joi, 23 noiembrie 2017

DESPRE PATIMĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Dacă îţi aminteşti de răul de la cineva, roagă-te pentru el şi vei opri patima din mişcare, despărţind, prin rugăciune, supărarea de amintirea răului ce ţi l-a făcut. Iar devenind iubitor de oameni, vei şterge cu totul patima din suflet. Dacă însă altul ţine minte răul de la tine, fi îndatoritor şi smerit faţă de el şi stai cu dragoste în preajma lui, şi-l vei izbăvi de patima lui. Supărarea celui ce te pizmuieşte o vei alina prin osteneală. Căci el îşi socoteşte pricină de nenorocire ceea ce pizmuieşte la tine. De aceea nu poţi să-alini altfel, decât ascunzând aceasta de la el. Dacă aceasta le foloseşte multora, iar pe acesta îl întristează, care pateu o vei nesocoti? E de trebuinţă, desigur, să fii de folos celor mulţi, dar, după putere, nici pe acela să nu-l nesocoteşti. Să nu te laşi înrâurit de răutatea patimii lui. Căci nu te răzbuni pe patimă, ci pe pătimaş. Drept aceea, socoteşte-l întru smerenie pe acela mai presus de tine şi în toată vremea, în tot locul şi lucrul, dă-i lui mai multă cinste. Iar pizma ta o poţi alina, dacă te bucuri împreună cu cel pizmuit de cele ce se bucură el şi te întristezi împreună cu acela de cele ce se întristează el, împlinind cuvântul Apostolului: Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng.


POSTUL ROMÂNESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Vine postul, bine-mi pare,
Am eu soia prin sertare
Și sunt gospodină mare:
Am să fac din ea mâncare!
Soia asta-i minunată:
Mai întâi o fierb pe toată
Și o umflu cât îmi place,
Să vezi baba ce îți face!..
Ia așteaptă olecuță
Și-ți fac șnițel de văcuță,
Sau o fleică de purcel,
Că pun condiment pe el,
Îi dau gustul cum vreau eu
Și-ți trântesc și un pireu,
De mănânci până pocnești,
Nu-ți dai seama că postești!
Ăsta-i postul românesc
Și-așa-mi place să-l postesc,
La, la, la, la, la, la,
La, la, la, la, la, la, la..
(am sărit vreun la?..)

Nuuuu...sărut mâna...

CÂNTĂ DOMNULUI CU POFTĂ!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Domnule, de ești creștin,
Eu te rog acum frumos:
Nu te bucura de vin
Și de porc, ci de Hristos!

Vin și porc ai anu'-ntreg,
Tot la fel, și ou și miel,
Dar ai două sărbători
Mari și late pentru El!

Mai învață vreun colind,
Sau vreo Stea, sau vreun Irod,
Că doar ai strămoși deștepți,
Ce te porți ca un nărod?..

Nu ești doar un rezervor,
Ca să-'nghiți la nesfârșit..
Ai un creier și o limbă
Numai bune la slăvit!

Cântă Domnului cu poftă
Și atunci te va iubi,
Iar vinuțul și purcelul,
Mai gustoase-or deveni!

miercuri, 22 noiembrie 2017

CAND TI-E SUFLETUL RĂNIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   Cand ti-e sufletul ranit,
De cel care l-ai iubit,
Nu mai cauta la el,
Ci priveste catre Cel,

Care-a coborat din Slava,
Sa bea cupa cu otrava,
 Care-a venit din Tărie,
Ca sa-ti poarte Crucea, Tie!

   Si pe El, L-au parasit,
Cei pe care i-a iubit!
Cine s-a dus sa-L ridice,
Cand era cazut sub Cruce?

Numai Simon Cirineul,
i-a mai luat din spate, greul,
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mana Sa!

   Nu mai plange-n suferinta,
Ridica-te prin Credinta,
 Pentru al tau sufletel
El v-a cobori din Cer,

 Si cand nu vei mai putea,
Iti va sterge lacrima!
 Si-ti va da, cu mult mai mult,
 Decat ceea ce-ai pierdut!

   Iti va da Iubirea Sa,
Care te va vindeca!
Si in loc de desfatari,
Vor fi binecuvantari,

Si in loc de doruri grele,
Va fi a Sa mangaiere,
Nici un om nu-ti poate da,
 O Iubire ca a Sa!

   Ca iubirea omeneasca,
Nu-i curata, nici cereasca,
 Doar a Domnului Iubire,
Este mai presus de fire!

El ne-a pus masura-n toate,
Si in simturi si in fapte,
Dar ne-a lasat mostenire,
Nesfarsita Sa Iubire!

   Nu ne-a pus masura-n ea,
Ci ne-a dat porunca grea,
S-o-mpartim, s-o risipim,
Si dusmanul sa-l iubim,

Insa nu iubim curat,
 Patimasi ne-am invatat,
Nu stim a iubi ca El,
Care-a coborat din Cer.

                     Preot Ioan.

marți, 21 noiembrie 2017

joi, 16 noiembrie 2017

UN DIAMANT: IUBIREA MEA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Dumnezeul meu, dorirea mea,
Tu esti al meu si eu al Tau,
Tu esti al dragostei izvor,
Tu esti al meu si-al tuturor.

Iisuse Bland, Iisuse-al meu,
Tu esti si Fiu si Dumnezeu,
Tu esti Cel mai presus de Fire,
 Tu esti si Taina si Iubire...

Iubirea mea se pleaca Tie,
Apoi se-avanta spre Tarie,
Se-aseaza-n chip de alba floare,
La Scaunul Maririi Tale.

Parinte drag, Iisus Prea Sfant,
 Imi esti si Hrana si Cuvant,
 Imi esti Odihna si Putere,
Imi esti Vesnica Mangaiere!

Aseaza-ma in palma Ta,
Acum si-n Veci si Pururea,
Sadeste-ma ca pe o floare,
In Tarina Gradinii Tale!

Acolo unde ai sadit,
Pe toti acei ce Ti-au slujit,
Si Ti-au adus rodire dulce...,
Chiar si talharul de pe cruce.

Iisuse drag, Iisuse-al meu,
Tot ca talharul vin si eu,
Si n-am nici mir, dar port o cruce,
De vin cu ea, oare-ar ajunge ?

Ar fi de-ajuns a o purta?
Ar fi de-ajuns iubirea mea?
Parinte Sfinte, Dumnezeu,
Sadeste-ma-n Ogorul Tau.

Chiar de-i tarziu, ma-ntorc cu dor,
Ca fiul cel risipitor,
Si bat sfios la usa Ta,
 Pe care am iesit candva,

Ma-ntorc sarac si umilit,
 Infometat si zdrentuit,
 Dar tot am mai pastrat ceva,
Un diamant: IUBIREA MEA! 

