Rugăciune pentru vrăjmaşi

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul meu, ai milă de toţi vrăjmaşii de pretutindeni, fiind şi ei zidirea Ta; ai milă de cei ce mă urăsc, de cei ce se sfădesc cu mine şi mă ocărăsc şi de cei ce mă vorbesc de rău. Să nu pătimească nici un rău din cauza mea mult întinatul, nici unul din fraţii şi surorile mele, nici în acest veac, nici în cel ce va să vie, nici în ceasul morţii, nici în văzduh, nici în ceasul judecăţii, ci zdruncină şi spulberă pe vicleanul diavol care învrăjbeşte pe dânşii asupra mea. Eu ştiu Stăpâne Iubitorule de oameni, că cel viclean şi înşelător demon îi învrăjbeşte pe dânşii asupra mea. Te rog Doamne Dumnezeul meu, aşa cum nu Ţi-ai întors faţa Ta de la mine, ori de câte ori am greşit cerând iertare şi milostivindu-Te M-ai iertat, şi pe fraţii şi surorile mele, cele după trup sau după duh, care mă denigrează pe mine, mult întinatul robul Tău, nu-i întoarce de la faţa Ta ci îi sfinţeşte şi îi luminează şi pe dânşii în vecii, vecilor. Amin!

 (Text din cartea de rugăciuni

tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului patriarh al Bisericii

Ortodoxe Române, Justinian 1901-1977).

Câinele în oglindă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

 Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense. Astfel se văzu dintr-o dată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie. Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie - se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge. Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii ar fi răspuns în acelaşi fel. Şi întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare. GĂSIM TOTDEAUNA CEEA CE CĂUTĂM!!!

Nu te opri niciodată la nivelul lor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                

         Iată ce ar trebui să spunem când ne gândim la oamenii ce ne-au

făcut rău: Nu mă voi opri la nivelul duşmanului meu. Nu mă voi

opri la nivelul celui ce mă urăşte. Nu mă voi opri la nivelul celui ce

mă batjocoreşte. Nu mă voi opri la nivelul celui crud. Aşa am putea

să tălmăcim cuvintele lui Hristos: Să nu răsplăteşti răul cu rău, căci

în acest fel te înjoseşti singur. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi vă rugaţi

pentru cei ce vă fac vouă necaz. Când un şoim este atacat de ciori,

în loc să lupte cu ele, se ridică cât mai sus, acolo unde ciorile nu-l

pot ajunge. Tocmai la marea înălţime a dragostei ne cheamă Hristos.

Deci, ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm;

defăimaţi fiind, mângâiem (Sfântul Apostol Pavel).

                                      Doriţi iertare???

        Doriţi iertare pentru păcatele dumneavoastră? Dumnezeu o oferă

fiecăruia! Veniţi, să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele

voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi şi de vor fi roşii ca

purpura, ca lâna albă le voi face (Isaia 1:18). Cel rău

să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să

se întoarcă la Domnul, căci El se va milostivi de

dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător

(Isaia 55:7). Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile

voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât

de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile

Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre (Isaia

55:8-9).

Lemnele şi focul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

 Să băgăm de seamă că lemnele ce ard în foc ne pot fi şi ele o predică minunată şi un ajutor preţios pentru înţelegerea Sfintei Evanghelii despre dragostea lui Dumnezeu.
De ce ard lemnele când le aprindem? Învăţaţii au aflat că lemnele când ard nu fac altceva decât să dea înapoi căldura pe care au absorbit-o din razele şi căldura soarelui. Focul nu este, aşadar, altceva decât o căldură a soarelui pe care lemnele au absorbit-o în ele şi, când le aprindem, ne-o dau nouă. În această asemănare trebuie să fim şi noi faţă de iubirea Tatălui Ceresc. Soarele şi izvorul iubirii noastre este Dumnezeu şi Jertfa cea Sfântă a Fiului Său. Iubirea ce o primim noi neîncetat din acest izvor infinit, trebuie să o dăm şi noi mai departe. O, ce lucru fioros se vede în ziua de azi! Lemnele cele neînsufleţite ne dau nouă căldura primită de la soare, însă noi nu dăm nimic. Lemnele dau căldură, iar noi dăm răceală. Sorbim căldură şi lumină, dar dăm afară ură şi otravă. La îndemnurile mele de a se împăca doi oameni certaţi, unul spunea aşa: Asta n-o pot face, părinte, nu mă lăsa inima să-l iert! Ba, diavolul nu te lasă! i-am răspuns eu. Dumnezeu te-a iertat prin Jertfa Fiului Său şi tu nu vrei să ierţi.