FERICIRI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

De Preot   Sorin Croitoru

SURSA AICI

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce Te-au avut,
Ți-au sorbit învățătura și-au privit câte-ai făcut,
Au băut vin bun la nuntă, golind cănile de lut,
Au mâncat pe săturate pești și pâine cât au vrut,
Au fost unși la ochi cu tină, orbi fiind, și au văzut,
Văzând marea Ta putere, Te-au slăvit cum au putut,
Văzând marea Ta iubire, Te-au iubit și au crezut,
Vărsând lacrimi de căință, la picioare Ți-au căzut,
Au primit plângând iertare de păcate ce-au făcut..

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce Te-au primit,
Ce Te-au ascultat prin sate când le-ai propovăduit,
Ți s-au închinat cu teamă când furtuni ai potolit,
Te-au slăvit, văzând cum muții i-ai făcut de au vorbit,
Ți-au cântat, văzând cum șchiopii i-ai făcut de au sărit,
S-au uimit, văzând cum viață Tu dai celor ce-au murit,
S-au temut, văzând pe diavol cum răcnește îngrozit,
Au strigat, văzând cum intri pe un măgăruș smerit,
Au jelit, văzându-Ți trupul sus pe Cruce răstignit,
Au crezut că Tu ești Domnul de profeți proorocit!

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce-au învățat
De la Tine că nu este loc în Cer pentru păcat,
Că acolo intră numai cel ce haina și-a spălat
Cu botezul pocăinței și în Sângele-Ți curat,
Care s-a prelins pe Cruce când mureai nevinovat..

Noi îi fericim, Iisuse, pe acei ce Te primesc
În biserici din Potire, atunci când se-'mpărtășesc
În duminici, cum ne este obiceiul creștinesc..

Da, Stăpâne Împărate, pe aceștia-i fericim,
Iar pe Tine-'n toată vremea și-'n tot locul Te slăvim!

de Sorin Croitoru 

CUVÂNT DESPRE SMERENIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                                       CUVÂNT DESPRE SMERENIE

"Odată,  plimbandu-mă cu tatăl meu cand, la o cotitură, după o clipă de tăcere, el m-a intrebat:
 - In afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva? Mi-am ascutit auzul si, după cateva secunde, i-am răspuns:
 - Aud zgomotul unei căruţe.
 - Aşa este, - a spus tatăl meu - este o carută goală.

 L-am intrebat:
- Cum de stii ca este o carută goală, dacă incă nu o putem vedea? Iar el mi-a spus: - E foarte usor, să stii cand o carută este goală, fiindcă cu cat este mai goală, cu atat face mai mult zgomot. Astăzi, adult fiind, cand văd o persoană care vorbeste prea mult, intrerupand conversatia celorlalti, dovedindu-se inoportună, laudandu-se cu ceea ce posedă, simtindu-se atotputernică si dispretuindu-i pe cei din jurul ei, incă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunand: "Cu cat este mai goală căruta, cu atat mai mult zgomot face". 
Smerenia constă in a trece sub tăcere virtutile noastre si de a le permite altora să le descopere. Nu uitati că există oameni atat de "săraci", incat nu au nimic altceva decat BANI ?i MÂNDRIE. Nimeni nu este mai gol la suflet, decat cel care este plin de sine insusi". Smerenia este temelia Sfinteniei. Smerenia ii alungă pe draci. Smerenia fără nici-o osteneală a mantuit pe Fiul risipitor, pe Vames, pe Talharul cel de-a dreapta, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit.

Preot Ioan.

Cuvintele Bătrânilor despre păcat, pocăinţă și spovedanie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

    "Bătrânul Ioil din Kalamata sublinia urmările funeste ale păcatului: “Păcatul întunecă duhul. Omul senzual, invidios, lacom, mândru are mintea atât de întunecată încât poate cunoaşte toată înţelepciunea şi limbile pământului, ajungând la adânci bătrâneţe şi dobândind o mare experienţă, fără a vedea însă, datorită senzualităţii, lăcomiei şi altor patimi, nici pe părinţi, nici pe prieteni, nici pe om, nici pe Dumnezeu, nici trupurile, nici sufletele. Păcatul distruge cel mai mare bun pe care-l avem: voinţa noastră. Păcatul îi întunecă într-atât voinţa încât păcătosul chiar dacă are uneori licăriri de cumpătare şi-şi vede propria sa neşansă, nu mai este în măsură de a se abţine”.

