ÎN ADÂNCURI DE FIINȚĂ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Clipa liniștei profunde
E un sfetnic foarte bun,
Ea cu glas duios răspunde
Întrebărilor ce-i pun.

"Spune, sfântă isihie,
Unde-i fericirea mea,
Căci mi-e inima pustie,
Fiindcă nu am dat de ea?..

Am avut și frumusețe
Și putere și plăceri,
Dar în scurta-mi tinerețe,
Fericire.. nicăieri!

Câte-o slabă licărire
Parcă, parcă am simțit
Când în flăcări de iubire
Eu ardeam și-am fost iubit"..

"Bucuria ți-e străină,
Fericire n-ai avut?
Numai tu ai fost de vină:
Ochi aveai, dar n-ai văzut!

O întreagă simfonie
De cântări și de culori
Ți-a fost dedicată ție,
Și nu ți-a venit să zbori?..

Creatorul pentru tine
Pe El Însuși S-a-'ntrecut,
Cel ce lumea-'n palmă ține
Te iubea.. și n-ai știut?..

Câtă lume minunată
A trimis în viața ta,
Însă te-ai gândit vreodată
Să asculți și vocea sa?..

Numai TU.., doar pentru TINE..
Ai fost singur pe pământ!
De-ai fi ascultat mai bine
Vorbele-aruncate-'n vânt..

Acum cauți fericire
Fără să fi dăruit,
Să ai parte de iubire,
Deși tu nu ai iubit"?..

Clipa liniștei profunde
Îmi explică ce-am greșit,
Ea întreabă, ea răspunde,
Iar eu o ascult uimit.

Știu că sfânta conștiință
Îmi vorbește, nu sunt eu;
În adâncuri de ființă
Îmi șoptește Dumnezeu..
amin
Sorin Croitoru

Lângă crucea părăsită ! de Eliana Popa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

SUFLETUL OMULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Sufletul omului, este REAL (adica, exista), este VIU (adica, traieste), este RATIONAL (adica, gandeste), este SIMPLU (adica, dintr-o singura bucata, nu se poate imparti), este IMATERIAL (adica, este duh, nu poate fi pipait), este VESNIC (adica, este nemuritor), si pentru o vreme se salasluieste intr-un trup organic, dandu-i acestuia putere de viata, de crestere, de simtire si de nastere de copii. "SUFLETU-I O TAINA, VIATA E UN VIS, SUFLETELOR BLANDE, RAIUL E DESCHIS!". Un medic a intrebat in batjocura un preot: Sfintia ta, porti numele de pastor de suflete, dar ai vazut vreodata un suflet??? Cu ochii acestia trupesti, nu!, a raspuns preotul. Dar l-ai auzit? Nuuu! Dar l-ai gustat? Nuuu! Poate l-ai mirosit? Nuuu! Dar l-ai simtit? Daaa, l-am simtit! Si medicul a zis: Deci, din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva sufletului. Ce sa credem? Atunci l-a intrebat preotul: Dumneata ca medic ai vazut vreodata durerea??? Nuuu, a zis medicul, n-am vazut-o! Dar ai auzit-o? Nuuu! Poate ai mirosit-o? Nuuu! Dar ai gustat durerea? Nuuu! Ai simtit cumva durerea? Daaa, am simtit-o si inca foarte tare! Va sa zica din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva durerii. Ce sa credem? Atunci medicul a spus: Sfintite parinte, iertati-ma, abia acum am inteles ca nu totul poate fi vazut, gustat, pipait, mirosit. Domnule doctor, un bun crestin ortodox, doctorul Octavian Udriste (Dumnezeu sa-l odihneasca in sanurile lui Avraam, fiindca a murit), spunea asa: Exista UN UNIVERS CUANTIC, adica, tot ceea ce poate fi pipait si UN UNIVERS SUBCUANTIC, adica, tot ceea ce nu poate fi pipait si aceasta este IMPARATIA LUI DUMNEZEU! Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

RASTIGNESTE-L !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Răstigneste-L ! Răstigneste-L, strigă gloata de iudei,
Gurile inveninate de trufasi arhierei
Si in curtea judecatii, oastea lui Satan se strânge
Si din gura lui spurcată, valul de otrava curge !

Răstigneste-L ! Răstigneste-L ! către Pilat gloata striga
Să vedem cum Templul cade si in trei zile-l ridica !
Fără mila biciul muscă, mânuit cu-ndemânare
Pe Acel al cărui Tată, tine lumea la picioare.

Toti Îl scuipă cu furie de la mic si pan' la mare
Chiar si-acei ce pâna ieri,Îl primeau cu osanale.
Cu coroana umilintei fruntea Îi încununează
Si pe umerii răniti, greul Crucii Îi asează ...

Cine să Te plângă, Doamne, cine fruntea să îti steargă
Când Te huiduie si scuipă cu furie lumea-ntreagă ?
Îngerii plecând spre ceruri cu tristete isi aruncă
Sclipitoarele coroane...cerul tot pare sa-L plangă!

,,Cum să mai purtăm cunună, cum să ne mai veselim,
Când pe frunte, Tu, Stăpâne, ai cununa cea de spini!"
Chiar si astrul isi ascunde razele strălucitoare
Refuzând sa mai priveasca cum se stinge Mândrul Soare...

Întunericul se-asterne ca un giulgiu-ntunecat
Peste Crucea suferintei, peste greul lor păcat,
Fulgerele furioase par să cadă peste El
Care-n chinul agoniei strigă tare către Cer :

,, Dumnezeul Meu....si Tată ! pentru ce M-ai părăsit
Iata-n mâna Ta-Mi pun Duhul, iata că s-a săvârsit !"
O lumină înconjoara Crucea cea mântuitoare
Si pe chipul sfânt răsare, toată Slava Lui cea mare.

Asa a murit pe Cruce, Omul cel Dumnezeiesc,
Cel născut din Nemurire pentru neamul omenesc,
Cel trimis ca-n a Sa Cruce toate crucile să poarte,
Să zdrobească urâciunea si să calce peste moarte !

Eliana Popa