marți, 31 ianuarie 2017

...IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Sfantul Parinte Arsenie Papacioc a fost intrebat de cineva: "Parinte, daca L-ai vedea acum pe Iisus Hristos, in fata Sfintiei tale, ce i-ai spune?" Parintele a raspuns: "I-as spune asa: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!" Sa zicem si noi rugaciunea aceasta, cat mai des posibil. Cand inspiram aerul in piept sa zicem: IISUSE, IISUSE (cu gandul la El), iar cand expiram aerul sa zicem: IARTA-MA, IISUSE! Aceasta este de fapt "Rugaciunea mintii" sau "Rugaciunea lui Iisus", in forma prescurtata. Pe aripile rugaciunii Dumnezeu Se coboara in sufletele noastre si tot pe aripile rugaciunii, noi ne urcam la Dumnezeu. 
                                                                                                                                     Preot Ioan

ESTE FOARTE BINE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Se spune despre un rege african că avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten era creştin şi avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla, bună sau rea, să spună cu seninătate şi fără să se mânie: "Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!" Într-o zi, amândoi se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege.
Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Prietenul regelui, nefiind deloc mişcat de întâmplare, a zis ca de obicei: "Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!" Enervat, regele a răspuns: "Nu, nu e bine deloc!" şi a poruncit ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare. Peste un an, regele, vânând într-un teritoriu străin, a fost capturat de canibali şi dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l "prepare". Pregătindu-se să aprindă focul, unul dintre canibali a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era întreg. Prin urmare, l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasă, regele şi-a amintit de întâmplarea de la vânătoare când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, ordonă să fie eliberat prietenul lui.
- Ai avut dreptate, i-a spus prietenului proaspăt eliberat. A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului. Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii.
 - Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.
 - Nu, a replicat prietenul, este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!
 - Ce vrei să spui cu asta: Este foarte bine?!? Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?
 - Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi, eu neavând nici un cusur trupesc, mă mâncau sigur canibalii, aşa că... este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!

duminică, 29 ianuarie 2017

O PIERDERE ATAT DE MARE...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



La ce-mi foloseste oare
Viata asta trecatoare?
Dacă mi-o petrec in rău,
Departe de Dumnezeu?

La ce-mi foloseste, frate,
Să am bani să am de toate,
Cand nimic nu voi lua,
Din lume cand voi pleca?

La ce-mi foloseste mie
Să am mare bogatie,
Cata vreme eu traiesc
Far` de Fiul cel Ceresc.

De-as avea toata stiinta,
Dar de-mi va lipsi credinta,
In zadar m-am ostenit,
Caci nimic n-am folosit.

Dar eu stiu ca toate-s bune,
Atunci, cand prin rugaciune,
Mă apropii tot mereu,
De prea Bunul Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

SUFLETUL OMULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                            "VIATA TRECE CA SI ROUA,
                                                                CA UN VIS INSELĂTOR,
                                                              REPEDE SE IA PERDEAUA,
                                                                CĂTRE VEACUL VIITOR!"



                                                               SUFLETUL   OMULUI

Sufletul omului, este real, viu, rational, simplu, imaterial, vesnic si pentru o vreme se salasluieste intr-un trup organic, dandu-i acestuia putere de viata, de crestere, de simtire si de nastere de copii. "SUFLETU-I O TAINA, VIATA E UN VIS, SUFLETELOR BLANDE, RAIUL E DESCHIS!". 

      Un medic a intrebat in batjocură un preot: Sfintia ta, porti numele de păstor de suflete, dar ai văzut vreodată un suflet??? Cu ochii acestia trupesti, NU!, a raspuns preotul. Dar l-ai auzit? NU!  Dar l-ai gustat? NU! Poate l-ai mirosit? NU!  Dar l-ai simtit? DAAA, l-am simtit! 

Si medicul a zis: Deci, din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva sufletului. Ce să credem? Atunci l-a intrebat preotul: Dumneata ca medic ai vazut vreodata durerea??? NU, a zis medicul, n-am vazut-o! Dar ai auzit-o? NU! Poate ai mirosit-o? NU! Dar ai gustat durerea? NU! Ai simtit cumva durerea? DAAA, am simtit-o si inca foarte tare! Va sa zica, din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva durerii. Ce sa credem? Atunci medicul a spus: Parinte, abia acum am inteles ca nu totul poate fi vazut, gustat, pipait, mirosit...

                                                                                                                                                 Preot Ioan. 



                 Marturia doamnei Livia Radu, o crestin ortodoxă, care a fost in moarte clinică:

1. In momentul in care ai murit, nu mai exista ''nu vreau'', nu-mi place'', ''nu doresc'', ci esti PRELUAT impotriva voii tale si dus acolo unde meriti.

2. Dupa moarte, ti se deschid ochii mintii, asa ca la Sfinti si vezi creatia Domnului, vezi cat de mare si cat de necuprins este Dumnezeu si ca fiecare dintre noi este un nimeni.

3. Daca sufletul nu este curat si nu l-a cunoscut pe Domnul aici pe pamant, nici dupa moarte n-o sa-L vada. SUFLET CURAT, inseamna un suflet cu pacatele spovedite si ispasite, un suflet fara patimi si smerit. De aceea, va indemn SA FACETI ODATA IN VIATA, O SPOVEDANIE GENERALA (adica de la 7 ani pana in ziua aceea).

4. Timpul nu este acelasi ca si cel al nostru, in sensul ca 1 minut pamantesc, inseamna 100 de ani dincolo de moarte.

5. Sa arda candela necontenit, sa faceti multa milostenie pentru cei adormiti, sa dati la manastiri sa-i pomeneasca timp de 7 ani, ca nici nu va imaginati cat sufera acolo. Toate suferintele de pe pamant sunt o gluma in comparatie cu ce e acolo.

6. Sunt foarte multi acolo in iad care toata viata au postit, au mers la Biserica. De ce sunt acolo? Pentru ca nu si-au plans pacatele. Doar lacrimile de cainta si milostenia spala pacatele. Plangeti-va aici pacatele si cereti iertare, caci acolo intr-un minut de al nostru terestru, se plange de s-ar umple Oceanul Pacific.

7. Cititi scrierile Sfintilor Parinti - ce spun ei despre mantuire. Cititi si Sfanta Scriptura. Nu va luati dupa oricine, dupa mintea voastra ca Domnul e bun si milostiv. Da, este bun si milostiv, insa este si DREPT: "Drept esti Doamne si nu exista nedreptate intru Tine".

8. A mai ramas foarte putin timp de pocainta, folositi-l sa va plangeti pacatele. Intelegeti acest lucru. Tot pamantul este blestemat iar faradelegile au depasit demult limita. Tot timpul acesta de pace il avem doar pentru pocainta. Sa plangeti si pentru cei din casa, ca rugaciunea voastra este auzita. Daca moare o ruda a ta (nespovedita si neimpartasita), lacrimile tale ii poate usura suferinta sau o poate izbavi din iad. 
                                                                            Iubiti credinciosi, 



                                TOATĂ VIATA NOASTRĂ, LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM! 

