duminică, 27 noiembrie 2011

Criminalul




La începutul primului razboi mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temuta închisoare. Nimeni nu reusise sa evadeze vreodata de acolo. În general, cei trimisi aici erau fie condamnati la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispaseau o pedeapsa foarte mare. Desi era atât de bine pazita, într-o seara un criminal a scapat.

Toata noaptea gardienii l-au haituit cu câinii, însa, spre dimineata, i-au pierdut urma într-o padure. Fugarul, obosit dupa atâta goana, a vazut într-o poiana, o luminita la fereastra unei case. Desigur ca acolo putea gasi ceva de mâncare si haine. Cu disperare, a navalit în odaia mica, unde o imagine cu totul neasteptata îl tintui în loc: o tânara femeie plângea lânga un copilas micut, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goala, un rest de lumânare lasa în mica încapere o lumina slaba, în care se vedea, totusi, chipul palid si slabit al femeii.

Parca trezit dintr-un cosmar, evadatul o îndemna pe tânara mama sa nu se sperie, se aseza alaturi si o întreba ce probleme o fac atât de nefericita. Aceasta, printre lacrimi, i-a raspuns ca sotul ei a murit pe front, ca nu mai are nici un ban si ca, de foame si frig, copilasul s-a îmbolnavit.

- Lasa femeie, îi spuse puscariasul, o sa te ajut eu.

- Nu vreau sa furi pentru mine si nici sa sufere cineva nu doresc.

- Nu-ti face griji, nu va suferi nimeni! - i-a raspuns omul si a luat-o pe femeie cu el.

Când au ajuns împreuna în fata politiei, aceasta l-a întrebat mirata:

- Ce faci ?

- Lasa, ti-am spus ca n-o sa sufere nimeni. Vino! Intrând cu ea în cladirea politiei, omul s-a predat, iar când seful politiei a venit sa vada cu ochii lui daca periculosul puscarias este, în sfârsit, prins, acesta ii spuse:

- Femeia aceasta m-a gasit în casa ei, când încercam sa fur câte ceva si m-a adus aici. Da-i recompensa pusa pe capul meu, o merita!

Cu lacrimi de recunostinta în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensa foarte mare, deoarece putini credeau ca cineva l-ar putea prinde si preda pe criminal. Bucuros ca îl avea acum prizonier, seful politiei a platit imediat femeii suma enorma, dupa care l-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub paza stricta.

Dupa câteva zile, femeia, cerând o audienta la directorul puscariei, i-a povestit acestuia totul, asa cum se întâmplase cu adevarat. Uimit de bunatatea detinutului sau, cu ocazia Sfântului Craciun ce se apropia, directorul l-a gratiat, caci era obiceiul ca, o data pe an, sa fie eliberat puscariasul care s-a purtat cel mai bine.

Timpul a dovedit ca omul acela se schimbase cu adevarat, caci niciodata nu a mai facut ceva rau.

Oamenii trebuie sa se ajute unii pe altii. Nu te ajuti pe tine decât ajutându-i pe ceilalti.

Dumnezeu vede cu ce pret cauti binele altora si nu pe al tau. Daca un asemenea om - cu lanturi la mâini si la picioare, obosit si dornic de libertate, ce nu ducea cu sine decât o groaza de pacate - a putut sa o ajute pe femeia aceea, cu atât mai mult noi îi putem ajuta pe cei din jurul nostru.

Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea ocazii de a face bine, fiindca binele îl putem face cu siguranta. Si nu e zi, fara sa nu se iveasca un asemenea prilej. Nu trebuie decât sa-l vedem.

sursa ,, o zi buna,,

INTERVIU CU PĂRINTELE SAVATIE BAȘTOVOI




“TINERII SUNT FRUMOŞI, EU NU MĂ POT SUPĂRA PE EI. E IMATUR SĂ TE SUPERI PE TINERI”, INTERVIU CU PĂRINTELE SAVATIE BAȘTOVOI



Tinerii sunt frumoşi, eu nu mă pot supăra pe ei. E imatur să te superi pe tineri

Interviu cu părintele Savatie Baștovoi, călugăr, scriitor, publicist, editor, blogger

Tinereţea este pentru noi toţi vârsta întrebărilor existenţiale, a definitivării personalităţii, a declarării independenţei faţă de părinţi, a începerii asumării responsabilităţilor specifice adulţilor. O vârstă a bucuriei, dar şi a răzvrătirilor, a viselor şi a planurilor de viaţă, dar şi a fricii în faţa existenţei şi a neprevăzutului. Este perioada teribilismelor sau a cuminţeniei timide. Deseori, în această etapă a vieţii noastre, ne simţim neînţeleşi, frustraţi; alteori, dureri, întrebări, căutări ies la iveală cu o forţă teribilă. Uneori am vrea să vorbim, să întrebăm, să ne spunem temerile, speranţele, îndoielile, problemele, dar nu avem cu cine.