Bătrânul Gavriil spunea că păcatul duce la necredinţă. Sublinia în special: “Tot omul înclină spre rău şi spre păcat. Dacă persistă în păcat sau sporeşte în rău, se străduieşte să-şi înăbuşe conştiinţa. Pentru a ajunge aici, începe prin a se îndoi de poruncile lui Dumnezeu şi a pune în discuţie justeţea lor, pentru a sfârşi în final în necredinţă şi îndepărtare de Biserică şi de Taine, şi mai ales de Taina Spovedaniei”.

Bătrânul Ioil zicea: “Nu există păcat mic sau mare. Mic sau mare, păcatul rămâne mereu păcat. Multele noastre păcate mici sunt mai rele decât un păcat mare, pentru că trec neobservate şi nu ne îngrijim să ne îndreptăm. Păcatul mare «înaintea mea este pururea» (Psalmul 50, 4)."

"Sufletul se curăţeşte de mizeria păcatului prin pocăinţă. Antim, Bătrânul din Chios, le aducea aminte de acest adevăr călugăriţelor sale folosindu-se de exemplul următor: “Ce fac cei ce au faţa şi mâinile murdare? Deschid un robinet şi lasă să curgă apă din belşug pentru a se spăla. Să le luăm exemplul: să deschidem, nu unul, ci două robinete: ochii noştri! Şi să lăsăm lacrimile de pocăinţă să curgă din belşug: ele vor spăla toată otrava acestei lumi pline de mândrie, care a mânjit şi pângărit bietul nostru suflet. Numai lacrimile pocăinţei pot curăţi sufletul”.

Bătrânul Filotei zicea: “Semnul pocăinţei adevărate este o profundă cunoştinţă a păcătoşeniei, frângerea şi străpungerea inimii, suspinele, rugăciunea, postul, privegherea şi lacrimile. Aceasta este pocăinţa autentică şi adevărată. Această pocăinţă este de folos, căci ea aduce iertarea păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu”.

Când omul primeşte Lumina lui Hristos, este condus la pocăinţă. Bătrânul Porfirie sublinia: “Tot omul este «zăpăcit» profund de păcatul care este în interiorul sufletului său. Trebuie să lase o crăpătură, pentru ca Lumina şi Dragostea lui Hristos să poată intra. Aşa va începe «dezăpăcirea». Întotdeauna iniţiativa îi aparţine lui Hristos. Omul trebuie să-L primească şi, prin efortul său treaz, va putea simţi apoi minunile pe care Dumnezeu i le descoperă”. O altă dată, el explica: “Tu nu te poţi pocăi cu adevărat şi nu poţi găsi verticalitatea dragostei lui Dumnezeu: Dumnezeu şi tu, Hristos şi tu. Dragostea lui Hristos se dăruie şi se dă morţii întotdeauna pentru alţii”.

Bătrânul Iacob cerea creştinilor să se apropie fără reţinere de taina mărturisirii: “Nu ezitaţi!” Nu vă temeţi! Orice aţi fi făcut, chiar cel mai mare păcat, duhovnicul, cu epitrahilul său, are, prin demnitatea primită de la Hristos şi de la Apostoli, puterea de a vă ierta”.

Bătrânul Amfilohie i-a zis unui păcătos ce s-a spovedit: “Uită păcatele tale, fratele meu, că Hristos le-a şters din Cartea Vieţii”.

Antim, sfântul din insula Chios, dădea acest sfat călugăriţelor sale: “Să alergăm la spovedanie, nu cu justificări, vrând să-l convingem pe duhovnic că nu suntem vinovaţi şi că altul ne-a determinat să păcătuim. Ci să alergăm la aceasta cu pocăinţă, cu frângerea inimii şi cu smerenie. Să alergăm la spovedanie de câte ori cădem”.