Să nu uităm că scopul vietii noastre crestinesti fiind MANTUIREA SUFLETULUI (Luca 19:10), trebuie să ne pregătim pentru INTALNIREA CU DUMNEZEU (Amos 4:12). Asadar, NU CONTEAZĂ DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE DUPĂ CE MURIM!
                                                                                                                                     Preot Ioan.

vineri, 27 ianuarie 2017

CÂNTECUL CEL MAI FRUMOS

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Cât mi-ar place să aud
Dintr-un nor pufos și ud
De pe cerul cel senin,
Glas de înger cristalin
Care să îmi cânte blând
(La ureche sau în gând):
"Slavă întru cei de sus,
Împăratului Iisus"!
I-aș răspunde: "Înger bun,
Ce-ai cântat și la Crăciun,
Dar și-aici la oameni jos,
Împărat e tot Hristos"!
Să cântăm cu toții deci,
O cântare până-'n veci,
Eu și îngerul, și voi,
Și pământu-'ntreg cu noi,
Cântecul cel mai frumos:
"SLAVĂ LUI IISUS HRISTOS,
SLAVĂ LUI IISUS HRISTOS!"..
amin

joi, 26 ianuarie 2017

LACRIMI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Ploua iar in noi, 
cu stropi albi si goi.
Ploua ca si cand,
Pe aripi zburand.
In jur auriu,
Intr-un albastru pustiu.
Ce lumina sumbra!
Pe langa noi umbra.
Ca pasind pe cale,
Pasii sa-i opreasca
Intalnirea noastra.
Si sa cada lin,
Pe obrazul fin,
Picuri de lumina,
Palida si fina,
Ca sa ne-amagim,
Iarasi, ca sa fim,
Ca la inceput,
Firescul din lut.

Octombrie, 26.2010 LDF


.Puterea rugaciunii pentru altul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE..


        In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.

Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.

Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'

Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?

Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!

"De la aproapele vine si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim." (Sf. Antonie cel Mare)

"Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună." (Sfantul Apostol Pavel, II Corinteni)

Pocăinta

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



                       POCĂITI-VĂ, CĂ  S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR! (Matei 3:2; 3:17)

                                                              .Iubiti credinciosi, 


             Piatra de pe Mormantul lui Iisus Hristos din Ierusalim ne graieste ca VIATA este mai tare decat MOARTEA. Tot asa, sicomorul lui Zaheu Vamesul din Ierihon, care este verde si astazi, ne dovedeste clar ca IERTAREA lui Dumnezeu este mai puternica decat PĂCATUL NOSTRU. "Negura pacatului, Cuprinzand viata ta, Eu sunt Soare neapus, Vino la lumina mea" (Sfantul Ioan Iacob Hozevitul). 
Sfantul Ioan Botezatorul si-a inceput propovaduire la raul Iordan cu aceste cuvinte: "POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR" (Matei 3:2), iar Mantuitorul nostru Iisus Hristos si-a inceput propovaduirea cu aceleasi cuvinte Sfinte: "POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR" (Matei 3:17). Cei mai multi oameni de pe pămant, urăsc sa audă cuvantul POCĂINTĂ, in timp ce aceia care sunt in Iad isi doresc sa-l mai poata auzi macar inca odată. 

                                                                                                                                                Preot Ioan.

miercuri, 25 ianuarie 2017

FII OM!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


FII OM!, ce-mparti doar bucurie,
Si nici un suflet nu dispretui,
Ce vei fi maine, oare cine stie?
De-mparti iubire, iubire vei primi!

Fii OM!, cu cel mai slab ca tine,
Tu ai mai mult ca el, poate-un talant,
Nimic din ce avem nu ne-apartine,
Si poti să pierzi usor, ce ti s-a dat!

Fii OM!, si cand rostesti cuvantul,
Să fie leac, să fie roditor,
Precum sămanta ce-o aduce vantul,
Si o sădeste tainic in ogor!

Fii OM!, si sprijin pentru fiecare,
Sădeste flori pe unde-ai să păsesti,
Fii tu, in viata lor o sărbătoare
La fel cum dai, asa o să primesti!

Dumnezeu va avea intotdeauna ceva să-l invete pe om, iar omul va avea intotdeauna ceva de invătat de la Dumnezeu. Noi toti il numim pe Dumnezeu Tată, dar El ne-ar putea răspunde: "Dacă tu ai fi fiul meu, ar trebui ca viata ta sa fie după insusirile mele, altfel, Eu nu recunosc in tine icoana Fiintei Mele".
Preot Ioan.

LA BISERICĂ VENIM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


La Biserica venim, 
Domnului sa-i multumim, 
Pentru viata, pentru casa, 
Pentru painea de pe masa, 

Pentru floarea din gradina, 
Si a soarelui lumina,
 Pentru frati, pentru surori,
 Si parintii iubitori. 

Dumnezeu ne este Tata, 
Ne iubeste si ne iarta, 
Langa noi este la greu, 
Si ne apara de rau, 

Preotii ne dau povata, 
Cartea Sfanta ne invata, 
Credinciosi si buni sa fim, 
In genunchi sa multumim!

PACE, celor ce vin,
BUCURIE, celor ce raman si
BINECUVANTARE, celor ce pleaca!



(Valeria Morosan)

duminică, 22 ianuarie 2017

Mă numesc Dimitrie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


”Mă numesc Dimitrie şi sunt un mare iubitor de Dumnezeu” – cuvintele unui copil de 8 ani, care îi uimeşte pe cei mari cu înţelepciunea sa.

Pasiunea mea cea mai mare este iubirea de Dumnezeu. Deci, asta înseamnă că eu voi sta în fiecare zi alături de El, rugându-mă“, sunt cuvintele unui copil de 8 ani, care îi uimeşte pe cei mari cu înţelepciunea sa. „Micul dogmatist“, cum îl numeşte părintele său duhovnic, arhim. Ciprian Grădinaru, vorbeşte cu o naturaleţe pilduitoare despre Rai şi iad, Maica Domnului, sfinţi, sfârşitul lumii.

Drumul la Sihăstria părintelui Cleopa Ilie, cu puţin înainte de începerea Postului Mare, l-a făcut pe micuţul Dimitrie N. să ia o hotărâre spontană, chiar acolo, în chilia părintelui: „O să ţin tot postul!“.


Modul categoric în care, de cele mai multe ori, acest copil îşi exprimă convingerile aminteşte de înţelepciunea unui om bătrân, care a văzut toate cele bune şi rele de pe faţa pământului. Interesul cu care caută biserica, dragostea lui pentru sfinţii lui Dumnezeu şi pentru Maica Domnului, rugăciunile de care nu se dezlipeşte nici la şcoală fac din Dimitrie cel bun, cum singur se intitulează, un exemplu de copil creştin-ortodox, pe care ar fi minunat să-l regăsim în toate familiile din ţara noastră.