Am adunat de la tinerii noştri, din diferite licee ale ţării, o serie amplă de întrebări, pe care ei le-au pus cu sinceritate şi spontan, dezvăluind uneori dincolo de cuvinte, complexitatea şi forţa lumii lor interioare.

Părinte Savatie, ca om care aţi trăit la modul total tinereţea, cu turbulenţele ei interioare, sufleteşti, existenţiale, căutând fără echivoc un răspuns la ele, cu o sinceritate chirurgicală, vă rugăm să aveţi amabilitatea de a ne răspunde la o parte dintre aceste întrebări:

• Îi pasă cuiva de tinereţea noastră?

N-aş zice că le pasă, dar că au nevoie de ea, da. Tinereţea e o marfă. Astăzi se exploatează la maxim tinereţea. Puterea, frumuseţea, energia au devenit o marfă care se vinde. Se vinde mult şi ieftin. Tânărul sau tânăra care nu e de vânzare e un erou. A nu fi de vânzare nu înseamnă doar a nu te prostitua moral şi fizic, dar mai înseamnă şi să nu devii un consumator al fleacurilor pe care ţi le vinde lumea. Felul în care te îmbraci, muzica pe care o asculţi, felul în care comunici te defineşte ca om sau ca marfă. Dacă eşti om, oamenilor le pasă de tine, iar dacă eşti marfă, te vând şi te cumpără.
• Cine ne apără pe noi de rău în lumea asta? Există undeva un loc unde să mă simt mereu ocrotit şi în siguranţă, aşa cum am fost în pântecele mamei mele?
Numai în Dumnezeu omul este în deplină apărare şi pace. Altminteri, nici pe pământ, nici în cer, nu există un loc în care omul să se simtă bine. Sunt două stări care te apropie de Dumnezeu: când ierţi şi când eşti iertat.
• De ce copiii aleg să se închidă în ei şi le e frică să spună ce gândesc?

Din cauză că au trăit experienţa de a nu fi înţeleşi. În momentul în care omul se simte neînţeles, el trăieşte cea mai mare dramă umană. Omul neînţeles îşi pierde curajul, avântul, viaţa, cu alte cuvinte, se usucă. Închiderea în sine a copilului neînţeles este o pregustare a morţii. Numai în Duhul Sfânt oamenii se pot înţelege unul pe altul. Atunci nu mai e nevoie de cuvinte, atunci gândurile străbat singure în afară, îndeobşte toată făptura devine ca un gând, un gând care spune „te iubesc”.

• Mă enervez uşor, îmi vine să mă răzbun. Simt în mine o forţă care ar face praf totul. Cum să mă liniştesc?

Să te gândeşti că eşti prost. Niciodată omul nu e mai prost decât atunci când se enervează. O ştiu din experienţă.

• Sinuciderea este dureroasă?

Nu există nimic mai dureros în tot Universul.

• Aseară am vărsat în toaletă sticla de tărie a lui tata. M-a certat cumplit, întrebându-mă de ce mă bag în viaţa lui, că el m-a făcut pe mine, nu eu pe el. Cum să mă port cu el? Ce să fac?

Nu e bine să-i dai lecţii tatii. Chiar şi atunci când îi verşi sticla de tărie. Dragostea acoperă mulţime de păcate.

• Cât mă ajută psihologul şi cât duhovnicul?

Nu te ajută nici unul, nici altul, dacă n-au dragoste.

• Cum aduci înapoi în biserică pe un om smintit de un preot?

Şi eu am smintit pe multă lume şi nu ştiu cum să-i aduc înapoi.

• Care este motivul pentru care tinerii au un sentiment de respingere atunci când aud cuvinte care le condamnă patimile sau obiceiurile proaste?

