O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos povestită de Părintele Arsenie Boca (pe atunci tânărul diacon celib Zian Boca)
Lucram de cateva zile sa reconstruim treptele care coboara
dinspre schitul Prodromu la pestera Sfantului Athanasie. Pestera se afla
aproape in buza marii, la vreo 50 de trepte deasupra ei. Foloseam
materialul existent chiar de acolo, bucati de roca destul de tare si pe
care o fasonam cu dalta si cu barosul. Lucram cu Porfirie si Dometie de
la chilia Sfantul Ipatie, dar primisem ascultarea de la Parintele
Arsenie Mandrea, staretul Prodromului.
Pentru mine era un fel de plata sau troc ca sa mi se ingaduie sa
copiez din biblioteca bogata in manuscrise pe Parintii Filocaliei. Era o
misiune pe care am primit-o de la Vladica Nicolae Balan si de la
Parintele Profesor Dumitru Staniloae. Trebuia sa facem munca de ocnasi,
spargeam si fasonam dalele de piatra apoi le trageam cum puteam de la
vale la deal. Mai foloseam bate rotunde din lemn de castan si niste
capete de funii foste parâme ale corabiilor din cea trecuta vreme, ce
miroseau a mare, a alge si a peste. Mi-era o sete si o foame, gura
mi-era năclăită si amară, soarele ne batea dar nu ne prea incalzea in
timpul ce greu se desprimăvăra, de inceput de aprilie. Ma gandeam la
sfintii de pe Muntele Sinai care si ei au carari in trepte pe drumul
spre piscul muntelui unde Moise a primit tablele legii – Tora. Incercam
sa-mi aduc aminte din liceu cate trepte erau pe muntele Sinai. Aici
aveam de lucrat vreo 300. Porfirie care era mai solid ca mine imi striga
in ureche:
- Pune mana Ziane, ca-mi rupe bolovanul laba piciorului; tu Dometie ce faci? Te-o batut soarele in cap? Tine cu forta!
M-am trezit din reverie si mi-am opintit muschii din toate puterile.
Greu canon aveam. Canonul nu e greu daca te ajuta Maica Domnului-
Panaghia, Doamna si Stapana Muntelui sfant. Dometie incepu sa cante:
Axion Estin. Vrednica esti, un fel de Ave Maria.
- Si cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a
Sfantului Athanasie Athonitul, care si el a murit cand s-a dărâmat
schela si i-a cazut bolta in cap, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste
pe noi pacatosii. Prinde bine, Ziane, ca deseara mancam o ciorba de
radacini indulcita cu miere din butoiul fratelui Gavriil, daca ne facem
treaba.
- Amin, rosti sec Porfirie. Dometie, tu vrei sa fii al doilea
Cucuzel pe Sfantul Munte? Daca vrei sa te indumnezeiesti, bine, fa-o, ca
si eu vreau, dar nu mi se pare corect sa ne tii fara un strop de apa.
Omul trebuie sa bea zilnic doi litri de apa, asa zice medicul de la
Vatoped, Siluan, noi nu am avut toti trei un litru astazi. Du-te si adu
niste apa de mare sa-mi ud gura, fugi! Inca n-ai venit?
- Esti prea dur frate Porfirie cu Parintele Dometie, e mai slabut el
de constitutie, am intervenit eu. Priveam in jos dupa Dometie care
mergea de parca zbura. Marea se involbura si lovea in valuri inspumate
stancaria de pe faleza. Cred ca va trebui sa ne ducem sa facem o baie de
apa sarata pana mai e soare. Ma dor si pe mine oasele, mi-a intrat
igrasia si raceala zidurilor pe care le-am pictat. Chiar vroiam sa te
intreb frate Porfirie, ce meserie ai avut inainte sa te tunda in
calugarie?
- Am fost mecanic de utilaj greu! Parintele staret Arsenie m-a
intrebat ce meserie am si asa am ajuns maistru constructor de trepte in
piatra. Ai grija Ziane cum te proptesti in coada ţapinului ca daca o
rupi nu mai am alta aici, si o sa te trimit sus in paduricea schitului
sa tai una noua.
- Am taiat vreo cinci cozi si le-am pus la uscat luni cand tu erai
la moara de lemn, adica la gater, langa Manastirea Iviron, asa ca maine o
sa mai montam doua ţapine!