                        Preot Ioan.

marți, 14 noiembrie 2017

CA TÂLHARUL..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




de Preot Sorin Croitoru


În atâția ani de zile
Am făcut păcate grele,
Apoi sub epitrahile
Le mărturiseam pe ele
Și mă minunam de preoți
Că răbdau să mi le-asculte,
Deși nu erau puține,
Ci erau și mari și multe!
Mă-'nroșeam mereu la față,
Înșirându-le pe toate
Și îmi promiteam cu ciudă:
"Nu mai fac în veci păcate"!
Nu dura promisiunea,
Că-'ntorcându-mă afară,
Ca și porcul în mocirlă
Mă trezeam în tină iară!
Anii au trecut și astăzi
Eu sunt cel ce cu răbdare
Dau iertare de păcate,
Ascultând pe fiecare..
Și îmi zic: "Iisuse, Doamne,
Multă dragoste mai ai,
Că noi plângem ca tâlharul
Și tu ne primești în Rai"!
amin

duminică, 12 noiembrie 2017

EVANGHELIA ESTE INCOMODĂ..


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Din păcate noi, oamenii "vremurilor de pe urmă", acceptăm din învățătura Domnului numai ceea ce ne convine nouă! Unde nu ne convine, ne certăm cu preotul care ne "roade urechile" cu Evanghelia. Și totuși Domnul nostru Iisus Hristos a fost foarte clar în tot ce a spus.. Justificându-ne poziția greșită și obiceiurile noastre păcătoase, nu facem decât să respingem Împărăția lui Hristos. Căci este clar: în ea vor intra doar cei care au primit cuvintele curate ale Sale, care le-au trăit ei înșiși și le-au transmis și altora FĂRĂ NICI O SCHIMBARE.
De unde ar trebui să începem o viață pe placul Domnului? De la o smerită recunoaștere a faptului că noi nu trăim așa cum Îi place Lui. Această sinceritate cu noi înșine se numește în limbaj duhovnicesc "recunoașterea propriei păcătoșenii". Dimpotrivă, acele certuri cu preoții care ne învață de bine au un efect distructiv pentru mântuirea noastră! Preoții nu fac altceva decât să ne amintească poruncile Domnului. A intra în contradicție cu ei înseamnă a ne certa cu Însuși Hristos, pentru că ale Sale cuvinte le contrazicem, la urma urmei.. Evanghelia, într-adevăr, este incomodă, pentru că furnizează celui ce vrea să-L urmeze pe Domnul un adevărat regulament (așa-numita "morală creștină") după care să-și trăiască viața. Modul de viață creștin este atât de diferit de cel al lumii de azi, încât el pare la limita nebuniei! Să nu ne speriem, aceste realități ne-au fost spuse și de Domnul Hristos, și de sfinții Săi, cu două mii de ani în urmă. "Și Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina" (Sfântul apostol Ioan); "Cuvântul Crucii este NEBUNIE pentru cei ce pier" (Sfântul apostol Pavel); "Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că NU SUNTEȚI DIN LUME, lumea vă urăște" (cuvintele Domnului nostru). Deci viața după regulile (poruncile) Domnului este atât de diferită de cea a lumii, încât ucenicii Săi sunt disprețuiți și urâți de toți.
Așa stând lucrurile, trebuie să recunoaștem mai întâi că noi nu trăim așa cum cere Domnul, ci suntem de fapt oameni lumești. Adică.. suntem ai lumii, nu ai Bisericii lui Hristos. Să nu cumva să încercăm să adaptăm Evanghelia la viața noastră păcătoasă, adică să-i schimbăm cuvintele ca să ni se potrivească și nouă! Să ne ridicăm noi la înălțimea Evangheliei, nu să coborâm Evanghelia la nivelul nostru! Ne-a avertizat Domnul: "Cel ce va strica una din aceste porunci și VA ÎNVĂȚA AȘA, cel mai mic se va chema în Împărăția lui Dumnezeu"! El este Dumnezeu Care a venit să ofere oamenilor trei lucruri importante pentru mântuirea lor: jertfă pentru împăcarea cu Tatăl, anume Sângele Său, un mod de viață adecvat sfințeniei Împărăției Cerurilor, la care se ajunge prin îndeplinirea poruncilor Sale, și cunoașterea adevărului dumnezeiesc: credința cea curată a Bisericii Ortodoxe. Orice abatere sau respingere a celor trei condiții de mai sus are ca efect pierderea mântuirii! Și nu există lucru mai rău în viața aceasta, ca pierderea fericirii din viața viitoare!
Nu pedepsea Domnul nostru pe cei răi. Îi certa, dar nu-i pedepsea. Îndemnat de mai multe ori de către apostolii Săi ca să pedepsească pe oamenii răi și hulitori, Domnul răspundea suspinând: "Fiul Omului n-a venit ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea"! Cel care respinge și batjocorește cuvintele Lui, se pedepsește singur: pierde posibilitatea mântuirii.
Fraților, timpul vieții este scurt. Bine ar fi ca să ne grăbim cu toții să ne acceptăm starea jalnică, să primim cu inimă smerită cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și să strigăm către El: "Doamne, scapă-ne!", știind noi că "la Dumnezeu, TOATE SUNT CU PUTINȚĂ"..
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

BINECUVANTARE si SFAT DUHOVNICESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Bucuria mea, te indemn sa ai Duhul lui Hristos si nu duhul lumii. Auzi ce spune Sfantul Cosma al Etoliei: "Daca toţi am implini Sfanta Evanghelia, pamantul ar deveni un Rai". Lumea? Lumea te lauda, te pupa si te cleveteste, te injura, te uraste cu aceeasi gura, DIFERENTA O FACE DOAR INTERESUL! Se spune in popor ca: "Gura lumii n-o astupa decat pamantul", adica nimic nu le convine oamenilor. Dar tu, sa consideri ca toate care ti se intampla, toate ispitele, sunt ingaduite de Dumnezeu spre mantuirea ta si sa zici din tot sufletul tau: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 
   Traim prin fapte, nu in ani, Spre mantuire, nu pentru bani, In fapte bune, ce-au ramas, Nu-n timpul masurat cu ceas, Dam socoteala ce-am facut, Nu dupa ceasul ce-a trecut, Al nostru este doar ce-am dat, Cat am iubit si-am ajutat, Hristos sa fie laudat, De acum si pana-n veac.
Dumnezeu fara om ramane tot Dumnezeu, omul fara Dumnezeu, este nimic! Asadar, TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM, fiindca nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele noastre dupa ce murim! Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