Prostia, care e soră bună cu mândria. Mai este şi educaţia inversă pe care o primesc din toate părţile. Tânărul e cea mai vulnerabilă fiinţă. Pe cât se crede de liber, de curajos, de nonconformist, pe atât e de condus de prejudecăţile şi modelele timpului. Prin ce se deosebeşte tinereţea de maturitate? Prin faptul că tânărul face ce crede, iar maturul crede ce face. E mare diferenţă între a face deoarece crezi şi a crede deoarece faci. Experienţa e cea mai mare agoniseală a omului, căci nu există experienţă în afara durerii şi a dragostei. Tinerii sunt frumoşi, eu nu mă pot supăra pe ei. E imatur să te superi pe tineri.

• Cum devine mersul la biserică firesc, fără a-l simţi ca pe o obligaţie?

Când Îl cunoşti pe Dumnezeu, când Îi poţi vorbi şi Îl poţi auzi.

• Mulțumim, părinte!
Articol preluat din.. http://www.orthograffiti.ro/

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Lucrurile dracului

Odata, o femeie i-a adus parintelui Irodion*, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei.
Iar cuviosul parinte Irodion i-a raspuns:
- Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta !
- Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este.
- Dar n-ai dat-o ieri diavolului ? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta !
Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea nu a mai dracuit.
________
*Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu a fost duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica.
Acesta a fost staret al Manastirii Lainici, judetul Gorj.
Trupul sau a fost gasit in chip minunat, din randuiala dumnezeiasca. Astazi, parintele este propus canonizari

Sfaturi si raspunsuri importante de la FERICITUL PARINTE EPIFANIE DESPRE POST


Descriere    Fara a renunta si la rugaciunile de acolo, pentru acest Post, asa cum inca de atunci anuntam, credem ca este bine sa adaugam si cate o catisma din Psaltire pe zi; fiecare dintre cititorii acestui site, care simt necesitatea unirii in rugaciune si a intensificarii strigatului duhovnicesc catre Dumnezeu in fata tuturor nenorocirilor care ne pandesc sau care deja ne impresoara, sunt rugati sa se inscrie si sa spuna ce catisma isi aleg, ca sa putem acoperi impreuna (cu totii) macar o Psaltire intreaga pe zi, daca nu chiar 2 sau mai multe. Se intelege ca e nevoie de seriozitate fara cusur. Daca aveti alte sugestii sau intrebari, va asteptam. Va multumim!

DESPRE POST
Necesitatea instituirii postului
Cei ce neglijează conştient postul, fără să aibă motive de sănătate, mult mă tem că nu se interesează defel cu dinadinsul de mântuirea sufletelor lor.

“Legislaţie”
Povestea cândva Stareţul:

A venit odată un fiu duhovnicesc de-al meu şi mi-a spus:

- Ştiţi, Părinte, eu nu sunt de acord cu postul. Ce înseamnă post?

Şi i-am răspuns:

- Postul este o lege a Bisericii. El s-a legiferat în rai. Au postit proorocii, Moise, însuşi Domnul, Apostolii, Sfin ţii Părinţi… Dacă continui să nu posteşti şi să ai aceste idei, atunci schimbă-ţi duhovnicul. Aşa i-am spus.

Dacă însă îmi spunea: “Ştiţi, Părinte, primesc postul aşa cum îl rânduieşte Biserica, dar nu pot posti atâta. Incerc totuşi să fac ceva“, i-aş fi spus: “Sunt de acord, fiule. Incearcă cât poţi să corespunzi la cele ce le spune Biserica noas tră”. Dar să-mi spună: „Nu primesc postul?”. Cine eşti tu? Ce sunt cele ce le spui? Auzi!
***
Asemănător a răspuns unuia, care, la Mănăstire, a spus că posturile le-a pus în rândul lucrurilor mici şi pen tru motivul acesta nu le-a ţinut, ci “îngrijindu-se să fie în regulă cu cele de temelie ale credinţei noastre“,

- Spune-mi, ai venit aici ca un păcătos pocăit ca să iei iertare, sau ca un legislator? Dacă este valabilă prima, nu poţi aşeza postul între elementele de mâna a doua ale vieţii creştine. Dacă este valabilă a doua, atunci nu eşti ucenic al lui Hristos şi nu-ţi pot citi rugăciunea de iertare.