Aceste cuvinte ale Bătrânului Porfirie merită să fie citate: “Spovedania este pentru om un mijloc de a ajunge la Dumnezeu. Este o ofrandă a dragostei lui Dumnezeu pentru om, şi nimeni şi nimic nu-l poate priva de această dragoste. Melancolicul se învârte în jurul eului său şi nu se ocupă decât de el însuşi. Dar păcătosul care se pocăieşte şi se spovedeşte iese din sine. Credinţa noastră are acest privilegiu imens: existenţa duhovnicului, a părintelui duhovnicesc. Dacă tu ţi-ai spovedit păcatele duhovnicului tău şi ai primit dezlegarea, nu te mai întoarce înapoi! Să facem din când în când o spovedanie generală, căci diversele incidente şi răni sufleteşti provoacă în noi boli trupeşti. Şi să ne spovedim nu numai păcatele, ci şi gândurile, gândurile de teamă, de tristeţe, de bucurie sau de supărare, prilejuite de diverse evenimente, ca cutremurele de pământ, moartea celor dragi, căsătoriile, îndoielile, etc”.

Bătrânul Iacob sfătuia: “Credinciosul nu trebuie să-şi descopere altora nici spovedania, nici viaţa, nici practicile sale duhovniceşti. Căci toate acestea se fac în secret şi la sfatul părintelui duhovnicesc”.
http://jurnalspiritual.eu/cuvintele-batranilor-despre-pacat-pocainta-si-spovedanie/

 

SLAVA DESARTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Sfantul Ierarh Nifon, pentru a fi smerit se ruga asa: "Doamne, te rog să faci ca oamenii să mă socotească un nimic, să nu fie om pe pămant care să mă laude si să mă cinstească, ca să nu fiu osandit din pricina lui. Izbaveste-mă Tu, de lauda oamenilor, Dumnezeule, izbaveste-mă de cinstirea ce vine de la oameni". Asadar ori de cate ori te laudă cineva, zambeste-i, dar imediat ce incepe să te laude, să zici in gandul tău: "Nu mă lauda pe mine că sunt cel mai mare păcătos din lume, ci laudă-L pe Prea Sfantul Dumnezeu, pe Prea Curată, Maica Domnului si pe toti Sfintii!" Cel care te laudă iti face mare rău. "Precum un sac găurit nu păstrează ceea ce este pus in el, la fel si slava desartă pierde răsplata faptei bune" zice Sfantul Nil Sinaitul. Fugi de slavă desartă căci este o fiică a păcătului Luciferic
 - MANDRIA. Cateva leacuri impotriva slavei desarte: Aducerea aminte de moarte; Primirea necinstirii; Să ne vedem păcătosenia; Post si rugăciune multă.
                          Preot Ioan.

Agheasma Mare (Apa sfințită de Bobotează)

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Termenul „agheasmă” înseamnă deopotrivă atât lucrarea de sfinţire a apei, cât şi însăşi apa sfinţită. Agheasma de la Bobotează este denumită Mare deoarece are o putere deosebită. Efectele sunt arătate chiar de textul rugăciunii:
„Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...”.
De aceea, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti.
În casele credincioşilor, Agheasma se păstrează la loc de cinste, în sticle curate. Se poate bea pe nemâncate în fiecare zi, până pe 14 ianuarie, când este Odovania praznicului Bobotezei. Ea se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, cu binecuvântarea preotului duhovnic, după Spovedanie.
Anafura se ia după Agheasma Mare.

ANUL NOU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                       de Preot Sorin Croitoru 

Vine, vine Anul Nou,
Foarte bine și frumos,
Întrebarea însă este:
Ni-L aduce pe Hristos?

Dacă mă gândesc eu bine,
Câți "Ani Noi" nu au mai fost..
Dar nu ne-au sporit credința,
Deci s-au dus cam fără rost!

Iar o noapte agitată,
Cu paharele în sus.
Toarnă, frate, cât încape,
Dar.. să-L torni și pe Iisus!

Burta-i goală, bagă-'n-trînsa
Că e noaptea dintre ani!
Porcul l-ai tăiat, ce-ți pasă?
Buzunaru'-i plin de bani..

Numa' , stai puțin și-ascultă,
Fii atent la sfatul meu:
Nu uita că anii ăștia
Ți-i dă Bunul Dumnezeu!

Vezi să nu-ți trăiești în viață
Anii, de credință goi,
Că-ți va cere socoteală
Domnul, de toți "Anii Noi"!

