DE STIUT CLAR

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

DESPRE ASCULTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

              Un medic, însoţit de un prieten al său, a plecat să viziteze un

penitenciar din America. Ce văzu el acolo: într-o celulă un deţinut îşi

frângea mâinile şi plimbându-se prin celulă zicea: „o, de aş fi

ascultat...“. Doctorul află că deţinutul acesta fusese îngrijitorul unui

pod de cale ferată, care era construit peste un râu, şi în aşa fel încât să

se ridice în sus când trebuia să treacă vapoarele şi să se lase jos când

trebuia să treacă trenul. Odată a fost anunţat cu o telegramă de sosirea

unui tren de persoane plin cu excursionişti, pentru a trece de partea

cealaltă a râului. Dar pentru că la ora anunţată nu a sosit trenul, în

urma stăruinţei mari depusă de cei ce trebuiau să treacă cu vaporul a

ridicat podul în sus, şi în momentul când podul era ridicat a sosit

trenul, care, în iuţeala lui, s-a lovit de pod provocând o mare

catastrofă, din pricina căruia au murit o mulţime de oameni. De atunci

el rămăsese zicând: „Dacă aş fi ascultat de stăpânii mei de serviciu,

iar nu de călători...“.

                Batjocură de cele Sfinte

          Saracinii au atacat o Biserică creştină în insula Cipru. Unul dintre

ei, când a dat cu ochii de o icoană sfântă a întrebat

ironic: „La ce foloseşte aceasta?“ Un creştin

ortodox, fiind de faţă, răspunse: „Aceasta ajută

aceluia care se închină cu smerenie ei“. „Atunci

eu îi scot un ochi şi să văd ce rău poate să-mi

facă“. Îşi luă lancea şi străpunse un ochi al figurii

din icoană. Pe neaşteptate însă, îi sări şi lui acelaşi

ochi şi fu cuprins de friguri grozave. Nu vă bateţi joc de cele sfinte,căci aşa scrie în Biblie:

„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă

batjocorit; căci ceea ce va semăna omul, aceea va şi secera“

(Galateni 6:7).

PILDE DESPRE RUGĂCIUNE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Un oarecare om evlavios, Agatonie, fusese învăţat încă din copilărie de pioşii săi părinţi să rostească în fiecare zi, în faţa icoanei Maicii Domnului, rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te….” şi celelalte. O spunea zilnic. Mai târziu, ajungând bărbat împlinit, începu să ducă o viaţă de sine stătătoare şi, năpădindu-l grijile şi interesele vieţii, rostea din ce în ce mai rar rugăciunea învăţată de la părinţi, iar în cele din urmă o părăsi de tot. Într-o seară a primit în casa lui un pelerin, care i-a spus că e pustnic în Tebaida şi că a avut o vedenie în care i se poruncea să meargă la Agatonie ca să-l mustre pentru că a părăsit rugăciunea Maicii Domnului.
Agatonie îi spuse atunci că pricina pentru care a lăsat rugăciunea este că, deşi mulţi ani a rostit această rugăciune, n-a aflat nici un folos. Atunci pustnicul îi zise: „Aminteşte-ţi, orbule şi nerecunoscătorule, de câte ori ţi-a ajutat această rugăciune scăpându-te de nevoi! Aminteşte-ţi cum, pe când erai încă băieţandru, ai scăpat de la înec într-un chip minunat! Adu-ţi aminte cum o boală molipsitoare i-a dus la groapă pe mulţi dintre vecinii tăi, iar tu ai rămas nevătămat! Îţi aminteşti cum, călătorind odată cu un prieten, aţi căzut amândoi din căruţă? El şi-a frânt piciorul, iar tu nu ai suferit nimic. Nu ştii oare că un tânăr, pe care-l cunoşti şi care era sănătos, zace acum slăbit de boală, iar tu eşti sănătos şi nu simţi nici o durere?
Amintindu-i de multe alte fapte minunate, în cele din urmă i-a spus lui Agatonie: „Toate aceste nenorociri au fost alungate de la tine prin Acoperământul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru scurta ta rugăciune zilnică. Continuă dar să te rogi mai departe şi nu lasă această rugăciune ce se face spre slava Împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu eşti părăsit de Ea.”

Credinciosul şi frizerul necredincios

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Se spune că un creştin a fost odată la un frizer pentru un „tuns şi ras”. Cum se întâmplă de obicei, cei doi au început un dialog şi au discutat despre o mulţime de lucruri. În general, cei doi au fost cam de aceiaşi părere, dar când au ajuns la subiectul credinţei, frizerul s-a grăbit să spună categoric: „Eu nu cred că Dumnezeu există!“ „De ce spui asta?“, l-a întrebat omul nostru. „Pentru că este suficient să ieşi înstradă ca să vezi lucrul acesta. Dacă Dumnezeu există cum se face că sunt aşa de mulţi oameni nenorociţi şi bolnavi? Ce părinte atotputernic ar îngădui aşa ceva? Care tată şi-ar lăsa fiii de izbelişte? Dacă ar exista Dumnezeu n-ar trebui să fie în lume nici durere şi nici suferinţă. Nu-mi pot imagina cum ar putea un Dumnezeu bun să îngăduie toate aceste lucruri“.
Clientul s-a gândit puţin şi s-a hotărât să nu spună nimic, ca să nu stârnească o ceartă. A tăcut până la sfârşit, a plătit şi a ieşit afară din frizerie. Ca din „întâmplare” însă, primul om cu care s-a întâlnit a fost un cerşetor beţiv cu o claie de păr răvăşită şi cu barba neîngrijită. Era murdar şi avea o privire pierdută. Ca străfulgerat de un gând, creştinul a intrat înapoi în frizerie şi a spus: „Dacă ai dreptate şi Dumnezeu chiar nu există, atunci nici frizerii nu există!“ „Ce vrei să spui?“ i-a răspuns mirat frizerul. „Eu sunt unul dintre ei şi stau în faţa dumneavoastră. Nu te-am tuns eu?” „Nu“, a continuat cu un zâmbet creştinul, „frizerii nu există, că dacă ar exista, n-ar mai exista oameni netunşi şi neraşi ca cerşetorul acesta de pe stradă“. „
Ah! Asta era problema?! FRIZERII EXISTĂ! Netunşi sunt numai aceia care nu vin la mine ca să-i tund şi să-i rad cum se cuvine“. „Exact!“ continuă creştinul. „Tot aşa este însă şi cu Dumnezeu! EL EXISTĂ, dar lumea arată aşa cum arată pentru că oamenii nu vin la El ca să fie ajutaţi şi ca să-i facă El aşa cum ar trebui să fie. De aceea este aşa de multă răutate şi suferinţă în lume“.