Păcat serios
In postul Adormirii Maicii Domnului din anul 1967, îşi aduc aminte doi tineri căsătoriţi, fiii săi duhovniceşti, am găzduit la o oarecare familie, rude cu noi, şi n-am postit, ţinând rânduiala casei aceleia. Am considerat lucrul aces ta firesc şi de la sine vrednic de iertare. După puţin timp am mers să ne mărturisim la Stareţ, dar nu i-am spus nimic despre asta. Am mărturisit alte lucruri. Ne-a citit rugăciunea de iertare şi apoi am început să discutăm despre diferite chestiuni interesante. In cursul convorbirii ajungând la post, am spus că n-am postit. Am fi preferat să ni se deschidă pământul şi să ne înghită de ruşine când ne-a spus cu asprime:

- Şi credeţi oare că v-aţi mărturisit acum, când aţi făcut un păcat atât de serios?

“Test” pentru post

Când îi spuneai că eşti bolnav şi că medicul ţi-a reco mandat să nu posteşti, îţi uşura postul până şi la dez legări complete, fără să cerceteze în mod scolastic ches tiunea. In punctul acesta se vede că unii i-au reproşat că este foarte plecat în aplicarea iconomiei. In mod concret cineva i-a spus odată:

- Numai atunci trebuie ca duhovnicul să dea binecu vântare să se dezlege postul pe motive de sănătate, când potrivit cu cele spuse de Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, este în astfel de stare, încât, fiind întins pe pat şi luând foc casa din cele patru colţuri, să nu se poată scula să fugă. Atât de bolnav trebuie să fie.

Atunci Stareţul i-a răspuns:

- Sfinţii Părinţi nu spun astfel de lucruri.

- Spun, insistă acela.

- Nu spun, deoarece Sfinţii Părinţi nu scriu prostii! Eu mărturisesc ţintuiţi în pat, ce au avut comoţii cerebrale, sau infarct, sau sunt betegi din pricina diferitelor boli nervoase ereditare, care nu numai că pot posti, dar şi medical li se impune să postească datorită bolii lor. Dim potrivă, am fii duhovniceşti care par a fi sănătoşi, deoarece sunt activi şi lucrează, dar li se impune să dezlege postul, din pricina neputinţei lor ascunse, de pildă: diabetul zaharat. Aşadar, criteriul dezlegării sau nu a postului nu este dacă cineva este ţintuit în pat, sau merge, ci felul suferinţei şi părerea medicilor evlavioşi, care vor fi întrebaţi.

Şi a completat:

- Postul are ca scop să îmblânzească pornirile dezor donate şi poftele trupului şi să-l smerească pe om. Dacă boala, potrivit îngăduinţei dumnezeieşti, a luat pe seama ei treaba asta, atunci ce să-i mai facă postul?

Şi a povestit, zâmbind, că odată a întrebat pe părin tele Paisie, cunoscutul pustnic din Sfântul Munte, cele despre foc, iar acela cu umorul său caracteristic i-a spus:

- Desigur, aşa să faci! Oriunde vei merge să ai cu tine un bidon cu benzină şi dacă cineva îţi cere să nu pos tească pentru motive de sănătate, să-i spui: “Aşteaptă o clipă!”. Aruncă atunci benzină în cele patru părţi ale ca merei lui şi dă-i foc. Dacă îl vei vedea că nu se poate mişca şi e în primejdie să ardă, să-i îngădui să dezlege. Dar dacă-l vei vedea că sare şi fuge să se salveze, să-i spui: „Nu! Tu trebuie să posteşti!”

Revizuirea rânduielilor de post
Faţă de încercările de mulţi ani şi insistenţele diferi telor cercuri bisericeşti laicizate de revizuire şi slăbire a rânduielilor bisericeşti privitoare la post, Stareţul era complet împotrivă. Spunea:

- Vrednicia postului e atât de mare, încât chiar dacă n-ar fi fost decretat de Biserică, ar fi trebuit s-o decreteze acum. Iar nu o lege deja stabilită de veacuri, care a aju tat pe atâţia Sfinţi, să discutăm ca s-o desfiinţăm sau s-o schimbăm.

Postul şi patimile
Aceste cercuri folosesc încă şi puncte de vedere pa tristice, care, după ei, subapreciază importanţa postului în izbânda duhovnicească a credincioşilor, în împotrivire faţă de ceea ce a impus practica Bisericii. Astfel, de pildă, ele aduc de faţă punctul de vedere patristic că postul este nefolositor când este însoţit de îngâmfarea fariseică, de clevetire, de judecare, de ura de oameni sau de răzbu nare, sau chiar de lăcomia pântecelui şi de mâncarea fără măsură, fie ea şi de post.