O, SFÂNT NUME

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

O, Sfant Nume-n care Tatăl, pus-a Slava Sa cea mare
 Nume ce din Vesnicie, scris a fost să se coboare,
 Nume Sfant ce poartă-n sine dragostea si bucuria,
 Scris a fost să vina-n lume prin Maicuta Sa, Maria.

Nume ce călăuzeste si ne duce spre lumină,
 Nume dat sa implinească voia Tatălui divină,
Mir vărsat ca să ne umple, cu mireasma cea de Sus,
 Cum a spus-o si Scriptura, Sfant e numele Iisus!

Si puterea Lui e mare, prin El multi s-au ridicat,
Din stransoarea-ntunecată a amarului păcat,
Usile ce-nchid doar patimi, toate le-a desferecat,
Demoni si-au pierdut sălasu-n care mult s-au desfătat.

O, drag nume-n care Tatăl picurat-a Raiul Sfant,
Să aducă impăcarea intre Ceruri si pămant,
Să ne poarte neputinta firii noastre cea de tină,
Si din ocna-ntunecată să ne scoată la lumină.

Preot Ioan.

NOSTALGIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru 
E aproape-o amintire
Marea zi de prăznuire
A venirii lui Hristos
Într-un grajd sărăcăcios..

Ce să spun? A fost un vis:
Ochii plini de lacrimi mi-s..
Mi-amintesc de Domnul bun,
Mi-amintesc de Moș Crăciun,

Când cu sacul a intrat
Și serbarea ce-a urmat..
Mi-amintesc copii cuminți,
Mi-amintesc de-ai lor părinți.

Toți am fost puțin copii
Și-am trăit mari bucurii..
Pruncul Iisus Hristos
Ne-a făcut un dar frumos:

Zâmbete de copilași,
Râs zglobiu de îngerași
Cu ochi mari strălucitori,
Cu ochi mari întrebători.

A trecut.. S-a dus de-acum..
Moșul este iar pe drum,
Pruncul este încântat,
Căci cu drag L-am colindat..

Ochii plini de lacrimi mi-s:
Acum totu'-mi pare vis,
Vis de iarnă, vis frumos,
Cu un Prunc numit Hristos..

Suntem bogati cu-atatia Mosi ,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                  Suntem bogati cu-atatia Mosi , 
                                                     Mos Nicolae, Mos Craciun:
                                                              Chiar Mos Ajun... 

Ne-am saturat de-atatia Mosi!
Vrem un copil cu ochi duiosi,
 Cu zambet cald si luminos...
Pe Cel din iesle, pe Hristos.

Lasati-L pe Mantuitorul
Sa il cunoasca iar poporul,
Caci sufletele vinovate,
Nu Mosii le iarta de pacate!

 Lasati-ni-l pe Copilas:
E-asa senin si dragalas!
Nu vrem cu mosii sa murim:
Noi vrem in CER cu EL sa fim! 

BINECUVANTAREA PREOTULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Dragii mei, atunci cand un crestin ortodox se intalneste cu un preot ar trebui sa spună, plecand putin capul: "In numele Domnului, binecuvantati-ma parinte!" Iar preotul, facand semnul Sfintei Cruci pe capul lui ar trebui sa zica: "Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!" Credinciosul ar trebui sa spuna: "Amin!" (adica, Asa sa fie!). Si iata acum temeiul biblic pentru aceasta binecuvantare. Si a grait Domnul cu Moise si i-a zis: "Spune-i lui Aaron (preot al lui Dumnezeu) si fiilor lui (si ei fiind preoti) si le zi: Asa sa binecuvantati pe fii lui Israel si sa ziceti catre ei: Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! Sa-si intoarca Domnul fata catre tine si sa-ti daruiasca pace! (Numeri 6:22-27). "Apoi au intrat Moise si Aaron in Cortul Adunarii si cand au iesit, au binecuvantat poporul; atunci s-a aratat Slava Domnului peste tot poporul" (Levitic 9:28).

       CINE ARE MINTE,  SA IA AMINTE!    
       
                      Preot Ioan.