joi, 9 noiembrie 2017

PUTEREA NECREDINȚEI - 7 NOEMBRIE 2017



Sorin Croitoru

Dacă ați fost atenți la Părintele vostru paroh atunci când vă citea Sfânta Evanghelie duminica trecută, ați observat că Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr începe cu un discurs despre lipsa virtuții milosteniei și se termină cu cel despre lipsa virtuții credinței. Am putea aranja exprimarea și sub altă formă: începe cu nemilostivirea și termină cu necredința.
Când a văzut bogatul din iad că pentru el însuși nu mai sunt speranțe, și-a îndreptat atenția spre frații săi: "Părinte Avraame, trimite-l pe Lazăr la frații mei, să le spună ce-i aici, ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin". Dar de ce a cerut el trimiterea lui Lazăr pe pământ? Pentru că în modul acesta își imagina bogatul că frații vor începe să creadă și crezând, vor fi mai milostivi față de alți săraci decât fusese el față de Lazăr! Se vede clar așadar că motorul, sufletul milei omenești, este credința în viața veșnică. Cine crede, dorește să scape de iad și în același timp dorește să ajungă la fericirea veșnică. Această credință îl motivează pe om să facă fapte bune, fapte de milostenie.
Avraam însă a răspuns cu severitate: "Au pe Moise și pe prooroci (adică Sfânta Scriptură); să asculte de ei"! Degeaba insistă bogatul, adăugând că o trimitere a săracului Lazăr, înviat din morți, la frații săi îi va trezi la credință.. Patriarhul Avraam este neînduplecat: "Dacă nu cred în Moise și în prooroci, NICI DACĂ AR ÎNVIA CINEVA DIN MORȚI NU VOR CREDE"!

Să fie oare o pură întâmplare faptul că după multe zile de la rostirea acestei pilde un alt Lazăr, cel din Betania, înviază cu adevărat din morți?.. Să fie o întâmplare faptul că în loc ca învierea lui Lazăr să stârnească credința în conaționalii Domnului, ea a stârnit mânie și înverșunare? Care a fost soarta lui Lazăr? "Și îl căutau pe Lazăr CA SĂ ÎL OMOARE", ne spune Evanghelia! Care a fost soarta Celui Care l-a înviat pe Lazăr? L-au omorât! A avut dreptate Domnul? A avut!
Iubiți frați și surori în Domnul,
Acum două duminici am văzut-o pe "femeia cu scurgere de sânge" vindecându-se de boală prin credință.. Am auzit cuvintele blânde ale Domnului nostru Iisus Hristos: "Îndrăznește, fiică, CREDINȚA TA TE-A MÂNTUIT"! Duminica trecută am întâlnit situația opusă, adică necredința dusă până la iad.. Azi eu v-am amintit de necredința care îi mâna pe unii conaționali ai Domnului să-l ucidă pe "cel înviat a patra zi din morți" și pe Cel Care L-a înviat pe el.. Ne minunăm împreună de puterea celor două stări sufletești.. Credința care face minuni și necredința care naște monștri..
Nu avem credință? Mai întâi să ne oprim din hulirea celor sfinte. Nu înseamnă că dacă eu nu cred, lucrurile nu există! Trebuie să admit că eu NU AM PUTEREA CA SĂ CRED. Trebuie să cer această putere. "Doamne, eu nu cred. Dă-mi Tu lumina credinței, ca să pot crede". Căci pe Dumnezeu nu ni-L pot descoperi "trupul și sângele", zicea Domnul Hristos. Dumnezeu Se descoperă pe Sine Însuși. Tatăl Îl face cunoscut pe Fiul, Duhul Sfânt Îl face cunoscut pe Tatăl, Fiul ne grăiește despre Duhul-Mângâietorul. Și nimeni nu a cerut până astăzi credință și nu a primit-o apoi.
Dragii mei, meditați în liniște la aceste lucruri. Verificați-vă credința. Dacă veți descoperi că e puțină și nelucrătoare, nu mai pierdeți timpul : cereți, că "ORICINE CERE PRIMEȘTE".
Așa să vă ajute Dumnezeu!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)

AM FOST SI AM VIZITAT CASA SURORILOR LUI LAZĂR , MARIA SI MARTA SI MORMÂNTUL LUI LAZĂR IN BETANIA - ISRAEL









VOI FI CUM ȚI-AI DORIT..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

De câte ori Ți-am mai greșit,
Iar Tu m-ai părăsit,
Apoi am plâns și am tânjit
Ca un îndrăgostit..
Și Ți-am promis că nu mai cad,
Da, Doamne, Ți-am promis,
Dar pân' la urmă am căzut,
N-a fost precum am zis..
De câte ori Ți-am încălcat
Povețe și porunci,
Iar Tu, văzându-mă trufaș,
Te-ai supărat atunci..
Nu m-ai lovit cu greu necaz,
Pedepse nu mi-ai dat,
Dar pentru nepăsarea mea,
Iisuse, ai plecat..
Apoi atât Te-am căutat,
Dar nu Te-am mai găsit,
De-atunci, suspinul cel adânc
Îmi este nelipsit!
Tu îmi dădeai, Iisuse blând,
Dorința de-a trăi,
Măcar învață-mă în gând
Cum Te-aș putea găsi..
Am înțeles cum Te-am pierdut,
Acum că mă gândesc,
Și n-aș mai face ce-am făcut,
Știind că Te rănesc.
Te rog din inimă să vii,
Că nu mai cad, promit!
De Te întorci, mă schimb, să știi,
Voi fi cum Ți-ai dorit..
amin

SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   "Fiecare Sfant are un trecut si fiecare pacatos are un viitor (se poate mantui si el)". Dumnezeu fara om ramane tot Dumnezeu, dar omul fara Dumnezeu este nimic! 
   Sfantul Nectarie ne invata sa ne rugam lui Dumnezeu cat mai mult posibil. Nimic nou, nimic iesit din comun. Invatatura aceasta se regaseste in aproape toate cartile religioase. Sfantul da marturie prin propria viata, ca Iisus Hristos nu lasa rugaciunile fara räspuns, ca El raspunde in chip minunat la cererile credinciosilor.
   Ce vom face, deci? Vom scrie cu toti scrisori catre cer? Da, vom scrie. Asa cum au scris toti crestinii, inca de la intemeierea Bisericii.
   Scrisorile noastre sunt rugaciunile. Scrisorile noastre sunt scrise uneori CU LACRIMI, alteori CU BUCURIE, uneori CU MAHNIRE, alteori CU RECUNOSTINTA. Sa avem curajul de a-i scrie lui Dumnezeu, sa avem curajul de a-i scrie Maicii Domnului, sa avem curajul de a le scrie tuturor Sfintilor. Si sa nu deznadajduim daca ajutorul nu vine atunci cand vrem noi. Daca noi ii cerem, Dumnezeu il va trimite cu siguranta

: "Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide" (Matei 7:7). Amin si Aliluia.
                      Preot Ioan.

miercuri, 8 noiembrie 2017

DOAMNE, CUM SA-TI MULTUMESC?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   In ce zori de zi si astazi m-am trezit,
"Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!",
Si totusi, cat pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astazi m-a trezit,
 Dar altii au sfarsit cu viata lor.