„Cel mai mare păcat este să nu asculţi de Dumnezeu“

„Mă cheamă Dimitrie şi sunt un mare iubitor de Dumnezeu“, mi s-a prezentat cu dezinvoltură, în vara anului trecut, un băieţel brunet, cu ochi mari şi foarte energic. De la el am învăţat atunci, în curtea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, că „cel mai mare păcat este să nu asculţi de Dumnezeu“. În pauzele de alergat prin iarbă, Dimitrie mi-a împărtăşit iubirea lui „pentru toţi copiii, fie ei cuminţi sau răi“: „Noi ar trebui să iubim toţi copiii. Oamenilor care nu îi pot iubi, le spun să se roage să poată iubi copiii! Eu mă rog pentru copiii săraci şi pentru toţi copiii în general, să ajungă toţi să Îl cunoască pe Dumnezeu şi să Îl asculte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.“

A trecut vara, o toamnă, o iarnă şi a venit primăvara. La 1 martie, Dimitrie a împlinit 8 ani. Mai mare cu un an aşadar, dar la fel de profund şi, totodată, copilăros. Ne-am găsit, într-o zi, timp de vorbă şi mi-a făcut plăcere să-l ascult: „Cel mai mult Îl iubesc pe Dumnezeu şi pe părintele Ciprian. Ştiaţi că părintele Ciprian locuieşte la biserică? Deci, asta înseamnă că va trebui să mergeţi la el în fiecare duminică, mai ales. Sâmbăta să vă spovediţi, ca să mergeţi duminica la Sfânta Împărtăşanie! Nu trebuie să mâncaţi nimic ca să luaţi Împărtăşanie! Părintele Ciprian este un duhovnic de-al lui Dumnezeu. El ajută oamenii prin rugăciuni.“

„Ar trebui să vă rugaţi ca să ştiţi cum e în Rai“

„Îl iubesc pe Dumnezeu în timp ce eu mă rog. Am drag de El pentru că face minuni. A făcut şi cu mine, îţi dau un exemplu: «Doamne, ajută-mă să fiu cuminte. Facă-se voia Ta.» Şi Măicuţa Domnului face minuni, dacă te rogi la ea, dar nu ascultă răutăţile“, spune băiatul de 8 ani, care poartă cu el încărcătura harului sfinţitor adunat din pelerinajele la Locurile Sfinte din Israel, din Grecia, Rusia, dar şi din ţară.

Sfinţii sunt prietenii de suflet ai lui Dimitrie. Îi iubeşte pe toţi. Are o mulţime de icoane la care se roagă mereu, aprinzând candele şi arzând tămâie. Foarte dragi îi sunt Sfântul Simon Zilotul şi Sfântul Dimitrie, cel care „a fost izvorâtor de mir şi a fost înţepat cu suliţa de turci şi i-a căzut mir în loc de sânge“.

Îndemnul la rugăciune îl repetă, fără oprire: „Nu aş putea trăi fără să mă rog. Dumnezeu ne ajută pentru toate, foarte, foarte mult. Ar trebui să vă rugaţi la El să nu vină sfârşitul lumii şi să ajungeţi în iad. În Rai este cel mai frumos. Nici nu ştiţi cum e în Rai. Ar trebui să vă rugaţi ca să ştiţi!“

La întrebarea: „Ce ar trebui să facă oamenii mari ca să fie plăcuţi de Dumnezeu?“, micul dogmatist răspunde: „Ar trebui să se comporte foarte bine şi să se roage mai mult. Satana încearcă să ne distrugă în fiecare zi, are multe planuri secrete. La început, a fost un înger, a vrut să fie mai sus decât Dumnezeu şi a căzut din ceruri şi apoi s-a ridicat răul pe pământ. Ştiţi cum putem lupta împotriva răului? Prin fapte bune şi rugăciune multă.“

„Trebuie să iubim pe toată lumea ca să ajungem la Dumnezeu“
Am ales de comun acord să încheiem revederea în casa de pe dealul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi al micuţului meu camarad. Înainte să intrăm în Catedrala patriarhală, Dimitrie cel bun mă asigură că nici la şcoală nu se desparte de rugăciune, căci „eu mă rog şi la şcoală, în gând“, deoarece „aşa Îl simt pe Dumnezeu cu mine, în rugăciune“. După ce se închină la moaştele Sfântului Dimitrie, se îndreaptă spre o măsuţă de unde alege un pix şi o hârtie albă. Silabisind, îşi scrie cu litere mari, de tipar, prenumele, alături de cel al părintelui duhovnic, fără să uite şi de membrii familiei sale. Serios, ca un om mare, duce bileţelul unui părinte slujitor de la care primeşte binecuvântarea cuvenită. La despărţire, mă îmbrăţişează şi mă povăţuieşte ca un prieten bun: „Trebuie să iubim pe toată lumea ca să ajungem la Dumnezeu“.

Articol relatat de portalul Ziarul Lumina

MUSTRAREA DUHULUI MEU DE CĂTRE DOMNUL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Făptură, chipul slavei mele,
Răbdat-am moarte pentru tine
Iar tu slujeşti la fapte rele
Făcându-ţi chipul de ruşine!

A tale fapte prea viclene
Îmi fac mai multă pătimire,
Decât acele patru pene
Ce m-au străpuns la răstignire.

Mai lesne, Eu, răbdam cununa
Cu spinii cei usturători,
Decât să văd cum – totdeauna -
Te-asemeni celor “râmători”!

Scuipări şi pălmuiri, tu Mie
Mai rele Îmi pricinuieşti,
Prin cea deşartă vorbărie
Şi glumele cele lumeşti.

În coastă mă loveşti tu zilnic
Cu suliţa păcatelor
Şi Mă supui cu “duh năsâlnic”
La “biciuirea spatelor”.

Îmi dai hlamidă purpurie
Îmbrăcăminte de ocară,
Prin ură şi necurăţie
- Ca jidovii odinioară -

Mai mult mă amărăşte ruga
Ce-o faci în cugetări deşarte,
Decât oţetul care, sluga
Cu fiere Mi l-au dat la moarte!

Cu trestie Mă baţi la faţă
Mai rău decât la Răstignire,
Prin limba ta pizmătăreaţă
Şi prin cuvinte de bârfire.

De mântuirea ta Eu – doară -
Mai mult am însetat atunci,
Decât la arşiţa amară,
La ale Răstignirii munci!

Evreii urâtori de bine,
O dată – doar – M-au răstignit,
Iar tu prin fapte de ruşine,
Mă răstigneşt necontenit!

În temniţa de la Pretoriu
N-aveam atâta strâmtorare,
Ca intru inima ta rece,
Vicleană şi nesimţitoare!

S-a lepădat de Mine Petru,
Dar toată viaţa s-a căit,
Iar tu “Botezul Pocăinţii”
De mii de ori l-ai necinstit.

Tâlharul credincios, pe Cruce
Cu fierbinţeală Mă chema,
Iar tu fiind în ispite
Cârteşti, în loc a mă chema.

Mironosiţele, la Patimi,
Cu bărbăţie M-au urmat,
Iar tu când prigonesc credinţa
Te-ascunzi, fiind împuţinat!

Cea curvă Mă uda cu lacrimi
Ştergându-Mă cu părul ei,
Îar tu mergând la spovedire
O faci numai din obicei!