Istoria Sfantului Giulgiu

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Lacrimile

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Lacrimile sterg pacatele si ne apropie de Dumnezeu.
Imediat ce savarsim pacatul, constiinta ne mustra.
Domnul a lasat vie si nealterata de pacat constiinta.Cugetul se poate intuneca prin caderea de la fata
Domnului, insa constiinta ramane vie.
Ea, constiinta ne va trezi in momentele in care intelegem ca gresim, ca facem rau; acest regret din inima noastra vine ca un strigat al constiintei.
Indreptarea noastra poate avea loc in fiecare zi, depinde doar de vointa noastra.
Fiecare dintr noi e constient de starea lui sufleteasca, cea pacatoasa, chiar si ateii inteleg acest lucru.
Indiferenta fata de Dumnezeu e proprie ignorantei, a faptului ca omul se complace in starea de pacat.
Pacatul produce placere, aceasta placere e de natura luciferica.
Asa dar, pacatul, patimile si mandria au origini luciferice.
Pentru fiecare cuvant rostit, pentru fiecare fapta a noastra vom da raspuns, fie ca intelegem acest lucru , fie ca in ignoranta noastra, ne prefacem ca nu ne priveste pe noi.
Nu ne priveste acum, caci ne opunem.
Insa, dupa ceasul mortii, nu va mai fi dupa voia noastra. Fie ca vrem sau nu, vom raspunde in fata lui Hristos. Si cel intavat, si cel bogat, si cel sarac. Toti ca unul.
Sa luam aminte astazi la starea de cadere a noastra, sa incercam sa indreptam lucrurile, acolo unde se mai poate. Unde nu se mai poate, sa cadem in genunchi si cu lacrimi de umilinta sa-l rugam pe Domnul sa indrepte El raul facut, cerand indurare si mila.
Milostenia, blandetea si dragostea fata de aproapele au mare putere in fata lui Dumnezeu.
Aceste trei mari virturi e si tema intregii Sfintei Scripuri.
Degeaba stii tu psalmii pe de rost si faci mii de metanii daca nu ai dragoste si mila fata de aproapele.

Stele de argint se cern

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

DARUL MÂNTUIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

De câte ori păcătuiesc..
(Și Ți-am promis că nu mai fac),
Deși eu simt că Te iubesc
Și deseori eu plâng de dor,
Și o să plâng pân'-o să mor,
Dar ce să fac, sunt om.. greșesc..

De câte ori nu Ți-am mai spus
Că voi trăi cât mai curat
Ca să Îți plac, Preablând Iisus,
Dar iar în tină am căzut,
Căci poate-'n mine am crezut,
Iar nu în Harul cel de Sus..

Dar astăzi iarăși strâng din dinți
Și iar promit cum am promis
Că voi fi dintre cei cuminți..
Și Îți promit cu ochii plânși,
Cu foc în glas, cu pumnii strânși,
Că-Ți voi fi unul dintre sfinți!

O luptă-i calea cea spre Rai..
Tu ne-'ntărești cu Harul Tău,
Căci nu ne vrei în iad, la "vai",
Plângând în veșnice dureri,
Că nu-'s acolo mângâieri,
Deci vrei la Tine să ne ai!

Mai rabdă-ne, Iisuse blând,
Nu ține seama de căderi..
Primește-ne din nou oricând
Vom plânge iar ca să ne ierți,
Ca pe copii Tu să ne cerți,
Și dă-ne pocăință-'n gând!

Și de-om cădea, vom plânge iar
La Tine, Domnul răstignit,
Și iar ne vei sfinți prin Har!
Toți cei ce-au plâns s-au mântuit,
Ca și tâlharul pocăit,
Căci mântuirea Ta e-un dar!
amin

