Rugăciune pentru România

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.
Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.
Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.
Cu capetele plecate
genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.
Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 
                                                                                                                                     Amin
Pr. Adrian Singurov, 

TU OM FRUMOS.

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Tu, om frumos căzut din Rai, in lumea cea straină, 

Opreste-te o clipă, stai, priveste spre Lumină... 

Un Soare Bland a răsărit si care nu apune, 

Opreste-te o clipă stai, desparte-te de lume...

 Clădesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruină, 

Iubesti doar trupul care maine va fi pămant si tină. 

Priveste-n casa sufletului tău, si vezi că iti lipseste, 

Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletul tanjeste. 

Crezi, că de esti bogat si ai, averi nenumărate,

 N-ai sa plătesti si tu candva, tributul către moarte? 

Crezi c-ai să poti să o opresti cu bani sau giuvaere, 

Sau crezi că tu, fiind bogat, făptura ta nu piere? 

E viata noastră efemeră si trecătoare-i lumea, 

In suflet să-ți aduni comori, aici este minunea.

 Aici ar trebui să aduni, averi nenumărate, 

Ca să plătesti acele vămi ce azi ti se par departe. 

Sunt unii care iti soptesc:,,Trăieste-ti aici viata !

 Si nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceata!",

 Dar gustul care, poate acum, iti pare a fi dulce, 

E doar otrava care maine, usor spre iad te duce.

 Tu, om frumos, esti plamădit de Mana cea Divină, 

Tu esti făcut din lutul sfant, in Cerul de Lumină, 

Trimis ai fost să te sfintesti in lacrimi si durere, 

Cum Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.

Preot Ioan.

SĂ NU JUDECĂM PREOȚII !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.

Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :

- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in aceIasi cantar pe toti preotii !

- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?

- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar.

- Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.

- Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har.

- Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura de Aur : " A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza ".

De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).

Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tau. Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3).

Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu l-am facut.

Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca.

Ia sa va dau un exemplu : Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta.

Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos.

VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

De mai multe ori mi s-a cerut părerea în privința modului în care ar trebui să se îmbrace femeile atunci când merg la slujbele din biserici. Uneori am perceput în întrebarea pusă un ton de agresivitate, ca și cum răspunsul ar fi deja cunoscut, dar se căuta un argument în plus pentru atacarea vreunei femei DEJA JUDECATE ȘI OSÂNDITE LA CALOMNIE.. "Vezi, și preotul cutare a spus la fel"!
Deci iată răspunsul meu la această problemă. Mai întâi vreau să amintesc principiul de bază al creștinismului: "Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unii pe alții". Deci și.. unele pe altele! Că dacă vrem să găsim defecte, le găsim și noi la alții, dar le vor găsi și alții la noi..
Cum să ne îmbrăcăm? Problema se învârte în jurul baticului: este obligatorie, sau nu purtarea lui? Sincer vă spun: nu-i treaba mea! Era o modă acoperirea capului la femei, se vede că acum nu mai este.. Și Sfântul apostol Pavel scria ca femeile să își acopere capul "pentru îngeri"! Dar tot el scrie că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung.. Și câți sfinți nu avem cu părul lung?
Probabil când femeile își acopereau părul capului, creștinii erau atât de curați la suflet, încât se sminteau și la vederea unui păr frumos și lung.. Dar acum, la câte vezi toată ziua pe stradă și la televizor, părul femeii nu mai impresionează pe nimeni! Deci pentru mine femeia ori are batic, ori nu are, tot aia e.
Altele sunt riscurile: îmbrăcămintea provocatoare, fusta scurtă, pantalonii mulați, decolteurile, spatele gol, acestea ar putea stârni reacții de natură ne-bisericească în bărbați, provocând sminteală. De asta mergem la biserică?..
Femeia trebuie să cunoască bine motivul pentru care merge la sfânta biserică. Dacă vrea să-și ia drăcușorul vanității cu ea, n-are decât. Dacă pleci de-acasă cu ideea de a place bărbaților, nu știu ce har vei mai primi de la Dumnezeu.. Ceea ce cauți, asta vei găsi. Har cauți, har găsești. Admirație cauți, admirație găsești. Dar nu te-aștepta să le primești pe-amândouă!
Eu personal recomand o vestimentație cât mai feminină: de preferat fusta înintea pantalonilor. Pantalonii dacă sunt, să fie largi, ca să ascundă formele trupului. Decolteurile sunt interzise, fustele scurte la fel. Femeia când merge la biserică să aibă atitudinea pe care o are atunci când iese "până la piață". Atunci nu-i pasă de impresia pe care și-o fac bărbații despre ea! La fel să meargă la biserică. Să-i pese ce crede Dumnezeu, în fața Căruia se va prezenta, despre ea!
Decență și smerenie în biserică. În rest, cu batic, fără batic, vedeți voi.. Nu baticul vă va aduce Împărăția lui Dumnezeu, nici lipsa lui iadul.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Preotul Sorin Croitoru din Italia