Zahei, dorind ca să mă vadă,
Urcând în dud Mă aştepta,
Iar tu venind la “Sfânta Cină”
Te trândăveşti a priveghia.

El împătrit apoi întoarce
Celor ce i-a nedreptăţit,
Iar tu măcar canonul zilnic
A-l împlini nu te-ai silit!

Zicând să vie după Mine,
Feciorilor lui Zevedei,
Ei M-au urmat lăsându-şi luntrea
Şi pe părinţii singurei.

Iar tu, fiind chemat de Mine
Prin cinul cel monahicesc,
Îţi faci de lucru cu rudenii
Urmând năravului lumesc.

Gândeşte-te cum altă dată
Mironosiţele femei,
Prin lepădarea cea de sine
Urmau cu râvnă paşii Mei!

Când Veronica, cu năframa,
M-a şters la faţă de sudori,
Întipăritu-M-am pe pânză
Cu chipul Meu pătimitor.

La fel şi tu, ştergându-ţi tina
Cu lacrima din ochii tăi,
Atuncea, Eu voi scrie iară
În tine chipul cel dintâi.

Mă roagă Prea Curata Maică,
Să fiu spre tine răbdător
Iar tu de lucrul mântuirii
Mereu rămâi nepăsător!

Veninl cel dintru păcate
Prin care tu Mă necinsteşti
Măcar acum cu lacrimi calde,
Făptura Mea, să-l îndulceşti.

Iar dacă Sfânta umilinţă
La tine n-are încă spori
Să verşi măcar prin nevoinţă
Duhovniceştile sudori!

Iar dacă zaci în suferinţă
Sau trupul ai neputncios
Măcar oftează, cu credinţă
Ca vameşul cel păcătos!

Precum am ridicat de voie
Povara Crucii, oarecând,
Şi astăzi Eu ridic povara
Păcatelor de pe pamânt.

În urma Mea pe drumul Crucii,
Aleargă vameşi şi curvari
Şi mulţi ca Simon Chirineanul,
Ridică Crucea spre Calvar.

Mărturisindu-Mă pe Mine
Mulţimea cea de Mucenci,
Îmi scaldă urmele cu sânge
Pe drumul Crucii – până aici -

Cu sărutarea cea vicleană
A Iudei mă batjocoreşti,
Când Trupul Meu îl iei spre hrană
Iar ura nu o părăseşti!

În urma Mea, pe drumul Crucii
Aleargă mii de călători
Şi mulţi, ca Simon Chirineanul,
Ridică Crucea râvnitori.

Iar cuvioşii din pustie
Şi toţi creştinii râvnitori,
Îmi scaldă urmele cu lacrimi
Şi cu mulţime de sudori.

Pe calea strâmtă şi spinoasă
Înflăcăraţi de sfântul dor,
Aleargă mulţi tâlhari şi vameşi
Iar tu rămâi nepăsător.

Aleargă cei aprinşi la suflet
Cu dorul sfintei mântuiri
Şi cu suspinuri bat la uşa
Cereştilor milostiviri.

Făptură, vino cu credinţă
Că Eu te-aştept la Cruce iar
Să-ţi dau a Mea făgăduinţă
Ca celui credincios tâlhar.

RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In Sfanta Scriptură, in Evanghelia după Matei (6:9), Iisus Hristos ii invată pe Sfintii Apostoli si pe toti cei ce cred in El: ,,Deci voi asa să vă rugati: ,,Tatăl nostru, Care esti in ceruri, Sfintească-se numele Tău, Vie Imparatia Ta; facă-se voia Ta, precum in cer si pe pămant. Painea noastră cea spre fiintă dă-ne-o nouă astăzi; Si ne iartă nouă gresalele noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri; Si nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveste de cel-rău. Ca a Ta este Impărătia si puterea si slava in veci. Amin"

1. Să nu spui: "TATĂL", dacă nu te comporti zilnic, ca un fiu. 
2. Sa nu spui: "NOSTRU", daca esti egoist.
3. Sa nu spui: "CARE ESTI IN CERURI", daca te preocupa doar lucrurile pamantesti. 
4. Sa nu spui: "SFINTEASCA-SE NUMELE TAU", daca nu-l respecti. 
5. Sa nu spui: "VIE IMPARATIA TA", daca o confunzi cu succesul material. 
6. Sa nu spui: " FACA-SE VOIA TA", daca nu o accepti cand e dureroasa.
7. Sa nu spui: "PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE, DA-NE-O NOUA ASTAZI", daca nu te gandesti si la cei infometati. 
8. Sa nu spui: "SI NE IARTA GRESELILE NOASTRE", daca nu uiti raul pe care ti l-a facut fratele tau. 9. Sa nu spui: "SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA", daca continui sa mai pacatuiesti. 
10. Sa nu spui: "SI NE IZBAVESTE DE CEL VICLEAN", daca nu lupti impotriva pacatului".

            Omule, gandeste-te bine, ca: TARIA, FRUMUSETEA PODOABA si PUTEREA sunt 

DESERTĂCIUNI!

 Doar sufletul tau este nemuritor. Sa ai grija, sa-l mantuiesti! 

                                                                                                              Preot Ioan.

vineri, 20 ianuarie 2017

Parintele Teofil – Despre compromis


Interlocutor: – Într-o lume coruptă, cum este lumea noastră, le este permis creştinilor să facă unele compromisuri legate de viaţa socială?

Parintele Teofil: – Dragă, compromisurile, în general, nu sunt binecuvântate de Dumnezeu. Nu se pune problema compromisului, ci, cât poţi, trebuie să te fereşti de astfel de împrejurări; pentru că ce faci te şi face, şi-apoi, cu vremea, ajungi să fii gata mai mult de compromisuri decât de lucruri limpezi.

(arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei)

http://www.sinaxa.net/abc/2012/09/parintele-te...

Din viaţa Sfântului Eftimie cel Mare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE..