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

         O, preasfinte si intru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte aceasta putina rugăciune de la noi, nevrednicii robii tai, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri si grabnic folositor si ajutător preaminunat scăpând si către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugam ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia si ticăloşia noastră. Vezi bubele sufletelor si ale trupurilor noastre. Ne rugam ţie, Sfinte Nectarie, grabeste de ne ajuta cu neîncetatele si sfintele tale rugăciuni si ne sprijineşte pe noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii si scârbiţii, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astăzi vieţuieşti luminat in împărăţia cea gătita sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău si cu credinţa ti s-a rugat, nu a rămas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit ? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in dureri fiind si alergând spre ajutorul tau, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile si ajutorul tău ne-au făcut si pe noi, ticăloşii si scârbiţii, sa te chemam sa ne vii in ajutor. Am auzit ca trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări in noi credinţa in înviere. Am auzit si ca, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte sa se răspândească in toata lumea. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai facut, nou doctor fără-de-arginti arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă si nici durere pe care sa nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boala căreia tu sa nu ii poţi aduce tămăduire, daca tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tămăduite, ci si pe mulţi bolnavi i-ai ajutat sa se întăreasca in credinţa si in răbdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si aceştia, fără sa primească tămăduirea trupeasca, au primit tămăduirea sufleteasca si i-au mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut si pe noi a crede ca la orice facere de bine eşti gata ajutător si grabnic folositor si sprijin minunat. De aceea suntem încredinţaţi ca pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţa ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinţa noastră este slaba, dar fiind scârbiţi si in paguba, alergam la tine cu credinţa si cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugam ţie, Sfinte Ierarh Nectarie, ca sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit si te-a primit in cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca sa fim si noi ajutaţi si miluiţi pentru rugăciunile tale, si din pagube si necazuri izbăviţi, ca sa lăudam si sa binecuvântam si sa slăvim intru-tot-lăudatul si prea-puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum si pururea şi in vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: miluieşte-mă pe mine păcătosul robul Tău.. Lenuta Bălulescu..vino Doamne în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş – potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale – şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi! Află-mă şi mă miluieşte! Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă. Aliluia.

MATERIE, MATERIE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Dumnezeu vrea să ne dea daruri pentru veșnicie, iar noi ne mulțumim cu mărunțișuri materiale. Să nu uităm întrebarea aceea înfricoșătoare din Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina: "Nebune, în noaptea aceasta vor lua sufletul tău, iar cele ce ai strâns, ALE CUI VOR FI"? Chiar de le vom lăsa moștenire copiilor, cu ce ne va încălzi lucrul acesta în iad?.. Nu vom păți oare ca și bogatul acela care se ruga de Avraam ca să-i înștiințeze pe frații săi, "ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin"? Noi suntem materialiști prin definiție, cu pretextul grijii față de urmași, dar nu ne va scăpa pretextul de la muncile iadului.. Dimpotrivă! Lăsând moștenire descendenților noștri o dată cu averile și patima mistuitoare a iubirii de avuție, le vom lăsa automat ca moștenire și un locușor "călduț" în iezerul de foc nestins al Apocalipsei!
Nu ar fi mai bine să ne îngrijim de sufletele noastre și ale urmașilor noștri? Comori, da, dar nu aici, ci "în Cer, unde molia și rugina nu le mănâncă, unde hoții nu le sapă și le fură".
Noi hotărâm. Noi ne hotărâm veșnicia..
Să dea Bunul Dumnezeu ca hotărârea noastră să ne asigure o veșnicie "unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit", amin
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

https://web.facebook.com/profile.php?id=100008644746019

UNUI CREȘTIN

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Unui creștin, Domnul îi cere
Să nu se teamă de nimic,
Ci să zâmbească în durere,
De vrea să-I fie ucenic!

Unui creștin, Domnul îi cere
Să fie-'n vorbă cumpătat,
Să spună numai adevărul,
Căci ce-i în plus.. este păcat!

Să se ferească de ispita
De-a deveni judecător:
Deși păcatele sunt multe,
Să-I lase Lui povara lor!

Unui creștin, Domnul îi cere
Să ierte când a fost rănit,
Să își imite-'Nvățătorul,
Ce cu răbdare-a suferit.

Căci El Își binecuvânta călăii,
Din dinți strângând, lacrimi vărsând
Și i-a îmbrățișat pe Cruce,
Pe toți iubind, pe toți iertând!

Unui creștin, Domnul îi cere
Să își adune-'n Cer comori,
Să dea săracilor prisosul,
Râvnind ai Învierii zori..

Să nu se amăgească singur,
Zicând c-ar da, dar n-are cui:
E plin în jur de mâini întinse,
Căci Lazări astăzi.. sunt destui!