După părerea Stareţului poziţiile acestea ale Sfinţilor Părinţi nu scad deloc vrednicia postului. Dimpotrivă, îl înalţă, căci îl pun în aceeaşi ordine de bătaie cu astfel de mari răutăţi, precum cele de mai sus, care se mobili zează de diavolul ca să-l facă nefolositor. Nicăieri nu spun Sfinţii Părinţi că cei ce sunt cuprinşi de aceste rele şi cei ce se “împodobesc” cu potrivnicele virtuţilor sunt liberi să nu postească. Dar nici nu spun că cine are aceste patimi este de prisos să mai postească, căci în aceste cazuri postul ar fi nefolositor. Dimpotrivă, neţinerea postului în cazul acesta ajută la consolidarea acestor patimi.

Postul şi dietele
Stareţul avea de răspuns adesea la provocările legate de post. Odată l-au întrebat:

- Părinte, cine posteşte mai bine în perioada postului: cel ce mănâncă două farfurii de fasole fără untdelemn, halva etc, sau cel ce mănâncă un ou fiert?

Stareţul a răspuns fără ocolişuri:

- Primul! Al doilea ţine o simplă dietă.

Şi le-a motivat:

- Postul are două scopuri: asceza înfrânării trupului în limitarea prisosinţelor substanţelor hrănitoare din mân căruri, şi conformarea la poruncile Bisericii, care se consideră asceză pentru suflet. Cel ce mănâncă un ou în perioada postului, fără să existe motive de sănătate, cu siguranţă calcă porunca Bisericii. Ca aceia care, urmărind să aibă o dietă felurită pe motivul unei alimentaţii bune, mănâncă marţi şi joi zarzavaturi şi legume, în timp ce miercurea şi vinerea mănâncă de frupt. Acest dispreţ faţă de Biserică este provocator, pentru motivul că a se con forma faţă de cele statornicite de ea este ceva fără chel tuială şi uşor. Adică să mâncăm marţea şi joia de frupt şi miercurea şi vinerea de post. Astfel şi rezultatul din punc tul de vedere al alimentaţiei va fi la fel, şi nu se va face încălcarea postului. Este evident că există o grosolană neştiinţă şi nepăsare faţă de ceea ce decretează Biserica, asta ca să nu zic ceva şi mai rău, o îngâmfare luciferică.

Se înţelege că Stareţul nu era de acord, în timpul pos turilor, cu mâncarea multă obişnuită sau cu cea de lux şi cu gust făcută, deşi acestea erau clasificate ca mâncăruri de post. Totdeauna recomanda cumpătarea, indiferent dacă era post sau nu, şi monahilor şi mirenilor. Adeseori dădea drept pildă, spre îndreptarea acestei patimi, chi nuitoarea limitare a mâncării, căreia se supun adesea oamenii lumeşti ca să-şi păstreze silueta, şi nu, desigur, din motive de sănătate, ci pentru paradă.

Postul şi sărbătorile
S-a pus adesea întrebarea dacă se îngăduie să se servească mâncare de dulce în cazurile sărbătorilor ono mastice, evenimentelor excepţionale, întrunirilor cu prie tenii etc, din perioada posturilor. Stareţul spunea că atenţia faţă de oameni este o mare virtute, faptă care nu se poate suspenda în perioadele de post. Insă pe masă să se pună în mod obligatoriu mâncăruri de post. In cadrul unor limite, ele pot fi mai drese sau mai gustoase dacă vrem să cinstim pe cineva, însă absolut obligatoriu de post.

Postul şi primirea de străini
Este precumpănitor la mulţi punctul de vedere că pentru motive de primire de străini se îngăduie dezle garea postului. Ca exemplu, din istoria Bisericii, se scoa te în evidenţă tactica Părinţilor pustiului care încetau pos tul lor cu prilejul primirii unui oaspete sau a unui frate, când erau în călătorie.