- Stii ca imi placi diacone de la Sibiu, chit ca nu prea ai voce sa canti, dar te duce mintea!
- Am vrut sa ma fac aviator. Dar ca sa intru la Cotroceni la scoala
de aviatie imi trebuiau bani multi si mama nu avea de unde sa-mi dea
nici daca-si vindea casa! Singura scoala unde urma sa primesc bursa a
fost la teologie. Si cu toate ca eram un copil credincios de mic nu m-am
simtit vrednic sa ma fac preot. Mama voia sa ma insoare.
- Dar tu nu si nu! Nu te-ai insurat, dar cum esti diacon? Te-a hirotonit celibatar?
- Da, m-a hirotonit pe incredere ca nu o sa ma insor dupa ce am
primit treapta diaconiei. Ia spune ai adus scripetele pe care ti l-am
cerut daca tot ai fost la moara de lemn de langa Iviru? M-am gandit ca
daca nu gasim acest scripete, trebuie sa facem unul, lucram cu unelte
rudimentare.
- Cum ai zis? Nu am auzit acest cuvant si nu l-am gasit in nici un ceaslov!
- Rudimentum, pavimentum, ornamentum, postamentum, testamentum, instrumentum, sacramentum…
- Esti poet? Nu te juca! Tine bine coada ca se dezvârte vârtejul si
ne plezneste de ne rupe mainile. Crezi ca e usoara calugaria aici la
Sfantul Munte? Si mai ducem si o saracie lucie ca ne tin grecii cum vor
ei, in ciuda ajutoarelor pe care voievozii nostri romani le-au trimis
aici la Sfantul Munte. Imi place sa cred ca daca facem scripetele pe
care mi l-ai desenat o sa ridicam mai usor lespezile astea. Am sa ma duc
maine si am sa fur un scripete de la Meghisti Lavra, am vazut eu ca
aveau vreo trei in depozitul de langa Arsana unde acosteaza vaporul cand
vine cu butoaiele cu ulei si vin de la Atena.
- Dar furtul este un pacat, intervine Dometie care tocmai ajunse cu caldarea in care avea apa de mare.
- Bine ai venit cu apa sarata, ia da sa-mi spal putin gura.
Porfirie isi scufunda palmele in galeata si bău din pumni apa sarata.
Mai lasa-mi si mie, am zis, nu o bea toata.
In vreme ce Porfirie se spala, Dometie recita: “Cand vine Domnul la
tine te dezlegi de toate, nu numai de nedreptatile tale ci si de toata
dreptatea ta! Cand stai in fata Domnului esti mai presus de lumea
aceasta, mai presus de trancaneala si carteala vietii; ai, cu un cuvant,
ceva din linistea mai presus de lume a lui Dumnezeu.
- Amin, zise Porfirie, nu te stiam asa patericos, din ce Parinte al
patericului ai scos cuvantul acesta de folos? Parca nu ai fi fiu de
cioban de la Tilişca, măi Dometie!
- Din Sfantul Arsenie care a pustnicit in pustia Sketica de langa
Nil din Egipt. El era unul care tacea mult si asa, prin trezvie, isi
alegea gandurile si vorbele indepartandu-le pe cele rele si fara de
folos. Cu harul Prea Sfantului Duh a ajuns la isihie inca de tanar.
Se lăsă o tacere placută, Porfirie nu mai zicea nimic, mai mult ca
sigur că, cugeta in mintea lui mai putin scolita in ale teologiei,
cumpanea vorbele pe care le rostise Dometie। Erau vorbe cu greutate.
Dometie rupse tacerea:
- Mă trimitea tata cu oile pe la noi pe sub munte. Acolo intr-o
viroagă era casa unui calugar plecat de la Foltea din Sălişte. Era un
fel de stână din piatră acoperită cu niste capriori de brad pusi unul
langa altul si acoperiti cu pamant batut. Parintele Achim era mic de
statura, cam crăcănat si cu o barbă până la genunchi. Avea niste ochi
albastri ca marea, asa cum ii are Parintele diacon Zian!
- Mama mea, Creştina avea ochii albaştri, (mama Parintelui Arsenie
Boca n.n.) ea m-a harazit din pântecele ei să mă fac preot. Acum mi-am
adus aminte de ea că nu i-am scris de peste un an de zile. I-am spus că
vreau să mă călugăresc şi s-a supărat. Nu-i mai scriu pentru că vreau să
o învăţ să uite de mine. Nu ştiu dacă e bine sau e rău, voi ce ziceţi?