Unui creștin, Domnul îi cere
Să nu se piardă în plăceri:
Vrem după scurta desfătare,
O veșnicie în dureri?..

Căci nu se poate-'n viața asta
Să te desfeți ca un emir,
Și-apoi să zbori în Cer la Domnul,
Când trupu'-ți zace-'n cimitir!

Căci ce striga Avraam bătrânul
Acelui suflet cu suspin?
"Când tu râdeai, Lazăr plângea,
Acum e-'n Rai, iar tu la chin"!

Să știți că-i simplă tare legea
Mântuitorului Iisus:
Plusul în Cer devine minus,
Iar minusul devine plus!

Tot ce vedem în lumea asta,
În Cer va fi exact pe dos.
Nu este-a mea învățătura,
E chiar a Domnului Hristos!

Va plânge cel ce astăzi râde,
Iar cel sătul, va flămânzi.
Cel ce acu'-i slăvit de oameni,
În colț de iad, stingher va fi!

Deci să-'mplinim cu mare grijă
Tot ce ne cere-al nostru Domn,
Și ne vom bucura cu Lazăr,
Când va veni al morții somn!
amin

sursa  https://web.facebook.com/profile.php?id=100008644746019&sk=about

CE LUME, DOM'LE, CE LUME!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

       Vin la mine persoane și îmi cer să mă rog pentru reușita lor în fel și fel de chestii pe care și le-au propus. Afaceri, găsirea unor locuri de muncă bune, cumpărări de case, de mașini, etc., etc.. Persoane care nu dau pe la biserică luni de zile. Și dintr-o dată, hop, la preot cu cereri! Parcă eu aș fi mâna dreaptă a lui Dumnezeu! Parcă eu aș fi Maica Domnului la nunta din Cana Galileei! "Faceți tot ce vă va spune".. Dar eu sunt doar un amărât de preot, și dacă-I cer ceva lui Dumnezeu trebuie să am o bază, să-I ofer ceva în schimb. "Doamne, a promis că se va pocăi, că se va schimba, că va ține posturile Bisericii".. Sau: "Doamne, a miluit "sinagoga" (biserica), vrednic este să-L ajuți", ca să-i parafrazez pe contemporanii Domnului. Dar cei care vin să ceară rugăciuni, nu oferă nimic în schimb. Nici post, nici pocăință, nici milostenie, nici schimbarea vieții, nimic.. Și atunci, cu ce curaj mă prezint eu la Cel Care-Și trimite slujitorii în lume? "Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu vă trimit pe voi". Dar ca ce ne-a trimis pe noi Fiul în lume? Ca prestatori de servicii? Ca împlinitori de dorințe? Ca executanți de hocus-pocus?

La urma-urmei, ce vrea Dumnezeu de la noi? Nimic pentru El, totul pentru noi! Vrea mântuirea noastră, vrea să ne câștigăm veșnicia, dreptul de a rămâne în casa Sa în veci de veci! Dar fiind noi atât de indiferenți și nepăsători față de cele spirituale, ne "prinde" în cârlig prin cele materiale. De aceea l-a numit Domnul pe Petru "pescar de oameni". Pentru că, folosind momeala (pretextul) celor materiale, slujitorul Său trebuie să-l atragă pe credincios spre cele spirituale. Cum spune Sfântul Vasile cel Mare în Liturghia sa: "Dăruiește-ne cele cerești, în locul celor pământești, cele veșnice în locul celor vremelnice". Iar El chiar asta vrea să ne dea, cele cerești, adică. Totuși noi ne încăpățânăm în materialismul nostru absolut..

Vă rog, pe toți cei care citiți aceste rânduri, "Nu-L mai obosiți pe Dumnezeul vostru" cu planurile voastre lumești! El are propriile Sale planuri în privința voastră, și pe acelea le va împlini, dacă veți colabora cu El. Dacă nu.. nu știu ce să vă spun. Dar nu luați în râs slujitorii Sfintelor Altare, considerându-i Harry Potteri cu baghete magice!

Domnul să ne înțelepțească înaintea ceasului al doisprezecelea, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

VERIFICARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Ortodocșii mei iubiți,
Stați puțin și vă gândiți:
Suntem botezați de mici

(Și sunt nevoit să spun:
Ăsta-i lucru foarte bun!),
Dar suntem cu-adevărat
"CREȘTINI", cum ne este titlul

După ce ne-am botezat?..
Căci să știți, nu-i lucru mic
Să primești de la Hristos
Nume sfânt, de ucenic..