Stareţul a limpezit lucrurile:

- Nicăieri în Pateric – spune el – nu se laudă vreun pustnic şi nu se consideră ca exemplu deoarece a dezle gat postul pe motivul primirii de străini. Ceea ce s-a spus este faptul că acei pustnici şi nevoitori sfinţi dezlegau postul lor ascetic personal, care era mult mai aspru decât cel rânduit de Biserică. Mâncau, de pildă, puţine crudităţi, legume muiate sau verdeţuri crude, sau puţin posmag muiat şi asta nu în fiecare zi, ci la 2-3 zile, sau mai rar.

Dacă se întâmpla, aşadar, să găzduiască pe cineva, atunci fierbeau legumele, sau verdeţurile şi dacă era zi cu dezlegare la untdelemn, puneau peste ele puţin unt delemn sau beau puţin vin. Se întâmpla să mai adauge puţină osteneală ca să mai dea puţin gust mâncării uscate pentru a cinsti astfel pe oaspeţii lor. Cu smerenie primeau şi ei înşişi o găzduire asemănătoare de foarte puţinele ori când ieşeau din chiliile lor. Iar când motivele primirii de străini dispăreau, se întorceau la postul aspru, sau la încă şi mai aspru ca să recâştige terenul pierdut, adică nu cumva să se fi înşelat pe ei înşişi, încât primirea de străini să le fi fost un pretext de a slăbi postul lor.

Când un oarecare pustnic, continuă Stareţul, mergea să cerceteze pe alţi pustnici în pustie, aceia îl cinsteau cu puţin vin (fie deoarece era dezlegare la vin, fie deoarece aplicau iconomia pentru osteneala călătoriei). Şi acesta îl bea mulţumind, din politeţe, dar când se întorcea la chi lia sa, rămânea atâtea zile fără apă câte pahare de vin pri mise în călătoria sa. Ucenicul său, căruia i se făcuse milă de el, atunci când călătoreau împreună, ruga în ascuns pe cei la care găzduiau să nu-i dea vin.
* * *
M-am spovedit la Stareţ cu mai mulţi ani înainte, îşi aduce aminte un fiu duhovnicesc al său, că un oarecare frate ne-a găzduit în casa sa. Avea cugetul puţin cam lumesc şi n-am postit în zilele de post. Stareţul însă mi-a spus cu asprime:

- Pe deoparte vărul, pe de alta cumătrul, dincolo cum natul, apoi prietenul. Bine faceţi că primiţi oaspeţi. Şi v-o recomand asta. Chiar şi în zilele de post. Dar veţi servi mâncăruri de post. Ingrijite şi gustoase dacă vreţi să cin stiţi pe cineva, dar de post. Să le-o spuneţi simplu: “Astăzi este post, de aceea vă servim mâncare de post. Nu vrem să călcăm legile Bisericii”.

Postul şi întrunirile
Mulţi dintre fiii duhovniceşti ai Stareţului aveau de în fruntat multe probleme cu postul când luau parte la întruniri prieteneşti sau de breaslă (a vechilor colegi de şcoală, de muncă, de facultate etc). Este de observat că în societăţile creştineşti contemporane de nuanţă occi dentală, astfel de întruniri se rânduiesc de regulă miercurile şi mai ales vinerile, deoarece următoarea zi, sâm bătă, este nelucrare şi se încheie săptămâna de lucru. (Stareţul în asta vedea o lucrare diavolească ascunsă. “S-au pierdut celelalte zile”, spunea el). Evident că nimeni nu ia în considerare marile perioade de post, nici nu are grijă să pună mâncăruri de post. Eventual, ceva salate, este singura rezolvare pentru cei ce vor să postească. Linia Stareţului era categorică:

- Dacă vreţi să luaţi parte la aceste întruniri, aveţi binecuvântare, dar să postiţi mâncând orice se află de post. Dacă nu v-aţi săturat, mâncaţi după aceea acasă sau la restaurant. Dacă nu puteţi ţine postul, atunci nici să nu luaţi parte.

Postul şi sminteala
Unii spun:

- Nu postim când ne aflăm la vreo întrunire ca să nu supărăm sau să smintim pe cineva cu ceea ce facem. Şi comentau, spunând: oare, Hristos n-a spus ca să nu ne arătăm că postim, precum făceau şi fariseii cei făţarnici?