                                    O poveste înfricoşată 

 În Mânăstirea Sfântului Eftimie din Palestina era un călugăr de la Roma cu numele Emilian; acesta din tinereţile lui avea viaţă cu fapte bune, era curat la trup şi foarte cumsecade şi înţelept. Pe acest frate monah l-a pizmuit diavolul şi într-o duminică i-a dat mare război trupesc, şi nemaiputând răbda ispita, primea în mintea lui acele gânduri spurcate şi se învoia îndulcindu-se de ele. Şi când s-a dus noaptea în Biserică pentru a citi utrenia, Sfântul Eftimie s-a întâmplat să fie lângă acel frate care avea războiul trupesc şi simţea că ieşea mare putoare de la acel frate. Sfântul a înţeles ispita vrăjmaşului şi certându-l, duhul cel necurat, duşmanul omenirii l-a aruncat pe acel frate la pământ, muncindu-l. Şi el văitându-se şi plângând scotea spume din gură. Atunci Sfântul a poruncit să aducă lumină că era noapte şi întuneric, şi zise către ceilalţi părinţi: „Vedeţi fraţilor pe acesta care are fapte bune şi e curat din tinereţile lui, cum se tăvăleşte acum pe pământ la picioarele noastre, vedere jalnică şi de plâns, numai că a primit gândurile cele spurcate în mintea lui. Deci să ia seama bine fiecare şi să se împotrivească gândurilor celor spurcate, şi să le gonească din mintea lui, chiar de la început când nu au mare putere. Iar dacă le primim cu bună plăcere îndulcindu-ne, măcar că nu ne apropiem de trupul altuia, dar cu sufletul am curvit, după cum zice la Sfânta Evanghelie, şi ca cei prea curvari ne vom osândi în ziua aceea a judecăţii, când cele ascunse şi cele nepricepute se vor descoperi“. 1 Ascultaţi şi altă pildă înfricoşată: Mi-au spus nişte Părinţi din Egipt, că într-un oraş era unul care se părea că avea viaţă minunată şi plină de sfinţenie la arătare. Dar într- ascuns mult mânia pe Dumnezeu cu gândurile cele deşarte şi cu mişcările inimii, care se învoia cu gândurile cele necurate. Dar cu fapta niciodată nu a păcătuit, însă cu mintea de multe ori curvea. Odată s-a îmbolnăvit greu de moarte, şi toată lumea din oraş se întrista şi plângea, socotind că moartea lui e paguba tuturor. S-a întâmplat să fie în acea zi un Bătrân Sfânt care era cu Darul înainte văzător, şi văzând pe toţi trişti şi plângând s-a dus şi el în grabă să ia iertare şi blagoslovenie de la dânsul. Şi când a sosit acolo, vede Arhiereul cu toţi clericii lângă dânsul, ţinând lumânări aprinse în mâini, aşteptând să-şi dea sufletul. Grăbindu-se Sfântul l-a ajuns că încă mai sufla. Şi vede o minune înfricoşată şi de cei mulţi nevăzută, dar jalnică şi vrednică de plâns. Un uriaş înfricoşat care avea în mâini o furcă de foc cu trei dinţi, o înfigea în inima lui şi i-a smuls sufletul cu multă silă şi fără nici o milostivire. Şi a auzit glas de sus care zicea: „După cum acest suflet nu m-a odihnit nici o zi, aşa şi tu să nu te leneveşti, nici să încetezi străpungându-l pre el şi prea aspru să-l chinuieşti“. Acestea spunându-le la părinţi Sfântul Eftimie, îi învăţa să ia seama şi să-şi aducă aminte întotdeauna de ieşirea sufletului, să ia pildă de la Emilian şi de la alţii, ca să nu păţească şi dânşii tot la fel ca ei. Şi făcând rugăciune Sfântul Eftimie pentru cel bolnav, s-a umplut tot locul acela de o putoare nesuferită ca de pucioasă şi din fum s-a auzit glas zicând: „Eu sunt duhul curviei“. Le spunea şi aceasta, Sfântul, dacă cineva are gânduri nepotrivite şi murdare numaidecât să le mărturisească la cei mai cu multă practică ca să-i poată îndrepta.

BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea ochi cu care sa vezi numai ceea ce este frumos in oameni, adică partea cea bună din ei.
Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea o inima care să ierte si cele mai mici greseli.
Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea un suflet care să nu-si piardă niciodată credinta.
Azi, il rog pe DUMNEZEU să-ti dea multa bucurie si lumina in sufletul tău.
Azi, chiar de nu vei fi un FAR, ci doar o CANDELĂ, iti ajunge. Si chiar de nu vei fi nici macar o CANDELĂ, ci un opait mic, tot iti ajunge, fiindcă important este sa te străduiesti să aprinzi lumina in sufletele celor din jurul tău. Amin!

                                                                                        Preot Ioan.

joi, 19 ianuarie 2017

RUGACIUNE si BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Doamne, Indurate si Milostive, Indelung-rabdatorule si Mult-milostive, asculta rugaciunea mea si ia aminte la glasul cererii mele: Fa cu mine semn spre bine, ca sa umblu intru adevarul tau; veseleste inima mea ca sa ma tem de numele Tau cel Prea-Sfant, pentru ca mare esti Tu si lucruri minunate faci. Tu esti singurul Dumnezeu si nu este nimeni asemenea Tie, Doamne: Puternic in mila si Bun in tarie, spre a ajuta, a mangaia si a mantui pe toti cei ce nadajduiesc in numele Tau cel Sfant. Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu DUHUL SFANT, Treime Sfanta, slava Tie!
Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de Har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau, ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre. Miluieste-ne, Maica Luminii!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                 Preot Ioan.


miercuri, 18 ianuarie 2017

R U G Ă C I U N E

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să te miluiască.
Domnul Iisus Hristos să-ti implinească toate cererile cele bune.
Domnul, Cel in toate puternic, să te izbavească de tot necazul si de toată boala.
Domnul să te invete pe tine. Domnul să te inteleptească.
 Domnul să-ti ajute. Domnul să te mantuiască. Domnul să te apere.
Domnul să te pazească. Domnul să te curete.
 Domnul să te umple de bucurie duhovnicească.
Domnul să-ti fie sprijinitor sufletului si trupului tău.
Domnul, ca un bun, milostiv si de oameni iubitor, să-ti dea iertare de păcate. Domnul Dumnezeu, Iisus Hristos, la ziua judecătii să te miluiască si să te binecuvanteze in toate zilele vietii tale.
Ca aceluia se cuvine toata slava, cinstea si inchinăciunea, impreună si Parintelui Celui fară de inceput si Preasfantului, bunului si de viată facatorului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

marți, 17 ianuarie 2017

Omul nepocait este nespus de crud

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



 Omul nepocăit este nespus de crud cu sine însuşi Doamne! Nu când vreau eu, ci TU.
Nu cum vreau eu, ci CUM vrei TU. Amin.

O zi grea. Dificilă. La final, o astâmpărare... oare a oboselii...? A puţinei rugăciuni. Este oricum, numai cum vreau eu nu. Şi ce e mai important, e întotdeauna mai bine. Oare acest sacrificiu al nostru este într-adevăr un sacrificiu?
Iată-mă, la 30 de ani, reîntors la credinţă (reîntors sau, pur şi simplu, convertit?). Şi dincolo de asta - dacă mai poate fi ceva important dincolo de asta, iată-mă la 30 de ani epuizat psihic de boală. O numesc generic boală, dar ştiu că este alcoolismul tatălui combinat cu nevroza maternă, cu depresiile cronice. Boala psihică la mine se leagă puternic de mândrie, deci de ne-umilinţă, de ne-smerenie. Atâta timp nu am conştientizat că ne putem lăsa să fim distruşi de mândrie. Am crezut mereu că mândria este doar a abuzatorului activ, dar există o formă de rezistenţă şi îndârjire pasivă, total necreştină, la fel de ucigătoare, pe care am practicat-o şi încă o practic. Nimic nu este mai important decât pocăinţa.