Pentru astăzi mi-am propus
Ca să ne verificăm:
Cinstea Domnului Iisus,
Oare.. chiar o merităm?

Da', atâta-i de frumos
Numele sfânt de "creștin"..
Dar să ne gândim puțin:
Chiar suntem ai lui Hristos?

Mai întâi, avem habar
De credința creștinească?
Știm că a venit Iisus,
De iad să ne mântuiască?

Credem cu adevărat
În Prabunul Dumnezeu?
Respectăm a Sa prezență,
Fugind de păcat mereu?

Îl iubim cu tot ce suntem,
Ca niște cuminți copii?
Ne gândim în toată clipa
Cum să-I facem bucurii?

Ne împotrivim la maxim
Relelor învățături?
Încercăm, pe cât se poate,
Să trăim după Scripturi?

Cerem Tatălui iertare,
Atunci când păcătuim?
Când avem pâinea pe masă,
Ne oprim și-I mulțumim?

Îi aducem în biserici
Cuvenita-'nchinăciune?
Îl slăvim cum se cuvine
În a noastră rugăciune?

Ne-'nchinăm fără de grabă
Și la Tatăl iubitor,
Și la Fiul Său iubit,
Iisus, Blândul Păstor?

Îl rugăm pe Duhul Sfânt
Ca să vină peste noi,
Cu-al Său har să ne umbrească
În necaz și în nevoi?

Față de Măicuța noastră
Arătăm sfântă iubire,
Adunându-ne-'n biserici
În zile de prăznuire?

În bisericile sfinte
Suntem cuviincioși, cuminți?
Ne rugăm la Dumnezeu,
Maica Domnului și Sfinți?

Când participăm la slujbe,
Ducem daruri la Altar?
Respectăm Sfințiții preoți,
Ca pe dătători de Har?

Casa Domnului iubim,
Cumpărând odoare sfinte?
Ne-'ngrijim de ai Săi preoți,
Dăruind sfinte veșminte?

Ținem posturile care-s
Rânduite-'n calendar?
Renunțăm la kilograme,
Ca să ne umplem de Har?

Ne sfiim, privind de-a dreptul
Frumuseți de sex opus?
Încercăm să-'nvingem pofta,
Prin chemarea lui Iisus?

Pe copii îi creștem bine
Și îi educăm frumos?
Viața noastră, le e pildă
De slăvire-a lui Hristos?

Zicem numai adevărul
Când cu alții noi vorbim?
Când privim în ochi amicii,
Spunem ceea ce gândim?

Ținem gurile închise
Când prietenii bârfesc?
Facem parte dintre-aceia
Ce de alții nu vorbesc?

Ne-'ntristăm de întristarea
Celor de necaz loviți?
Suntem plini de fericire,
Văzând pe-alții fericiți?

Ne-'nsemnăm cu Sfânta Cruce
Când intrăm și când ieșim?
Din belșugul pâinii noastre,
Și la alții dăruim?

Văzând oameni nevoiași,
Ne grăbim să-i ajutăm?
Pe flămânzi și dezbrăcați,
Îi hrănim și-i îmbrăcăm?

De vom răspunde-afirmativ
La toate-aceste întrebări,
Să știți că fericiți umblăm
Pe ale Domnului cărări!

Dar dacă dăm din colț în colț
Și-apoi o dăm în bâlbâială,
Să știți că mântuirea noastră,
Noi o lucrăm.. de mântuială!

E drept că la Botezul nostru
Primit-am numele "CREȘTIN",
Dar până-l merităm pe-acesta,
E cale lungă și cu chin..

N-aș vrea, iubiților, să credeți
Că-a fi creștin, este ușor.
E-o cale strâmtă, doar ne-a spus-o
Al nostru Scump Mântuitor!

Dar va veni și ceasul groazei,
Când vor scăpa de veșnic chin
Doar cei ce au avut ȘI NUME,
ȘI VIAȚĂ DE ADEVĂRAT CREȘTIN!

amin !