   Si azi imi bate inima frumos,
 "Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!",
 Si totusi, cat pot fi de bucuros,
Ca inima imi bate azi frumos,
Cand altora li-i slaba si pustie.

   Si  azi aud cum pasari ciripesc,
"Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc,
Ca pot s-aud cum pasari ciripesc,
Cand altii n-au s-auda niciodata.

   Si astazi pot vedea un cer senin,
"Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?",
 O, minunat e-acest cadou divin,
Sa pot vedea si azi un cer senin,
 Cand altii vad o lume de-ntuneric.

   Si azi ma bucur iarasi sa trudesc,
 "De ce? E-o noua zi din cele grele!",
 Si totusi, Doamne, eu iti multumesc,
Ca doua maini m-ajuta sa muncesc,
 Cand altii nu se pot sluji de ele.

   Si azi ma bucur iarasi sa alerg,
"De ce? E-o noua zi obositoare!"
 Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg,
Cat sunt de fericit ca pot sa merg,
Cand altii nu se-ajuta de picioare.

   Si azi sunt fericit ca esti cu mine,
Ca sufletul nu mi-e nicicand pustiu!
Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine,
Ca-mi dai putere sa inving suspine,
 Cand altii nu Te vad si nu Te stiu..."

sursa mail

marți, 7 noiembrie 2017

SĂ ARUNCE PRIMUL PIATRA!!!


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Tu, cel care vezi păcatul și-l urăști pe păcătos,
Ia aminte și învață de la Domnul tău, Hristos
Care-a spus cu Sfânta-i gură, apărând pe desfrânata:
„Cel ce-i fără de prihană, să arunce primul piatra!"

Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,
Nelăsându-i să-mplinească, după Lege-a ei osândă,
Cum poți tu, iubite frate, ce te crezi mai virtuos
Să te-nalți cu judecată chiar deasupra Lui Hristos?

Ce-a oprit cu Sfânta-i mână pe acei ce țineau piatra
Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...
Scris-a pe nisip păcatul, fiecărui ce-o hulea
Și lăsând cu toții piatra, au fugit din fața Sa.

Pentru unul care strigă mai cu ură decât toți,
Se apleacă și privindu-l, Domnul scrie simplu: „Hoț!"
Pentru toți ce țineau piatra, scris-a cu degetul Său:
„Ucigaș", „tâlhar", „fățarnic", „hulitor de Dumnezeu".

Vinovați suntem de-a valma și părtași la fapte rele,
Că și astăzi L-am ucide și i-am da oțet și fiere
Căci în lumea asta mare, încă nu s-a mai aflat
Nici un om la fel ca Domnul, fără vină și păcat.

Că femeia de-i iubită, poate n-ar mai desfrâna,
Iar bogatul de se-ndură, hoțul poate n-ar fura,
Nici credința nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura
Cleveteala am opri-o, dacă ne-am închide gura.

Cerșetori n-ar fi în lume, dac-am împărți din hrană
Nici copii uciși în pântec, dac-ai vrea să-ți spună: „Mamă!"
Nici bețivi, nici desfrânate, nici un om al nimănui,
Dacă te-ai opri să afli și să vezi necazul lui...

Nici bătrâni plângând amarnic în căsuța lor umilă
Dacă fiii lor, azi domni, ar simți un pic de milă
Și-ar veni iar la căsuța cu muscate în pridvor,
Cu o pâine și un zâmbet, ostoind al mamei dor.

Și copiii ar fi mai veseli și cu ochii mai senini
Dacă n-am munci departe, rătăcind printre străini,
Și nici noi n-am plânge singuri, când vedem că pentru bani
Am plecat lăsând în urmă ai copilăriei ani...

Am ajuns ca din mândrie să ne judecăm și Sfinții,
Să uitam învățătura ce-au avut-o și părinții,
Care au păstrat în suflet neatinsă, neschimbată
Sfânta lor credință-n Domnul și o dreaptă judecată.
(Versuri: Eliana Popa)

La biserica cea veche


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI ...



La biserica cea veche,
Ce-o zidiră ei, străbunii,
Plâns în dangătul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.
Şi a fost odată fala
Celor care o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită, o ruină.
Martor vremurilor tulburi,
Suferinţei unui neam,
Astăzi pare răstignită,
Ca Hristos între tâlhari.
Dacă ne-ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Înălţat-au ei, creştinii,
Câte mame,-ngenuncheate
Pus-au lacrimă în psalmi
Pentru pruncii lor bolnavi.
N-au putut să o doboare
Nici cutremure, războaie,
Cum au reușit creştinii
Prin cumplita nepăsare.
Stă azi Christ, uitat pe cruce,
Veac de veac trupul şi-l frânge,
Haideți, s-aprindem lumina
Candelei de la răscruce
Şi prin închinarea noastră,
Ce o dăm Duhului Sfânt,
Să-i deschidem o fereastră
Azi, credinţei, pe pământ.

Angelina Nădejde -- versuri din volumul Suflet la ofertă

luni, 6 noiembrie 2017

MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, sau, NEMULTUMITORI SI NERECUNOSCATORI???

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Iubiti credinciosi, iata ce ne istoriseste Sfantul Nifon al Constantianei: "La trei ani după ce m-am pocăit pentru păcatele mele, m-am gândit, că de atâta vreme mă rog lui Dumnezeu şi până acum NICI UN DAR NU MI-A DAT. Adormind trist, L-am visat pe Domnul Hristos, care, de pe scaunul slavei Sale, mi-a zis: 

"Nifon, Nifon, în seara asta M-ai întristat cu ceea ce ai zis în gândul tău, că te rogi Mie de atâta vreme şi nici un dar nu ţi-am dat. Dar, ce e sunt acelea pe care le ai? Spune-Mi, nu sunt daruri? AERUL care-l respiri, APA care o bei, MANCAREA cu care te hranesti, FIECARE ZI DE VIATA cand te scol din somn, NU SUNT DARURI? CERUL, PAMANTUL, MAREA şi toate cele dintr-însele NU SUNT DARURI? Ce Mi-aţi dat voi oamenii pentru ele? Nimic! Şi in loc de răsplătire, voi M-aţi scuipat, M-aţi pălmuit, M-aţi bătut cu biciul şi pe cruce M-aţi pironit, cu oţet şi cu fiere M-aţi adăpat... SFINTELE TAINE spre mantuirea sufletului tau (Botezul, Mirungerea, Cununia religioasa, Maslul, Spovedania, Impartasania, Preotia) NU SUNT DARURI? Toate bunătăţile pământului nu sunt daruri? PASARILE cerului, PESTII mărilor, NU SUNT SI ELE, DARURI? Faptul ca M-am rastignit, M-am îngropat si am inviat a treia zi din morti, pentru mantuirea voastră, ca sa va deschid portile Raiului, acestea nu sunt daruri? Cum zici tu Nifon, că nu ţi-am dat nici un dar???". 