- Nu stiu, răspunse Porfirie, tu eşti cu mai multă şcoală ca mine।
Ori îi scrii ori nu-i scrii ea tot se gândeşte la tine, că e mamă .
- Trimite-i o scrisoare ca se va bucura sa primeasca din Grecia si
se va lauda la vecini cu baiatul ei care a ajuns la Sfantul Munte,
Gradina Maicii Domnului।
- Asa o sa fac, daca zici tu, Dometie.
- Parintele acela de la noi, Achim, m-a invatat sa citesc si mi-a
dat cartile lui sa ma uit prin ele. Cand mergeam cu oile, iesea si el la
deal cu traista, ne opream si ma invata. A fost tatal meu duhovnicesc.
La el a venit un Parinte de aici de la Sfantul Munte ca sa mearga prin
sate sa adune pomeni si pomelnice pentru restaurarea manastirii Zografu
unde este steagul lui Stefan cel Mare cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Asa am auzit eu de Sfantul Munte pentru prima oara, aveam doar 13 ani.
El era roman si traia intre greci. Mai intai a fost la chilia Nasterii
Maicii Domnului pe mosia Manastirii Vatoped, si l-a avut duhovnicesc pe
Nicodim ucenicul schivnicului Arsenie. Acest Arsenie era mare sculptor
in lemn si marmura. De la el au ramas multe obiecte frumos lucrate,
cruci, candele, potire, felinare, vase de flori… a lucrat si doua
sculpturi legendare: Rastignirea si A doua venire, vreme de 15 ani.
- Am auzit si eu de Arsenie acesta dar nu l-am vazut, vorbi si
Porfirie! Se spune ca pe Arsenie l-a luat Maica Domnului sub mantie si
l-a dus pe varful Athonului ca sa completeze numarul celor 7 pustnici
care se roaga pentru pacea lumii si traiesc fara mancare si fara apa,
doar cu cuvantul lui Dumnezeu.
- Te cred, interveni Dometie, am auzit si eu intr-o zi de hramul
Sfantului Munte si de aceasta traditie, pe 6 august, cand am urcat in
vârf. Vorbeau niste pustnici care stateau la lumina unui opaiţ chiar sub
varf intr-o pestera sa se odihneasca. Era pe la ora 4 dimineata, eu
eram cu Pelaghie, un ucenic al lui Evghenie Vulgaris. Acesta citea
dintr-o carte scrisa de Ilie Miniat. Parintele Evghenie avea vreo 80 de
ani si s-a suit pe munte pana in varf. El s-a dus la sihastrii care
povesteau in pestera si am auzit ca a murit Parintele Hrisogan din cei 7
stalpi neclintiti ai Athosului si ca va fi inlocuit de Arsenie
sculptorul. Se zice ca printre cei 7 stalpi ai Ortodoxiei era si
veghetorul Parinte Varnava, dascal al rugaciunii lui Iisus si românii
Martinian, Iona si Teofilact care s-au randuit unul pe altul in ceata
celor 7. Acestia toti erau sculptori: faceau linguri, faceau căni si
doniţe, cofăiaşe pentru ulei sau vin.
- Dar de Părintele Iona ai auzit tu, intrebă Porfirie, a fost un om
cu scoala multa, a tradus doua carti ale Sfantului Nicodim Aghioritul:
Războiul nevăzut si Paza celor 5 simturi. Desena si frumos! Am vazut
desenat trupul omului si inima scoasa din trup si plamanii. Practică
rugăciunea inima, pe respiratie si pe şezutul în scăunel .
- Zise Dometie: oamenii din ziua de astazi nu au harul lui Dumnezeu।
Si daca uneori au putin har ei il indeparteaza prin gandurile rele.
Atunci diavolii stau cu ei.
- Ptiuhh, ucigă-l Sfânta Cruce ! rosti Porfirie! Nu e bine să
amintesti de necuratul, că uite m-am lovit la picior si mi-am spart si
bocancul. Părinte Ziane, de ce n-ai adus o pereche de bocanci noi din
România?
