VORBA MULTĂ..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Eu înțeleg că-i greu să rabzi,
Să ierți, să suferi și să faci..
Un lucru nu pot să-'nțeleg:
E chiar atât de greu să.. taci?..

Atât de multe mai vorbești,
Că uiți și ce vroiai să spui;
Te obosești în convorbiri,
Vorbești orice, oricând, oricui..

Ca să ciorovăiești de zor,
Orice motiv îți pare bun.
De multe ori și tu întrebi:
"Mă scuzi, dar.. ce voiam să spun?.."!

Începi și uiți să mai termini,
Sau uiți de unde-ai început;
Iei "vorbele din guri" la mulți,
Fiind atât de priceput..

De multe ori ești detectiv,
Agent secret și procuror;
Deși nu te pricepi la legi,
Ești cel mai bun judecător!

Nu-ți cer să nu vorbești deloc,
Ci cu atenție să fii,
Căci orice vorbă ce-o "arunci",
Va cântări cândva, să știi..

Nu eu, ci Însuși Dumnezeu
Ți-a poruncit să fii prudent,
Căci după vorbele ce-ai spus
Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT"!

Nu vei putea să mai repeți
Această viață de acum,
Deci caută să fii atent
La CE vorbești și CÂT și CUM..
amin

O, DRAGOSTE ZDROBITĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

O, dragoste zdrobită ce mă primeşti acasă
acum, când vin din ţara unde-am plecat nebun,
nu merit nici inelul, nici locul de la masă,
nu, Doamne, că doar plânsul mai este-n mine bun!

O, casă părintească spre care-ntorc cu jale,
– în zdrenţele acestea cum să-ndrăznesc să vin,
mi-a ars de dor fiinţa de toate ale tale,
dar sunt acuma altul – nu mă privi străin!

O fraţi mai mari, voi care n-aţi părăsit Lucrarea
– nu m-alungaţi, primiţi-mi al pocăinţei glas,
nu vă-ntristaţi că Tatăl îmi dă îmbrăţişarea,
eu am fost rău, dar Tatăl tot Tatăl a rămas!

O slugi rămase bune, nu mă priviţi cu ură,
ci pregătiţi-mi haina şi masa de ospăţ,
– de inima de Tată, de dulcea ei căldură,
de dragostea zdrobită nădejdea mi-o agăţ!

DUMINICA ÎNFRICOȘĂTOAREI JUDECĂȚI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Am tot vorbit.. Am tot explicat.. I-am tot scuzat pe unii.. Le-am tot dat speranță celor comozi.. Celor egoiști.. Celor nepăsători.. Celor zgârciți..
DAR AZI..
Azi L-am auzit pe Domnul. Tăios, tranșant, scurt! Negru pe alb, fără figuri de stil: "M-ați hrănit, Mi-ați astâmpărat setea, M-ați îmbrăcat când eram gol și tremuram de frig, M-ați vizitat când eram bolnav, chiar și în închisori ați venit ca să-mi adresați o vorbă bună printre gratii.. Moșteniți de-acum Împărăția pregătită vouă de către Tatăl Meu la întemeierea lumii"!
Mă opresc aici, nu mai fac paranteze și divagații. Nu mai este timp de divagații. Este timpul să ne ridicăm de pe paturi, să luăm pachețelul cu mâncare și să batem în ușa săracului. Este timpul să luăm sticluța de apă și s-o oferim copilului străzii sau bătrânului fără casă. Este timpul să împrumutăm bani femeii amărâte care nu știe cu ce să cumpere o sticlă de ulei în casă, ca să pregătească prânzul copilașilor ei. Și să-i spunem atunci când i-am pus bănuțul în palmă: "Ziceți bogdaproste, doamnă"!
Este timpul pentru fapte. Puține vorbe și multe, multe fapte.. Domnul are Rai de oferit. Și îl va oferi celor care au miluit nevoiașii: "Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri fraților Mei mai mici, MIE MI-AȚI FĂCUT"!
Sunt multe religii în lume.. Dar nicăieri nu auzim astfel de cuvinte! Dumnezeu, fratele omului flămând, însetat, dezbrăcat, bolnav și privat de libertate.. Un Dumnezeu atât de sensibil.. Îmi place credința mea creștină!
Domnul să vă vindece de patima amânărilor! Domnul să vă ridice chiar azi la acțiune, la fapte!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova

Rugăciunea are mare putere în familie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

- Părinte, rugăciunile de seară trebuiesc făcute de către toţi membrii familiei împreună?

Cei mari trebuie să se poarte cu nobleţe. Ei să rostească toate rugăciunile de seară, iar copiilor lor să le spună: „Dacă vreţi, puteţi rămâne şi voi puţin”. Atunci când copiii sunt mai mărişori, familia poate avea un program de rugăciune. De pildă, cei mari să se roage cincisprezece minute, iar copiii două sau cinci minute, şi, dacă vor, se pot ruga şi mai mult. Dacă părinţii îi vor ţine pe copii la toate rugăciunile de seară, aceştia se vor revolta. Nu trebuiesc siliţi, pentru că ei nu au înţeles încă puterea şi valoarea rugăciunii.


Părinţii pot mânca şi fasole şi orice altă mâncare consistentă. Dar dacă copilul încă mai bea lapte, îi vor spune oare să mănânce carne, deoarece este mai întăritoare? Se poate ca ea să fie mai întăritoare, dar sărmanul copil nu o poate mistui. De aceea la început îi dau puţină cărniţă cu supă, ca să vrea să mai mănânce şi a doua oară.

- Părinte, uneori şi cei mari sunt atât de obosiţi seara, încât nu-şi pot face toate rugăciunile.

Să nu neglijeze cu totul rugăciunea. Precum în război, dacă te afli noaptea singur pe o înălţime şi înconjurat de vrăjmaşi, tragi câteva focuri de armă, ca să se înfricoşeze aceia şi să nu te asalteze, aşa şi aceştia să tragă câteva focuri, ca să se înfricoşeze aghiuţă şi să fugă.

Rugăciunea are mare putere în familie. Cunosc doi fraţi care cu rugăciunea lor au reuşit nu numai să facă să nu se despartă părinţii lor, care aveau probleme între ei, ci chiar să se iubească şi mai mult. Tatăl nostru ne spunea: „Nu ştiu ce veţi face, dar va trebui să spuneţi «prezent» lui Dumnezeu de două ori pe zi, ca să ştie unde vă aflaţi”. În fiecare dimineaţă şi seară ne făceam rugăciunile toți împreună înaintea icoanelor, tatăl, mama şi noi, copiii, iar la sfârşit făceam metanie la icoana lui Hristos. De asemenea, atunci când aveam vreo problemă, ne rugam cu toţii împreună pentru a se rezolva. Mi-aduc aminte că odată, atunci când s-a îmbolnăvit fratele cel mai mic, tatăl nostru ne-a spus:

„Veniţi să-L rugăm pe Dumnezeu ca, ori să-l facă bine, ori să-l ia, pentru a nu mai suferi”. Ne-am rugat cu toţii şi copilul s-a făcut bine. Dar şi la masă stăteam cu toţii împreună. Mai întâi făceam rugăciune şi după aceea începeam să mâncăm. Dacă cineva începea să mănânce înainte de a se binecuvânta masa, noi spuneam: „Acesta a curvit”. Lipsa înfrânării o consideram curvie. A veni fiecare acasă la orice oră vrea şi a mânca de unul singur fără a exista motiv înseamnă distrugerea familiei.