Dragii mei, se spune ca BINEFACEREA si RECUNOSTINTA nu s-au intalnit niciodata pe pamant si pentru ca tot ce avem este darul lui Dumnezeu, sa nu fim NEmultumitori si NErecunoscatori, ci, MULTUMITORI si RECUNOSCATORI, fiindca Dumnezeu fara om, ramane tot Dumnezeu, in timp ce omul fara Dumnezeu, este nimic...

                                                                                                                                  Preot Ioan.

luni, 30 octombrie 2017

RUGACIUNE si BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


           Pentru sufletul tau 
   Calauzeste-mi, Doamne, pasii,
Sa pasesc drept catre tine,
Sa fiu printre ortodocsii,
Ce ajung la Mantuire,

Cu credinta eu ma rog,
Si Te strig neincetat,
Cer iertare, multumesc si Te caut,
Dumnezeu Prea Luminat!

Ma rog la Dumnezeu sa va imbrace cu sufletul cu Harul Duhului Sfant iar trupul cu sanatate si putere. Sfantul Parinte Iustin Parvu spune asa: "Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti Harul lui Dumnezeu, vor putea distinge binele de rau. Vor fi mari inselari si numai Harul Duhului Sfant ne va putea izbavi de ele. Asadar, RUGAȚI-VA MULT, ca sa nu cadeți in ispita. Pentru ca numai prin post si rugaciune putem primi Harul lui Dumnezeu".  In fiecare dimineata, cand te dai jos din pat, sa te scoli cu rugaciunea pe buze: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!. Seara, cand pui capul pe perna, sa adormi cu rugaciunea pe buze: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!. Fiecare zi din viata ta sa inceapa cu Dumnezeu (citind RUGACIUNILE DIMINETII) si sa se incheie tot cu Dumnezeu (citind RUGACIUNILE DE SEARA). Asadar, TOATA VIATA NOASTRA, LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM! Amin si Aliluia! 
                        Preot Ioan.

LA PRISLOP


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...





de Preot Sorin Croitoru

E soare la mormântul tău, Părinte,
Și-atâta-i de frumos, că n-am cuvinte!
Mă așez pe-o bancă și privind în zare,
Mă apucă dorurile sfinte..
Aicea la Prislop îmi pare,
Că-i o eternă, vie sărbătoare.

Eu singur nu-s, căci pelerinii-'s mulți:
Venit-au ca necazuri să îți spună,
Ei știu că tu, Părinte, îi asculți,
Căci pentru toți aveai o vorbă bună!

Venit-au la Prislop din multe părți,
Căci n-au nevoie vocea să-ți audă:
Tu știi să le vorbești tăcut, din cărți,
Ștergându-le de lacrimi fața udă.

Și sunt aici din țara românească
De peste tot, veniți să se închine,
Să plângă-'ncetișor la tine,
Știind că Sfântul lor o să-i aline..

Gândit-ai tu, fiind în mănăstire,
Că la Prislop vei săvârși unire,
Că neamul tău se va-'nfrăți-'n iubire,
Că vei aprinde dor de mântuire?..

De două mii de ani credința-i vie,
Cu Sfinți ce au slăvit și sunt slăviți,
Ne tragă și pe noi spre veșnicie
Toți Sfinții ce-au iubit și sunt iubiți!

Să nu îi uiți deloc, Măicuță Sfântă,
Pe cei ce lui Arsenie îi cântă,
Că n-a fost ardelean mai cuvios,
Să ardă-așa ca el pentru Hristos!

Post scriptum:
De credeți că ale mele poezii
Sunt picurate cu cerescul Har de Sus,
Să credeți și că-'n nesfârșite veșnicii,
Arsenie e sfânt, la Domn Iisus!
amin

UN SINGUR ȚEL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru
De când Îl știu pe Domnul meu,
De când am înțeles și eu 
Că nu e viață fără El,
Eu nu mai am decât un țel:
Să-L dobândesc,
Să Îl găsesc ca să-L iubesc!
De când mi-a dat să gust din har
Și mi-a plăcut, și nu vă mint,
De-atunci mă simt iubit de El
Și ca un prunc eu mă alint:
Iisuse-al meu,
Aș vrea să Te mănânc mereu!
De când a coborât ca-'n vis
În mintea mea cum a promis,
Eu nu mai am decât un crez:
Să Îl câștig și să-L păstrez,
Căci nu e om mai fericit
Decât acel ce e iubit
De Domnul Sfânt,
Slăvit să fie pe pământ!
amin

Să nu ne alegem crucea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Am înţeles, ne-am convins că avem de purtat fiecare câte o cruce… Suntem hotărâţi să o purtăm… Dar unii dintre noi am vrea să ne alegem noi crucea… Am vrea o cruce mai uşoară… Trebuie însă, să ne lăsăm de acest gând! Căci crucea pe care trebuie să o purtăm nu ne-o alegem noi, ci ne-a fost dată de către Dumnezeu. Fiecare dintre noi avem câte o cruce de purtat, o cruce a încercărilor şi a necazurilor.
Iar crucea pe care o purtăm, ne-a fost dată ca un ajutor pentru a ne mântui. Ni se pare însă că crucea noastră este grea, ne plângem că nimeni nu suferă cât suferim noi.
Dorinţa de a ne schimba crucea este însă o mare, mare ispită. Nu avem noi dreptul să ne alegem o altă cruce. Şi dacă am avea dreptul să ne-o alegem, ar fi o nenorocire pentru noi, pentru că vrând să ne alegem una mai uşoară, am da peste una şi mai grea!...
Un om sărac a visat toată noaptea cum colinda printr-un magazin cu haine noi. Însă nicio haină nu i se potrivea. Abia la urmă a dat peste o haină mai simplă, făcută parcă anume pentru el. Şi, uitându-se mai bine la ea, a văzut că era tocmai haina sa.
Aşa este şi crucea noastră. Ea este măsurată şi cioplită după puterile noastre!... Ea ni se potriveşte ca şi o haină!... Să o purtăm aşadar mulţumiţi!... Să o purtăm cu răbdare spre a ne mântui, pentru că Hristos este Cel Ce a pus-o pe umerii noştri!...

Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

NU UITA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(priceasnă)
de Preot Sorin Croitoru
Nu uita când te trezești
Să îți faci o Cruce mare,
Cerând Domnului Hristos
Har și binecuvântare!
Refren:
Doamne, Dumnezeul meu,
Îngrijește-Te de mine
Până la sfârșitul meu,
Până voi urca la Tine..
Lasă graba și-'n genunchi
Fă o rugăciune bună
Și în ziua ce-o începi,
O să-ți meargă toate strună!
R:
Să-ți slăvești Mântuitorul
Și pe Tatăl Cel Ceresc,
Și pe Duhul ce sfințește,
Căci de tine Se-'ngrijesc.
R:
Tu să dai Treimii Sfinte
Slava ce I se cuvine,
Iar Ea va purta de grijă
Ca și azi să-ți meargă bine.
R:
Fiecare zi a vieții
S-o începi cu Dumnezeu
Și în fiecare clipă
Să Îl pomenești mereu!
R:
Astfel, viața pământească
Ți se va preface-'n Rai,
Iar de moartea ce te-așteaptă
Nici o frică n-o să ai!
R:
Fiindcă L-ai purtat în suflet
Zi de zi pe Dumnezeu,
În lăcașurile Sale
Te vei veseli mereu!
R:
amin

duminică, 29 octombrie 2017

Ce-am fost ? Si ce sunt ? Si ce-am să mai fiu ?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE..


De ce Te joci cu sufletul meu, Doamne ?
Spune-mi te rog, de ce mă ridici pâna la cer si-apoi mă cobori pâna la iad ?

De ce imi umpli sufletul si-apoi mi-l golesti ?
De ce mă lasi să Te astept si nu vi?

 De ce simt durerea pe care o simt cei care pierd pe cei dragi ?Acea durere care te face sa cauti pe cel pierdut printre cei care
ii seamănă sau printre cei care iti amintesc de el ?

De ce mă inalti si-apoi mă cobori ?

Simt si bucurie, simt si durere...simt că locul meu nu mai este aici !Mă treci prin foc si nu mă mistui, mă treci prin apă si nu mă-neci
 Cândva...Ti-amintesti ? Ti-am cerut să-mi dai o inimă de piatră...să nu mai simt durere...să nu mai pot plânge...


Dar Tu mi-ai dat o inimă nouă ! Si dacă mi-ai dat o inimă nouă,
 de ce acum mi-o arzi ?

Te caut si-mi pare că Te găsesc...si iar Te pierd !
Te astept si-mi pare că vii si iar mă faci să astept !

Te chem si mi se pare că imi răspunzi si-apoi iarăsi taci.
Mă chemi, Te zăresc, apoi din nou Te ascunzi !

Sau poate ar trebui să trec prin toate acestea,
ca să inteleg jertfa mucenicilor...nevointa pustnicilor,
lepădarea de lume a celor ce Te iubesc.

Sau vrei să cunosc si să simt, durerea si mâhnirea sufletelor aruncate in iad,
după ce au văzut Slava Ta.

Poate vrei ca eu, lutul, să fiu modelat de mâinile Tale si
 să fiu lăsat in arsița Ta pentru a mă intări...pentru că altfel
m-as intoarce-napoi in pământ si m-as preface-n tărână.
Sau poate...nu stiu...

Am fost lumânare si-acum m-ai aprins ?
Am fost tăciune si-acum m-ai făcut vâlvătaie ?
Am fost matcă secată si-acum mă inunzi ?

Răspunde-mi, Te rog...!
Am fost aluat si-acum mă frământi si mă coci ?

Ce-am fost ? Ce sunt ? Si ce-am să mai fiu ?
Doar El imi va spune...Hristos !

Eliana Popa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Biet orfan cu chip de inger,sade trist pe-o piatră rece
Ploaia asta prinsă-n fulger,lumea parcă vrea s-o-nece!
Lui nu-i pasă nici de ploaie,nici de fulger nu se teme,
Gândul lui ca pe-o scrisoare,către Domnul il asterne!

,, - Doamne, Tu ai fost ca mine,părăsit si-nfometat?
Când ai vrut un colt de pâine,l-ai cerut si Ti l-au dat?
Doamne, Tu ai fost vreodată,insetat si zdrentăros?
Doar c-o haină căpătată de la vreun crestin milos?

Plâns-au ochii Tăi, Iisuse,asa cum au plâns ai mei ?
Cu suspinele ascunse si cu grea durere-n ei ?
Ti-ai dorit o alinare? Ai primit o mângâiere,
Când stăteau să Te doboare,ale lumii vorbe grele ?

Ti-ai dorit să ai o casă,frati, surori să te iubească?
Să vă strângeti toti la masă,cu o dragoste frătească?
Te-au lovit ca si pe mine,fără a avea vreo vină?
Ai simtit ca lângă tine, e vreo mână ce Te-alină?

Doamne, iarta-mi indrăzneala, de-a Te intreba pe Tine,
Dar nu-mi iese socoteala,de ce altii nu-s ca mine ?
Oare ce-am gresit la ceruri, de-s lăsat in voia sortii,
Si acei ce mi-au dat viată, au trecut hotarul mortii ?"

O lumină il mângâie ca o aripă de inger,
Nu-i lumina diminetii, nici lumina de la fulger,
Simte multă bucurie...si nu poate să privească
Doar aude-o voce blândă din lumina cea cerească :

,, Fiul Meu, am fost ca tine, părăsit si-nfometat
Când vândut am fost de Iuda si-n Pretoriu, judecat,
Cand am mers pe Drumul Crucii, singur si plin de durere,
Si in sete si in foame, ei mi-au dat otet si fiere !

Gol am fost in suferintă, părăsit am fost de toti,
Si cămasa de pe mine, câstigat' a fost la sorti,
Doar Măicuta mea sărmana, mi-a acoperit Făptura,
Cu năframa ei cea albă...toti ceilalti isi vărsau ura !

Plâns-au ochii Mei, copile, cu suspinele ascunse,
Auzind jalea Măicutei si ocările aduse,
Si din inăltimea Crucii, am privit prin timp...departe
Si am plâns văzând cum astăzi, lumea zace in păcate !

Mi-am dorit o alinare...n-am primit o mângâiere
Am strigat doar către Tatăl..si in Cer era tăcere,
Dar tăcerea cea din ceruri, era Sfanta Bucurie,
Asteptând ca omenirea, prin Iisus Hristos să-nvie !

Am ales ca ucenicii,frati ai mei să se numească
Si i-am strans pe toti la Cină, cu o dragoste frătească,
Am frânt pâinea si le-am dat-o, am intins cu ei in blide,
Chiar dac' am stiut că Iuda, pe-un pumn de arginti mă vinde !

M-au lovit cu ură multă, când căzut eram in tină,
Numai blânda Veronică, mi-a adus un pic odihnă
Cu năframa mi-a sters fruntea de sudoare si de sânge,
Peste spinii din coroană...lacrima-i porni a curge !

N-ai gresit nimic, copile..doar ca omul poart-o cruce,
Sau păcatul altor neamuri, unii sunt alesi a-l duce,
Tu ai fost ales să porti, ca orfan, o cruce grea,
Dar cu Harul de la Tatăl, si cu Mare Mila Mea,

Vei păsi cu indrăzneală, peste serpi si peste pietre,
Lângă tine sta-vor ingeri si din ochi nu te voi pierde,
Si in ceruri ai o Maică si pe Dumnezeu cel Sfânt,
Ai si frati...pe sfinti si ingeri ! Esti orfan doar pe pământ !"