Stareţul a răspuns la asta în felul următor:

- Când postim, sau şi atunci când facem orice altă faptă bună, trebuie să acţionăm cu cuget smerit, ca nişte “robi netrebnici”, ascultând de poruncile Bisericii. Şi asta indiferent dacă ne văd sau nu ne văd oamenii. Aşa cum nu trebuie nici să ne temem de dojana şi comentariile lor când ne facem datoria faţă de poruncile lui Dumnezeu. Nu este corect ca în privinţa asta să depindem de faptul că se mâhneşte sau “se sminteşte” cineva.

Dacă noi ne facem datoria noastră, responsabilitatea smintelii cade asupra celui ce se sminteşte, care într-o ultimă analiză fie nu recunoaşte autoritatea lui Hristos şi a Bisericii Sale asupra vieţii noastre, fie că încearcă să-şi justifice propria sa slăbiciune. Ne gândim la aceia ce se vor “sminti”, când ne vor vedea că postim, şi nu ne gândim la cei ce ne văd că nu postim, eventual, că suntem creştini ortodocşi. In acest din urmă caz responsabilita tea smintelii cade în întregime asupra noastră, deoarece noi suntem călcătorii poruncii.

Pe de altă parte dacă această silogistică o aplicăm şi în celelalte porunci ale Bisericii, desfiinţăm toată legea morală a lui Dumnezeu. De pildă vreau să merg la biserică. Dar aproape întotdeauna voi întâlni oameni pe drum. Şi mă gândesc: “Dacă intru înlăuntru şi mă văd, dacă sunt atei şi potrivnici lui Hristos, se vor deranja şi se vor întărâta. Dacă sunt creştini evlavioşi, vor spune: “Ce creştin bun! Merge la biserică!” şi lauda lor îmi va răpi folosul mergerii la biserică. Aşadar, să nu merg la bise rică. Voi merge la biserică atunci când nu mă va vedea nimeni”. Şi astfel s-a dus cu mersul la biserică. Unde s-au mai auzit acestea? Care Evanghelie spune astfel de lucruri?...

joi, 24 noiembrie 2011

RUGACIUNI IMPORTANTE






Tatal nostru

Crezul

Imn pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu (Axionul)


Prima Rugaciune pentru Credinciosi


A Doua Rugaciune pentru Credinciosi


Tropar de Umilinta


Rugaciunea Sfantului Ioan Damaschinul


Rugaciunile Sfantului Ioan Gura de Aur


Rugaciunea Sfantului Vasile cel Mare


Psalmi: 1-10 | 11-20 | 21-30 | 31-40 | 50 | 142


Rugaciuni de dimineata


Rugaciuni de seara


Rugaciunea de Luni


Rugaciunea de Marti


Rugaciunea de Miercuri


Rugaciunea de Joi


Rugaciunea de Vineri


Rugaciunea de Sambata


Rugaciunea de Duminica


Canon de rugaciune catre Maica Domnului


Acatistul Maicii Domnului


Acatistul Sf. Ioan Botezatorul


Rugaciuni Traditionale (Pentru copii, Pentru sot/sotie , Pentru parinti, Pentru frati/surori, Inaintea inceperii unei lucrari, Pentru calatorie, In vremuri de nevoie, De multumire, Pentru cei bolnavi, Pentru cei decedati, Pentru vrajmasi)

RUGACIUNI ORTODOXE


Psalmii

ACATISTE

Mai multe Acatiste pe alt siteu (apasati aici)
  1. Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

  2. Acatistul Adormirii Maicii Domnului

  3. Acatistul Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva

  4. Acatistul Sfintilor Marturisitori Visarion Si Sofronie Si Al Mucenicului Oprea

  5. Acatistul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul De Mir

  6. Acatistul Preacuviosului Parintelui Nostru Dimitrie Din Basarabi

  7. Acatistul Sfintilor Mai-marilor Voievozi Mihail Si Gavriil

  8. Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina

  9. Acatistul Sfantului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

  10. Acatistul Cuviosului Parintelui Nostru Grigorie Decapolitul

  11. Acatistul Sfintei Marii Mucenite Ecaterina

  12. Acatistul Cuviosului Parintelui Nostru Stelian

  13. Acatistul Sfantului Apostol Andrei, Cel Intai Chemat

  14. Acatistul Sfintei Mucenite Varvara

  15. Acatistul Sfantului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

  16. Acatistul Sfintei Mucenite Filoteea

  17. Acatistul Sfantului Ierarh Spiridon

  18. Acatistul Sfantului Mucenic Elefterie

  19. Acatistul Sfantului Preacuviosului Parintelui Nostru Nicodim Cel Sfintit

  20. Acatistul Sfantului Intaiului Mucenic Si Arhidiacon Stefan

  21. Acatistul Sfantului Ierarh Vasile Cel Mare

  22. Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul

  23. Acatistul Sfantului Antonie Cel Mare

  24. Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi Vasile, Grigorie Si Ioan