Eu taceam, si ascultam pe acesti parinti minunati athoniti।
Soarele apunea dinspre varful mutelui. In lumina lui puteam vedea undeva
pe peretele muntelui o chilie atârnată ca un cuib de rândunea. Se vedea
si o figura de om care intra si iesea in acel cuib minunat atarnat de
peretele muntelui. Din pozitia de unde lucram noi nu prea puteai vedea
multe. Inspre mare nu aveai ce vedea pentru ca marea aici este foarte
nelinistita, sunt curenti marini si vapoarele nu se apropie caci s-ar
scufunda. Daca ne imaginam Sfantul Munte ca un vapor, locul unde lucram
noi la pestera Sfantului Athanasie ar fi prora vaporului, adică vârful
acestuia. Parcă citindu-mi gândurile Dometie spuse cu glasul lui dulce
si cântat:
- Mari si minunate sunt lucrurile tale, Doamne, că Tu toate cu
intelepciune le-ai facut! Aici e un loc sfânt, aici a venit Maica
Domnului cu Sfantul Ioan Evanghelistul purtati de furtuna. In loc sa
ajunga in Cipru la Lazăr cel inviat a patra zi de Domnul Iisus care era
Episcop acolo, au ajuns cu corabia aici. Au cazut statuile idolesti si
dracii au iesit din ele strigand: A venit Maica Domnului, sa fugim!
- Doamne, miluieste si ajuta-ne sa terminam treptele, zise Porfirie!
- Maica Domnului face multe minuni, zise Dometie। Maica Domnului
din icoana Portăriţa, care a venit plutind pe mare, i-a redat vederea
unui Părinte, Nectarie. Iar Maica Domnului din icoana Axion Estin l-a
scăpat de la înec pe călugărul Dorotei cand se rasturnase luntrea in
care pescuia si el era inghitit de valuri. Dar sa vedeti cum s-a
intamplat : Dorotei era păzitorul si lumânărarul acestei icoane in
biserica Protatonului din Karies. Când se scufunda în mare a strigat din
adâncul inimii: Maica Domnului, eu, slujitorul tău, mai mulţi ani te-am
slujit si te-am păzit, acum auzi-mă si Tu pe mine că mă prăpădesc in
valuri.
- Se inserase de-a binelea si mai aveam de transportat două lespezi।
Cand te rogi si vorbesti despre sfinti si mai ales despre minunile
Maicii Domnului munca ta are un spor nebanuit. Lucrul sporea ca in
povesti. Asa fac toti calugarii athoniti, in timp ce lucreaza la
ascultarea pe care le-a randuit-o staretul si vorbesc despre oameni
luminati si sfinti. Lucrul sporeste cand Dumnezu miluieste.
Dometie zise:
- Am ajunat toata ziua, mi-i sete cred că am vedenii, vad mereu o
făptură acolo sus pe zid la chilia aceea si stiam ca e părăsită! Este
curios sau este o minune. Acum parcă are figură de leu, acum parcă are
de om, voi nu vedeti?
- Să te lămurească diaconul Zian că el e pictor, eu sunt un simplu călugăr fără scoală!
- Da, am intrat si eu in discutie, cei 4 Sfinti evanghelisti au cate
o fiintă lângă ei ca simbol si chintesenţă a mesajului din Sfanta
Evanghelie pe care a scris-o fiecare! Sfăntul Matei, care a fost vameş
inainte sa-L cunoască pe Mântuitorul are simbolul Ingerul. Marcul are
viţelul, Luca are leul, Ioan are vulturul.
Se auzi o bubuitură ca atunci când s-a rostogolit un bolovan pe
pietrele de jos. O voce tulburătoare rosti “Zian Boca, din România să-i
scrii mamei tale scrisoare că, dacă nu, va muri si o ai pe suflet. Stiu
ca esti fecior si că nu te-ai atins de femei dar eşti mândru ca eşti
pictor şi că ai tăiat cadavre la facultatea de medicină din Bucureşti,
va trebui să posteşti, să te rogi şi să tai 100 de beţe din castan ca şi
canon de ispăsire”. Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un
bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal
este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si
bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de
o maşinărie cerească!
Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama: Nascatoare de
Dumnezeu! A venit Sfantul. Intr-adevar langa noi era o faptura parca om,
para fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu.
Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga
parca tras de cineva de sus. Rosti:
- Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu…
Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta.
Mi-am adus aminte de un tenor care canta in corul catedralei
mitropolitane din Bucuresti. Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat” Vocea
mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si
scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci.
Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti.