 Părintele Paisie Aghioritul despre pocăinţă: „Dumnezeu este foarte aproape de noi, dar şi la mare înălţime. Pentru ca cineva să-L „îndoaie“ pe Dumnezeu, să-L facă să Se coboare şi să rămână cu El, trebuie să se smerească şi să se pocăiască. Atunci Preamilostivul Dumnezeu, văzând smerenia lui, îl înalţă până la ceruri şi-l iubeşte foarte mult. „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte“ (Luca 15:7), spune Evanghelia.

 Dumnezeu i-a dat minte omului ca să se gândească la greşeala sa, să se pocăiască şi să ceară iertare. Omul nepocăit este nespus de crud cu sine însuşi.
 Este şi foarte lipsit de minte, deoarece nu vrea să se pocăiască şi astfel să se slobozească din iadul cel mic în care trăieşte, care îl duce la cel mai mare şi rău, la cel veşnic. Astfel el se lipseşte şi de bucuriile paradisiace pământeşti, care se continuă în rai lângă Dumnezeu cu bucurii mult mai mari şi veşnice.
Cât timp omul se află departe de Dumnezeu, este în afară şi de sine. Vezi, în Evanghelie, că fiul risipitor „venindu-şi în sine, a spus: Merge-voi la tatăl meu”. Adică atunci când şi-a revenit, când s-a pocăit, atunci a zis: „Merge-voi la tatăl meu”. Cât timp trăise în păcat, era în afară de el, nu era raţional, deoarece păcatul este în afară de raţiune.
 - Părinte, Avva Alonie spune: „De va vrea omul, de dimineaţa până seara vine la măsura dumnezeiască“ (Pateric, Avva Alonie, 3, p.37). La ce se referă?
- Viaţa duhovnicească nu are trebuinţă de ani. Într-o secundă cineva se poate muta din iad în rai, dacă se pocăieşte. Omul este schimbător. Se poate face înger, dar se poate face şi diavol. Măi, măi, măi, ce putere are pocăinţa! Absoarbe harul dumnezeiesc. Un gând smerit să-şi aducă omul în minte şi s-a mântuit. Un gând de mândrie să-şi aducă şi s-a dus, s-a pierdut, dacă nu se pocăieşte şi îl află moartea aşa. Desigur, gândul smerit trebuie să fie însoţit şi de suspinul lăuntric, de zdrobirea lăuntrică. Pentru că gândul este gând, dar există şi inima. „Şi cu sufletul şi cu inima şi cu gândul”, spune cântăreţul. Mi se pare că Avva se referă la o stare mai permanentă. Este trebuinţă de un interval de timp ca să ajungă cineva într-o stare bună. Dacă greşesc şi mă pocăiesc, sunt iertat în aceeaşi clipă. Dacă am duh de nevoinţă, încet-încet pot consolida o stare, dar până atunci oscilez. - Părinte, un om în vârstă se poate ajuta duhovniceşte pe sine însuşi? - Da, căci mai ales atunci când cineva îmbătrâneşte, i se dă posibilitatea să se pocăiască, pentru că îl părăsesc iluziile. Mai întâi, deoarece odinioară, când a avut puteri trupeşti şi n-a

Omul nepocait este nespus de crud întâmpinat greutăţi, nu şi-a dat seama de slăbiciunile lui şi credea că se află într-o stare bună. Acum, când întâmpină greutatea şi se plânge, este ajutat să înţeleagă că nu este în regulă, că şchiopătează şi că trebuie să se pocăiască. Dacă pune în valoare duhovniceşte puţinii ani ai vieţii ce i-au mai rămas şi foloseşte şi experienţa ce a dobândit-o în numeroşii ani ai vieţii sale trecute, nu-l va lăsa Hristos, ci îl va milui.” Viaţa acum îmi pare altfel, neraţionalizată, neplanificată, e o deschidere continuă către prezent, care aduce mereu evenimente neaşteptate şi... atât de potrivite. E un fel de lăsare liberă, o curgere frumoasă, o dez-fixare, o dez-obdedare a sufletului meu. E o ieşire treptată şi timidă din frică. O creştere în dragoste. Contacte scurte cu aproapele meu, care se produc pe durerea mea, acolo, îl simt cum îmi atinge durerea şi mă retrag şi în scurtă vreme durerea dispare şi este înlocuită de o simplă bucurie de a fi. E ca un fel de dez-îngrijorare, o ne-ancorare în gândul celuilalt, şi îl simt pe celalalt rămânând temporar surprins, perplex, gata să intre în defensivitate, mă adulmecă, mă simte şi... nu e cazul. Doamne, nu mai e cazul pentru defensivitate. Dar eu rămân pe jumătate deschis, pe jumătate închis, pentru că mă doare atât de puternic această deschidere, aceste prime legături vii cu aproapele meu. E o suferinţă uriaşă îngrămădită între mine şi oameni, de fapt între mine şi percepţia mea despre oameni. Şi fără Domnul nu e posibil nimic, nici măcar o vagă bucurie de a fi alături de celălalt. Şi simt această suferinţă care crapă încet şi care e în mine, adânc în mine şi nu-mi mai doresc adesea altceva decât să fac loc acestui prezent- durere în conştiinţa mea. Dar nu pot forţa nimic şi nu mă grăbesc, pentru că aceasta este vindecarea mea. Şi nu eu lucrez această vindecare. Când mă doare mai tare atunci ştiu că acolo nimeni nu a pătruns de mulţi, mulţi ani, şi sunt atent, ascult şi mă ascult şi îi ascult pe ceilalţi. Şi rabd cu Dumnezeu durerea fără să o mai păcălesc. Dincolo de această suferinţă adâncă nu e decât iubire şi dăruire. Pentru că nu pot auzi cu adevărat durerea lui, a aproapelui, atâta timp cât fug de durerea mea.

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/

duminică, 15 ianuarie 2017

ALTARUL IUBIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


    Cuprinde-mă, Doamne, cuprinde-mă-n Tine,
Si dă-mi nemurirea Iubirii Divine,
Si-aprinde-mi in suflet scanteie de Har,
Să-mi umple cămara, s-o facă altar!

   Altarul Iubirii, fă sufletul meu,
Si scrie in el doar numele Tău,
Si lasă-l să ardă in focul iubirii
Si lasă-l să fie părtas, nemuririi!

   Căci mare-i iubirea si mare-ndurarea,
A Celui ce tine pămantul si marea,
Si mare e Mila Acelui ce vine,
,,In taina la tine, in taina la mine"

   Trimite-mi un inger din Sfantul Alai,
S-aducă scanteia iubirii din Rai,
S-aprindă pămantul cu Focul de Sus,
 Căci Focul Iubirii e numai Iisus!
                        Preot Ioan.

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Vremurile din urmă, sunt semne sau exagerări?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Vremurile din urmă, sunt semne sau exagerări?



Apocalipsa - Unii parinti, unii crestini spun ca sunt tot felul de semne ale sfarsitului lumii, iar altora li se pare ca sunt exagerari. Dumneavoastra ce credeti? Sunt semne ale sfarsitului lumii astazi sau sunt unele exagerari?

- Nu-s exagerari. Dupa toate scrierile Sfintilor Parinti, sigur, e in apropiere imparatia lui Antihrist. Asa socotesc eu, dupa cat am citit, dupa cum ne-au istorisit si Parintii vechi si dupa cum scriu toate cartile. Dupa cum se vad lucrurile, suntem cam in apropiere.

- Ce scop au proorociile? Pentru ce ne-au fost lasate, cum sa ne folosim de ele?

- Au fost date omenirii ca sa te pregatesti. Sa te pregatesti pentru ca o sa vina sfarsitul, distrugerea lumii.

- Sunt unii care intra in panica, nu folosesc proorociile foarte duhovniceste. 

- Atuncea aceia sunt nedumnezeiti. Daca nu poti sa te folosesti, inseamna ca esti nedumnezeit. Proorociile sunt pentru oameni, pentru folosul lor. Dumnezeu, fiindca ne iubeste, ne prooroceste dinainte: "Aveti in vedere ca o sa vina distrugerea voastra!" Proorocirile sunt spre pocainta.

Suntem in al VIII-lea veac. Toate sfintele proorocii, toate sfintele carti, toate invataturile Sfintilor Parinti cei inalti, care s-o dus pana la al treilea cer, toate ne-o propovaduit ca in al VIII-lea veac omenirea o sa faca mari progrese spre cele rele, de-a stanga. In al VIII-lea veac o sa se schimbe omenirea intreaga. Si vedem lucrurile astea, le vedem cu ochii.

Tineretul face niste nelegiuiri titanice!... Cand el ar trebui sa fie ca o floare care infloreste, acuma deodata ii bagata samanta pacatului in el. Vedeti? De aceea trebuie sa ne osarduim ca samanta aceea a pacatului sa nu dea rod.

Lumea asta e in mana vrajmasului. Conducatorii omenirii intregi nu sunt altceva decat dusmanii Adevarului, ca sa faca tot ce-i rau. Daca o ajuns sa dea voie sa se casatoreasca barbat cu barbat si femeie cu femeie!... Si nu numai ca le da voie, dar te si obliga sa le recunosti casatoria. Nimenea sa nu le spuna ca nu e voie! Vezi? O luat puterea sataniceasca desavarsit controlul. Sunt timpurile cele mai critice! Cele mai critice timpuri au inceput, caci se apropie vremea venirii lui Antihrist. Da, atata-i de daramata omenirea ca nu gasesti om curat pe fata pamantului. Asa e, sunt timpurile lui Antihrist. Conducatorii s-au facut ascultatori de Satana.

- Dar vedeti ca umbla cu diplomatie. La suprafata totul e bine, conducatorii se arata ca si cum ar fi cei mai mari aparatorii ai dreptatii. Cum sa infrunti viclenia si minciuna asta?

- Ei, cum s-o infrunti? Numai cu nadejdea la Dumnezeu! Trebuie rabdare, rabdare... "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui", spune destul de clar Sfanta Scriptura. Cel ce va rabda pana la sfarsit in Adevar, sigur ca da.

Alt adevar nu exista pe fata pamantului decat Biserica. Toti sunt vicleni, numai Mantuitorul Hristos e Adevar. Asta-i Adevarul. In lume sunt si oameni buni si sfinti, dar ca oameni aluneca, si vrajmasu-i diplomat si te inseala. Te lasa sa te sfintesti, da'incet, incet, se strecoara, daca n-ai smerita cugetare, si se salasluieste in sufletul si in cugetul tau egoismul. Apoi atuncea ce mai faci din persoana care are egoism? S-a terminat!

- Cei care conduc lumea cauta sa-i ameteasca pe toti, sa nu mai stie ce e binele si ce e raul. Cum poti sa cunosti adevarul?

- Eee!... Numai darul Sfantului Duh, numai darul Duhului Sfant!... S-a terminat! Asa-i, da, s-a terminat! Greutati. Ca vezi, atata-s de smecheri conducatorii lumii, ca ei se apropie de conducatorii Bisericii ca sa-i atraga de partea lor. Poti sa racnesti tu ca un nebun, daca esti un simplu om, cine te asculta? Da' daca conducatorii Bisericii ordona, de acuma toata lumea trebuie sa-i asculte. Si dusmanii Adevarului se osarduiesc zi si noapte ca sa-i insele pe conducatori. Asa-i.

Aproape toata lumea, cea mai multa, are o incredintare asa, ca aici e raiul si aici e iadul. Despre acestia nu mai poti spune ca sunt oameni apropiati de Dumnezeu; sunt oameni care au ajuns mai rau ca dobitoacele.

De aceea, trebuie o atentie mare. Omenirea a intrat in veacul al VIII-lea. Toate Sfintele Scripturi si toate proorociile proorocilor, ale apostolilor si ale Sfintilor Parinti spun ca, odata cu inceputul celui de-al VIII-lea veac, va fi o schimbare infricosata in omenire, adica omenirea se va schimba toata inspre cel rau. Nu spre apropierea de Dumnezeu, ci spre departarea de Dumnezeu.

Ca vezi, in timpurile astea, dupa cum ati auzit, va fi imparatia lui Antihrist. Proorocii lui Antihrist cunosc lucrurile, cunosc adevarul ca, atata timp cat Ortodoxia va fi la inaltime, imparatia lui Antihrist nu poate sa imparateasca. Conducatorii de acum ai omenirii sunt cei mai indepartati de adevar, caci adevarul este Ortodoxia. S, daca sunt indepartati de adevar, proorocii lui Antihrist se inmultesc si vor sa-l aduca pe Antihrist [2], dupa cum scriu Sfintele Scripturi, ca sa stapaneasca Pamantul. Dar noi, care am cunoscut adevarul, sa nu ne dam batuti de neadevar.

Adevarul este Hristos, neadevarul este Satana. Dar vezi ca Satana e smecher, e viclean. De mici copii baga in sufletele si in cugetele tineretului patimile cele daramatoare de adevar..

Acuma vedem, vedem cu ochii nostri: Uniunea Europeana! Care-i scopul lor? Ca sa atraga omenirea de la Adevar spre pierzare, spre Satana, cum sa spun, spre stanga.Faradelegile cele mai infricosate care s-o petrecut candva le socotesc conducatorii o nimica toata, spun ca "asa trebuieste, asa trebuieste". Auzi dumneata? Si cine zice asta? Chiar conducatorii. Sodomia, despre care citim in Sfintele Carti ca a fost urgia cea mai mare pe pamant – cand s-o scufundat Sodoma si Gomora – o socotesc o distractie. Spun ca nu-i nimica, ca asa trebuie sa mearga toata omenirea. Vezi? Ce semn mai mare vrei sa vezi?

Si dintre crestini, dintre ortodocsi, incep unii sa zica: "Ei, da' nu-i nimica cutare, nu-i nimica cutare ... Da' ce trebuieste post, da' ce trebuieste sa mergi la biserica?" Vezi? Incep si dintre crestini, dintre ortodocsi... s-o slabanogit si ei. Ceea ce o prevazut Sfintii Prooroci, le-o propovaduit inca de multi ani, noi vedem acuma ca incep sa se implini cele ce au proorocit.