  25. Acatistul Sfantului Mare Mucenic Haralambie

  26. Acatistul Sfântului Calinic dela Cernica

  27. Acatistul Sfantului Prooroc Ilie

  28. Acatistul Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe Purtatorul De Biruinta

  29. Acatistul Sfîntului Mare Mucenic Pantelimon

  30. Acatistul Sfantului Nectarie de Eghina

PARACLISE

  1. Paraclisul Preasfintei Nascatoarei De Dumnezeu

  2. Al Doilea Paraclis Catre Preasfanta Nascatoare De Dumnezeu

  

Cele 10 porunci

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.Sa nu ucizi.
7.Sa nu fii desfranat.
8.Sa nu furi.
9.Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10.Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Fericirile

1.Fericiti cei saraci cu duhul , ca acelora este Imparatia Cerurilor ;
2.Fericiti cei ce plang , ca aceia se vor mangaia ;
3.Fericiti cei blanzi , ca aceia vor mosteni pamantul ;
4.Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate , ca aceia se vor satura ;
5.Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui ;
6.Fericiti cei curati cu inima , ca aceia Il vor vedea pe Dumnezeu ;
7.Fericiti facatorii de pace , ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema ;
8.Fericiti cei prigoniti pentru dreptate , ca acelora este Imparatia Cerurilor ;
9.Fericiti veti fi , cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra . Bucurati – va si va veseliti , caci plata voastra multa este in ceruri .

RUGACIUNE FACATOARE DE MINUNI CATRE PURUREA FECIOARA MARIA

Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare spre tine imi indrept gandul, inima si toate simturile si te rog cu lacrimi: Pana cand Maicuta a milostivirii va fi aceasta durere necontenita pe pamant?
Pana cand vrajmasii nevazuti ai neamului omenesc vor da lovituri atat de puternice bietilor oameni? Pana cand vor pangari si vor necinsti trupurile, sufletele si vietile lor? Inselandu-i ca sa nu cunoasca adevarul, sa nu indeplineasca poruncile divine si sa nu dea slava si cinste pururi maritului Dumnezeu Cel in Treime inchinat: Tatal, Fiul si Duhul Sfant? Ridica-te Stapana Atotbuna si zdrobeste pe vrajmasii nostri si ai Fiului Tau iubit Iisus Hristos, ingrozindu-i cu nebiruita-ti sfintenie, indreptandu-ne pe cararile
mantuirii, ca sa dam mereu marire lui Dumnezeu. Roaga-te, Fecioara, pentru Sfanta Biserica, pentru propovaduirea Evangheliei pe intreg pamantul, pentru poporul acesta, conducatorii lui, rudele mele, pentru vaduve, orfani, bogati, saraci, necajiti, bolnavi, pentru cei prigoniti pentru credinta, pentru salvarea celor ce au ratacit in secte, pentru cei raposati.
Ajuta-ne sa ne pocaim toti oamenii de pacatele noastre, sa iubim Biserica, sa ne spovedim adesea, sa renuntam la pacate, vicii si necredinta. Ajuta-ne sa nu fim insensibili la chemarea divina a blandului Tau Fiu care a venit sa sufere chinuri barbare pentru bietele oitele Sale ranite atat de mult de vrajmas.
Roaga-te, Maicuta Sfanta, si pentru aceste nevoi ale mele ( rosteste necazurile pe care le ai si dorintele pe care vrei sa
: ti le indeplineasca Maica Domnului). Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh in vecii vecilor. AMIN.
Rosteste aceasta rugaciune de cinci ori pe zi, timp de zece zile consecutive. La sfarsitul zilelor dai o paine, o lumanare si pomelnicul familiei la altarul unei biserici. Dai de pomana la un sarac din biserica o sticla de ulei, 1 kg de faina, 1 kg. de fructe si ce te mai lasa inima si spui: "IN CINSTEA MAICII DOMNULUI". Ai sa vezi atunci puterea Maicii Domnului
 
 

 

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO