat aproape cu fiecare în parte, pentru-că pe unii îi vindecă cuvântul, altul are nevoie de exemple, altul trebuie mustrat, altul trebuie stimulat prin cuvânt, altul trebuie lăudat, altul are nevoie de rugăminte, alţii au nevoie de mai multă îngăduinţă, unii sunt mai raţionali, alţii mai sentimentali... Nu se poate lucra cu toţi folosind aceeaşi metodă.
Ne aducem aminte de cuvintele Sf. Ap. Pavel care zice: „Tuturor toate m-am făcut, ca ,în orice chip, să mântuiesc pe unii”(ICorinteni IX,22).
Cred că este foarte important ca preotul trăiască preoţia aşa cum trebuie şi Dumnezeu va îndrepta la timpul potrivit inima fiecăruia către Biserică.

Rep: Un sondaj recent arată că aproximativ 70% dintre respondenţi, deşi cred în Dumnezeu, conferă credibilitate superstiţiilor, practicanţilor magiei, tarotului, horoscopului, etc, cu atât mai mult cu cât practicanţii cărora se adresează invocă numele Lui Dumnezeu.
Ce le putem spune acestor oameni pentru a nu mai cădea în aceste capcane?

Pr. V: Lucrurile acestea au existat din totdeauna, au fost ca nişte capcane în care credincioşii au căzut foarte uşor. Unele, ca de exemplu superstiţiile, sunt atât de adânc înrădăcinate în sufletele lor încât sunt aproape imposibil de eliminat. Cred că trebuie delimitat cu mai multă insistenţă hotarul, limita dintre credinţă şi superstiţie sau practici cu tentă ocultă, iar credincioşii trebuie îndemnaţi să-şi canalizeze toată credinţa spre puterea şi lucrarea lui Dumnezeu.

Autor: 

Andrei Andronic