Da' ce sa mai zici? Se asteapta imparatia lui Antihrist. Antihrist, adica vederat este contra lui Hristos. Si acum lumea intr-acolo se indreapta toata, ca sa faca alte legi, nu ale lui Hristos, Dumnezeu adevarat, care s-o pogorat din cer si o luat trup pentru noi. De-acuma e vadit lucru, conducatorii sunt anti, contra lui Hristos. Imparatia lui Antihrist e aproape, dupa cum spun toate Sfintele Scripturi, dupa ceea ce se intampla si ceea ce vedem. E aproape. De aceea, trebuie sa fim atenti si sa nu zicem ca "nu-i nimica cutare si nu-i nimica cutare si nu-i nimica cutare".

Staretul Dionisie - Lumea in Vremurile de Pe Urma (Vol2)

Confirmare de primire

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Azi noapte am visat că eram în Cer împreună cu un înger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile. Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulţi îngeri. Îngerul ghid mi-a arătat prima secţiune şi a zis:

“Acesta este departamentul PRIMIRI”. Aici se primesc toate petiţiile exprimate prin rugăciuni. Am privit în jur, toţi îngerii erau extrem de ocupaţi cu sortarea petiţiilor sosite din toate colţurile lumii. Am rămas impresionat.

Apoi am trecut printr-un coridor şi am ajuns la al doilea departament. Atunci îngerul a spus: “Acesta este departamentul de AMBALARE ŞI LIVRARE” Aici, binecuvântările solicitate de oameni sunt procesate şi trimise celor care le-au cerut. Am observat cât de ocupaţi erau şi aceştia.
 Erau mulţi îngeri şi totuşi munca era foarte grea, de a împacheta toate binecuvântările cerute, de care era nevoie pe pământ.

În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului, era uşa spre o cameră foarte mică. Spre surpriza mea acolo era un singur înger şi nu prea avea mai nimic de făcut. “Acesta este departamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE” mi-a spus îngerul.

Şi cum se face că e atât de puţin de lucru aici? Am întrebat.
“E foarte trist…” a suspinat îngerul. “Dar oamenii, imediat ce primesc binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire… Foarte puţini fac asta”
“Şi cum se trimite confirmarea de primire unei binecuvântări”? l-am întrebat pe înger.
“Foarte simplu”, mi-a răspuns. “Trebuie doar să spui “Mulţumesc, Doamne”.
Şi l-am mai întrebat pe înger:  “Dar care anume trebuie confirmate?”

- Dacă ai mâncare în frigider… Haine cu care să te îmbraci… Un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să dormi… Eşti mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume.
- Dacă ai bani în bancă, în portmoneu, monede răzleţe prin buzunar, reprezinţi 8 % din bogăţia lumii.
- Iar dacă ai propriul tău calculator şi pe el citeşti acest mesaj eşti printre cei 1 % din lume care au această şansă.”
- Mai mult… Dacă azi dimineaţă te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav, eşti mult mai binecuvântat decât mulţi oameni care nu ştiu dacă vor supravieţui acestei zile…
- Dacă nu ai trăit frica războiului, singurătatea închisorii, teroarea torturii sau durerea de a muri de foame, eşti mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume.
 - Dacă poţi merge la biserică fără teamă de persecuţie, arest, tortură şi moarte… Eşti de invidiat şi eşti mai binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume.
- Dacă părinţii tăi trăiesc şi încă sunt căsătoriţi, eşti un caz rar.
- Dacă poţi să ţii capul sus şi să surâzi, nu eşti normal… Ci eşti unic şi te ridici deasupra celor în îndoială şi deznădejde   “Şi acum ce să fac? De unde să încep?”
- Dacă citeşti acest mesaj eşti de două ori binecuvântat; în primul rând pentru că cineva s-a gândit la tine şi te consideră un om deosebit, iar în al doilea rând eşti mai binecuvântat decât 2 miliarde de oameni care nu pot citi. Să ai o zi binecuvântată, în care să-ţi numeri motivele pentru care eşti binecuvântat şi, dacă vrei, trimite acest mesaj şi altora pentru a le aminti cât de binecuvântaţ
 sunt.

În atenţia: Departamentului de Confirmări de Primire….

MULŢUMESC DOAMNE! “Mulţumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtăşesc acest mesaj şi pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăşi.”

Mandria Păunului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Păunul este o pasăre cu pene superbe, dar, cu picioare foarte urate. Cand isi priveste penele din coadă imediat, se umflă de mandrie, dar cand isi vede picioarele cat sunt de urate, se rusinează si se dezumflă. Să invatăm si noi de la el ceva: De cate ori vom fi ispititi să ne lăudăm cu vreuna din virtutile, realizarile, calitătile noastre, să ne gandim la păcatele pe care le-am făcut si atunci ne vom smeri, adică, ne vom dezumfla de mandrie. Spune Sfantul Ioan Scărarul: "Trei gropi ne deschid diavolii: intai, ne opresc de la faptele bune, apoi, dacă nu reusesc, caută să ne determine să facem binele fără Dumnezeu, iar dacă nu pot nici asa, ne laudă pentru binele făcut pentru a ne mandri". Iar Dumnezeu spune foarte clar: "NU VA LOCUI IN CASA MEA CEL MANDRU" (Psalm 100:9). Cea dintai mandrie este cand cineva dispretuieste pe fratele, cand il socoteste ca fiind un nimic si pe sine ca fiind mai presus decat el. Acesta de nu se va trezi repede, vine incetul cu incetul la a doua mandrie, prin care se mandreste si impotriva lui Dumnezeu, punandu-si pe seama sa ispravile, nu pe seama lui Dumnezeu, care ne-a spus: "FĂRĂ MINE, NIMIC NU PUTETI FACE" (Ioan 15:5).
Preot Ioan.

vineri, 13 ianuarie 2017

Timpul si iubirea......

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!

Timpul si iubirea......



A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Vanitatea, Cunoasterea si toate celalalte, inclusiv Iubirea ...

Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toate si-au reparat barcile si au plecat. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.

Cand insula era aproape inundata in intregime, iubirea s-a decis sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta.

Iubirea i-a spus:

- Poti sa ma iei si pe mine ?

Bogatia a raspuns:

- Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este loc si pentru tine aici.

Iubirea s-a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa.

- Vanitate, te rog ajuta-ma!

- Nu pot sa te ajut Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa imi strice barca! ,a raspuns Vanitatea.

Tristetea era pin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul.

- Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine!

- Oh, Iubire ... sunt asa de trista ca am nevoie sa fiu singura!

Fericirea a trecut si ea pe langa iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit ca a chemat-o Iubirea.

Deodata, s-a auzit o voce:

-Vino Iubire, te voi lua cu mine, spuse un batranel.

Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul.

Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drum.

Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere.

- Cine m-a ajutat ?

- A fost Timpul, a raspuns Cunoasterea.

Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:

- Deoarece numai Timpul este in stare sa inteleaga cat de minunata este Iubirea!

Morala ? Nu lasati ca Iubirea sa se stinga, doar cu timpul veti intelege cat era de valoroasa!~¦

Arhivă blog

BIBLIA ORTODOXA AUDIO