Eliana Popa

joi, 26 octombrie 2017

MANIA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   A zis Iisus Hristos in cuvantul Sau,
Nici cum sa te manii pe fratele tau,
Mania adunata in ziua ce s-a dus,
Sa nu ramana-n tine cand soarele-a apus.

    Mania pe om il saraceste de folosirea mintii,
ii sterge demnitatea si-i ia darul virtutii,
Ea este speranta razbunarii crunte,
La oamenii mici, dar si la cei de frunte.

    Moarta se naste in oamenii buni, si se topeste,
 In cei blanzi si cuminti foarte putin traieste,
In cei tampiti, traieste mai mereu, zile si luni,
In cei prosti si misei mult traieste, ca si-n cei nebuni.

   La manie, judecata mintii nu e sanatoasa,
Hotararea luata va fi periculoasa,
Mania starneste mereu, neprevazutul,
Tardiv va fi regretul de ti-ai pierdut cumpatul.

    In a sa manie omul, starneste spaima,
Din razbunarea maniei, el isi doreste faima,
 Va maniati zice Hristos, dar nu cumva sa si gresiti,
Ca la grea pedeapsa veti fi osanditi.

        Preot Ion Predescu

ALE GLASURILOR CERERI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Ale glasurilor cereri, sus la Tine sa ajunga,
Si-ale Tale mile Sfinte pe noi toti sa ne atinga,
Nu ne lepada acum, si-n manie sa ne maturi,
Prin ingerul pazitor, Doamne sa ne fii alaturi.

    Nu ne bate cu uitare si nu ne lasa-n gramada,
 Ca uratorul de oameni sa ne socoteasca prada,
Nu ne lasa-n ratacire, ca ciobanul pe mioare,
Si-ntareste-ne-n credinta printre atata suspinare,

   Printre toti vrajmasii nostri sa nu ne faci de ocara,
 Sa nu fim batjocoriti de cei ce ne împresoara,
 Nu-i lasa Preasfinte Doamne, in laturi ca sa ne lege,
Tu fereste-ne de ei si a lor faradelege,

   Sa n-ajungem de ocara unde ne vor duce pasii,
 Si sa nu rosim la fata cand ne intalnim vrajmasii,
Inima sa nu se stinga de durere si de jale,
Si nici pasii vietii noastre sa rataceasca pe cale,

   Printre toti vrajmasii nostri nu ne lasa-n voia sortii,
Si cu sufletul zdrobit sa cadem in gheara mortii,
Noi nu am uitat de Tine, Dumnezeu cel necuprins,
 Si catre alti dumnezei, mainile nu am intins,

    Tu esti tare, Atotputernic intre ostile ceresti,
Tot ce-a fost si ce va fi, doar Tu singur le cunosti,
Ocrotiti de catre Tine sa n-avem injunghiere,
Ca mieii nevinovati inainte de taiere,

    Dumnezeule prea mare, stim ca nu suporti minciuna,
 Singuri Tu nu ne lasa intre cei ce-o spun intruna,
Primeste-ne rugaciunea, pentru noi Tu sa fii stanca,
    Izbaveste-ne de boala dupa mila Ta adanca,

Ca in veci al nostru suflet, aparat de a Ta mana,
 Mantuire sa-si gaseasca, sus in Sfanta Ta Lumina.

       Preot Ion Predescu

SĂ RIDICĂM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Sa ridicam rugaciune calda si pioasa,
Cand suntem la drum si cand suntem acasa,
Sa deschidem larg ale sufletestilor feresti,
Ca-n el sa primim binecuvantari ceresti.

In vreme de pace, liniste sau ura,
Rugaciune Sfanta din a noastra gura,
Atenti sa alegem binele de rau,
Framantare nu da sufletului tau.

Nu-i durere care sa nu te cuprinda,
Si de multe ori firea-ti este suferinda,
Bucurie la bune, la rele, parere de rau,
Usorul fie-ti drag, dar fuga de cel rau.

Te fereste ca raul in tine sa patrunda,
Spala-l prin iubire cand vine si inunda,
Ajuta-te de ceea ce mereu te ajuta,
Ca sa nu ajungi in neputinta muta.

Binele cu raul sa nu stea la un loc,
Cauta ce-i bine, fugi de rau ca sa nu iei foc,
Tu omule, pe pamant nu esti un obiect ciudat,
Chiar daca vanturile mai mereu te bat.

In tine sta la vedere purul adevar,
Primit prin creatie, de la talpi la par,
In neputinta sa alergi la Sfinti,
Asa cum au facut si ai nostri parinti.

Se sparg in tine valuri de uimire,
Vazand in jurul tau numai suspiciune,
In miez de noapte bate clopotul de alarma,
Odihnitorul somn, nu vrea ca sa-ti ia vama,

Mintea ne fuge si-ar vrea sa ne poarte,
Sa iesim din viata dar sa fugim de moarte,
Dar balanta gandirii mai mereu se schimba,
Si dragostea si ura, pleaca de la limba.

            Preot Ion Predescu

sâmbătă, 14 octombrie 2017

LA CINE SĂ ALERG, IISUSE ?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


La cine sa alerg Iisuse?
Vin iar la umbra Crucii Tale
Durerile-mi ramân nespuse
Doar tu-mi cunosti amara jale !

Trecut-au ani de suferintă
Trecut-au ierni si mi-e tot frig
Mă lupt căzând in neputintă
Si doar la Tine stiu sa strig.

As plânge-ntruna ,dar n-am lacrimi
Le-am pus zăgaz si nu mai curg
Privesc la ale Tale patimi
Si spre al vietii mele-amurg !

Si mă intreb de pot a duce
La fel si eu, Golgota mea
De pasii mei vor sti sa urce
Sau de vor sti, nu vor putea !

Tu ai căzut pe drumul Crucii
Ca eu să mă ridic din moarte,
Eu imbracat in haina rugii
Voi duce crucea-mi mai departe !

Eliana Popa

MAIASTRĂ SUFERINTĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




MAIASTRĂ SUFERINTĂ

   O, tu maiastra suferinta, 
Cu dor cuprinzi intreaga mea mea fiinta. 
In ea aprinzi Lumini de cunostinta, 
Ma-nveti intreg adancul omenesc, 

Mi-arati sublimul cel dumnezeiesc.
 Ma-nveti sa trag hotare firii, 
Si sa-nteleg intinderea iubirii.
 Imi luminezi cu flacarile tale, 

Nemarginirea lumii siderale. 
Ma duci adanc, tot mai adanc, in jos, 
Ma urci pe culmi de bine si frumos. 
Ma dau in voia ta, sa ma strunesti, 

Sa ma inalti mereu si sa ma cresti,
 S-ajung pan-la masuri dumnezeiesti. 
Sa-mi speli cu lacrimi ochii neincetat,
 Ca vazul meu sa fie-n  veci curat, 

In talpi si-n maini sa-mi bati mereu piroane, 
Sa-mi rastignesti pornirile avane. 
Cu biciul tau de foc sa ma lovesti, 
De tot ce-i "lume" sa ma curatesti. 