Eram ca in rai. Patru fapturi care pe buza unei prapastii o preacinsteam
pe Maica Domnului. Mintea insa imi zbura in satul meu natal la Vata de
Sus. O vedeam pe mama ingenunchiata la icoana Preacuratei Fecioarei
Maria cum se roaga si cum plange cu poza mea in mana. Faptura de langa
mine, cu barba lunga imi spuse:
- Pe mama ta o cheama Creştina si e vaduva! Cand te-a adus pe lume, te-a afierosit Domnului si bisericii.
M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele.
- Parinte, cum te cheamă si cine esti? intreba Porfirie.
Strainul nu raspunse.
- “Nu va temeti de Parintele Staret Arsenie ca nu va pedepseste
pentru ca nu v-ati dus la vecernie. Stiati ca cei noua stalpi ai
Athosului vin anul acesta de Sfintele Pasti sa slujeasca Sfanta
Liturghie in schitul Prodromul? Unul dintre ei este Parintele Matei din
Caracalu, un om foarte smerit care slujeste Liturghia zilnic prin chilii
si prin colibe unde este un Sfant Antimis. Va sluji Liturghia pana la
ultima lui suflare. Anul acesta de Pasti va ninge pe varful Athonului. O
sa ne vedem de Inviere. Frate Zian, nu uita sa-i scrii mamei tale”.
Eu nu ma mai puteam minuna de cele ce se petreceau. Parintele
sau fratele care vorbise s-a facut nevazut dintr-o data. Parca ma
atragea ca un magnet sa ma uit dupa el. Era deja noapte. Nu mai puteam
sa ma uit dupa el. Porfirie punea uneltele una langa alta, ca sa le avem
maine dimineata in ordine. Dometie era cuprins de o placuta emotie si
ca intotdeauna, canta un imn. Se auzi vocea fapturii care tocmai
plecase, a preabunului Parinte. Nu stiam cum il chema, dar eram atras
inspre in sus si am inceput sa urc repede. Poteca se lumina de o lumina
albastruie ca de arc electric, lumina care venea de la faptura minunata
ca de la un rug ce ardea pe munte deasupra noastra. Dupa mine urca
Porfirie gafaind, si apoi Dometie cantand. Sfantul nostru ne lumina
drumul spre varful Muntelui. Era un dar dumnezeiesc nesperat caci
noaptea se lasase si fara lumina ne-am fi pravalit in abis si ne-am fi
pierdut vietile. Porfirie zise:
- Sunt de zece ani pe Sfantul Munte si nu am trait nici o minune
pana astazi, dar astazi mi s-a aratat mila lui Dumnezeu prin acest
Sfant! Stai Preasfinte, si nu fugi, caci vedem lumina ta ca pe un far
calauzitor si putem urca muntele fara sa cadem in prapastie.
- Minunat este Dumnezeu intru Sfintii sai, vorbi si Dometie in
psalmi। Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci
ti s-a vorbit tie de sus.
Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura
nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase
la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza Muntelui, la crucea din
lemn de dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura
lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul
mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare
inrosita. In spatele meu, Parintele Porfirie se inchina si recita
ritmic, gafaind: “Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Dometie
canta: “Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati”. Dâra de
lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea.
Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea
barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa
inchida portile manastirii.
- Cate trepte ati lucrat, parintilor?
- Unsprezece, raspunse Porfirie!
- Bine, consemna staretul Arsenie. Puteti merge sa cinati la
trapeză. Domnul sa fie cu voi. Sa va treziti cand incepe utrenia cu
catismele.
- Amin, concluziona Dometie.
Am alergat la spalator si ne-am spalat cu apa rece, inghitind si
cateva guri, dar parca nu mi-era sete, desi nu bausem toata ziua nici o
gura de apa. Nu bausem nici din apa sarata, aceea pe care o adusese
Dometie din mare. M-am dus in camera mea si m-am intins pe patul tare,
athonit, pe burta, ca ciobanii, caci si oasele ma dureau si muschii de
efortul zilei.
Sufletul insa imi era luminat si fericit. Astazi pe Sfantul Munte al
Athosului am trait prima minune, am intalnit un sfant. O para de foc.
Mi-am zis in gand “Tatal nostru”, si mi-am insemnat patul, facand cu
mana dreapta semnul sfintei cruci! Apoi m-am cufundat intr-un somn
adanc.
Fragment din “Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”, Editura Credinţa Strămoşească
Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce?
Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce?
.jpg)