Din harul tau sa-mi dai, mereu sa-mi dai, 
BLANDETEA, MILA, DRAGOSTEA din rai, 
Pe Crucea ta, MAIASTRA SUFERINTĂ, 
Sa-nalti la cer saraca mea fiinta.

    Zorica Latcu

joi, 12 octombrie 2017

AVVA, TATA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


In amurgul trist al noptii, cand si-arata luna cornul,
In livada cu maslinii, cu durere urca Domnul,
 Insotit de trei prieteni: Iacob, Ioan si Simon - Piatra,
 Dar in suflet e tot singur, mai singur ca niciodata!

,,- Sufletu-mi e trist de moarte, stati si privegheati cu Mine",
 Dar indata adormira, prinsi sub vraja lunii pline, 
In gradina Ghetsimanii, aproape de miezul noptii, 
Adormira ucenicii parca, prinsi de somnul mortii!

Numai Domnul plin de lacrimi, ce-i brazdau frumoasa-i fata, 
Si fierbinti sudori de sange, catre Tatal ruga-nalta: 
,,De e cu putinta, Tata, ca sa treaca, sa nu vina, 
Ceasu-n care sorb a lumii, cupa de pacate plina!

Ca la Tine, Avva, Tata, totul este cu putinta, 
Sa se faca a Ta voie ! Nu dupa a Mea dorinta".
 Singur se simtea in noapte, singur in durerea Lui, 
Si cu lacrima de sange, plange Fiul Omului!

Plange-n ruga ce-o inalta, suspinand cu Duhul Sau, 
Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu,
 Şi-L pandeste-n intuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul, 
Ce asteapta zorii zilei sa-si trimita vanzatorul!

Se intoarse sa-si gaseasca ucenicii cei iubiti,
 Intristat mai tare-i Domnul cand ii afla adormiti: ,,
- Nici un ceas n-ati fost in stare, langa Mine sa vegheati?", 
Si buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii, tulburati!

Tot Ierusalimul doarme, pe cand Domnul privegheaza, 
I-a lasat din nou s-adoarma, mangaiati de-a lunii raza. 
E mai trist ca adineauri, vazand a lor neputinta, 
De-a-mplinii cu vrednicie macar ultima-i dorinta.

Si in asta noapte-n care, biruie ispita fricii,
 Parca nu-i asculta ruga, nici Tatal, nici ucenicii. 
Numai ce-i ce vor sa-L prinda si cu cel care-o sa-L vanda, 
N-au sa doarma-n noaptea asta, sa porneasca stau la panda!

Iar se-ntoarce si isi frange, prabusit genunchii-n ruga,
Precum fumul de tamaie, Sfanta-i rugaciune urca: 
,,Preaslaveste-Ti Fiul, Tata, Iata ceasul iute vine, 
Ca si Fiul intre oameni, Prea Slavi-Te-Va pe Tine,

Aratat-am al Tau Nume, celor care Mi i-ai dat, 
Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvantul Mi-au urmat, 
Cand eram cu ei in lume, ocrotitu-le-am faptura, 
S-a pierdut doar ,,vanzatorul" ca sa implineasca Scriptura.

Si au cunoscut ca toate, cate le-au vazut la Mine, 
Toate ale Mele, Tata, sunt venite de la Tine, 
Catre Tine vin acuma si unde veni-Voi, 
Eu vreau sa vina si aceia ce-au primit Cuvantul Tau!

Ca sa vada a Mea Slava, toti acei ce Mi i-ai dat, 
Si-am lasat la ei Cuvantul, ca sa fie semanat, 
Nu ma roag doar pentru-acela, ce l-am pus semanator, 
Ci si pentru cel ce crede, ascultand cuvantul lor!

Sa-i Sfintesti pe toti, Parinte, intru adevarul Tau, 
Ca vor fi urati in lume, cum am fost urat si Eu,
 Si paziti au fost de Mine, cat alaturi ii aveam, 
Dar acum Te rog pe Tine, sa-i pazesti de "cel viclean".

Si in vremea-n care astfel, plangand Domnul se ruga, 
Langa El a stat un inger, alinand durerea Sa, 
Si-aratandu-i ca in ceruri, pregatita-i biruinta, 
Si-a venit trimis de Tatal, pentru-ai intari vointa.

E scaldat tot in sudoare, care picura cu sange, 
Care cade drept arvuna, a Jertfirii Lui pe Cruce, 
Sangele prin care Domnul, ne va face fii Luminii, 
A-nceput intai sa cada, in gradina cu maslinii!

Doarme tot Ierusalimul, doarme si toata faptura, 
Cand Golgota-si cere Jertfa, sa se-mplineasca Scriptura, 
Intarit cu rugaciunea, ce i-a sters fiorul fricii, 
Se ridica si porneste, sa-si trezeasca ucenicii:

,,- Ridicati-va! caci iata, nu o sa mai fiu cu voi,
 Vine cel care Ma vinde, se apropie de noi", 
Dintr-o ceata numeroasa, iese Iscarioteanul, 
Ca sa dea sarutul mortii lui Iisus Nazariteanul!

                                                            Preot Ioan.

vineri, 6 octombrie 2017

.BINECUVÂNTARE...RUGĂCIUNE PENTRU SUFLETUL TĂU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOI !


(Te rog sa o citesti cu mare atentie si dupa fiecare propozitie sa zici: Amin).
   Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, sa te miluiasca. Domnul Iisus Hristos sa-ti implineasca toate cererile cele bune. Domnul, Cel in toate puternic, sa te izbaveasca de tot necazul si de toata boala. Domnul sa te invete pe tine. Domnul sa te intelepteasca. Domnul sa-ti ajute. Domnul sa te mantuiasca. Domnul sa te apere. Domnul sa te pazeasca. Domnul sa te curete de tot pacatul. Domnul sa te umple de bucurie duhovniceasca. Domnul sa-ti fie sprijinitor sufletului si trupului tau. Domnul, ca un bun, milostiv si de oameni iubitor, sa-ti dea iertare de pacate. Domnul Dumnezeu, Iisus Hristos, in ziua judecatii sa te miluiasca si sa te binecuvanteze in toate zilele vietii tale. Ca Aceluia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna si Parintelui celui fara de inceput si Prea Sfantului, bunului si de viata facatorului Duh, acum si pururea si in vecii, vecilor. Amin".
   Har si pace sufletului tau!
                      Preot Ioan.

Arhivă blog

BIBLIA ORTODOXA AUDIO