sâmbătă, 23 septembrie 2017

CUNUNA CREAȚIEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru
Tu în cea mai mare taină, nevăzut aduni țărâna
Și în pântece de mamă o frămânți încet cu mâna,
Ca olarul îi dai formă, plămădind-o cu răbdare,
Ca oierul ce încheagă laptele de la mioare..
Ziditor de mare clasă, faci din oase armătură,
Iar din nervi și vinișoare, delicată țesătură,
Faci din carne cărămidă și croiești din piele haină,
Timp de nouă luni de zile, trupul ni-l croiești în taină,
Iar la casa ce-ai zidit-o, când e doar o temelie,
Îl trimiți pe Duhul Vieții și îi dai suflare vie,
Astfel că stăpânul casei nu așteaptă nici o clipă
Și deși se construiește, el o locuiește-'n pripă!
Ce minune reprezintă o ființă omenească..
Cum o plăsmuiești în pântec și o faci ca să se nască,
Cum îi dai părinți ce-așteaptă cu emoție să vină,
Cum se chinuie o mamă, aducând-o la lumină..
Și când în sfârșit se naște, parcă este boț de aur,
Hărăzit să-'mbogățească al familiei tezaur..
Da, Stăpâne, omul este capodoperă de artă,
O minune fără seamăn care chipul Tău îl poartă.
L-ai zidit din elemente, dar suflându-i Duh în gură,
L-ai încoronat cu cinste împărat peste făptură,
Iar când Dumnezeu Cuvântul a-'mbrăcat a noastră fire,
Am văzut cu bucurie părinteasca Ta iubire!
amin

joi, 21 septembrie 2017

DĂ-MI DOAMNE ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Dă-mi Doamne anii înapoi, şi-o clipă
Du-mă-n odaia unde locuia bunica,
Şi ca atunci când eram mică
Aş vrea să țin în brațe şi scumpa mea pisică.

Să merg cu ea, când este tristă
La buna mea să-i zică un descânt,
Şi culegându-mi lacrimi în batistă
Să-mi spună-ncet că n-am de ce să plâng.

Ce s-a-ntâmplat ? Cum am pierdut pisica
S-a rătăcit pe undeva prin amintiri ?
Unde-i odaia unde îmi stătea bunica ?
De ce am astăzi lacrimi în priviri ?

Aaa, poate ăsta ți-e răspunsul Doamne
În lacrima-mi ce curge-ncet spre barbă,
Şi înțeleg că e târziu şi nu se poate
Să am din nou pisica şi bunica dragă.

Şi pentru lacrimi, aş vrea să-ți mulțumesc
Îmi amintesc că timpul o să treacă,
Şi-ți jur c-atâta timp cât mai trăiesc
Te voi ruga s-aduci pe buna să le şteargă.

autor...Dorin Dumitriu
21-09-2017
Sursa foto internet

miercuri, 13 septembrie 2017

Cruce sfantă părăsită

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Metanierul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

FIRUL DE BUSUIOC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

MULTUMESC MĂICUTĂ



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Despre lumanare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

marți, 12 septembrie 2017

CUM TREBUIE SA POSTIM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


 CA SA NE FOLOSIM DE POST... CUM TREBUIE SA POSTIM CU ADEVARAT,CA SA                                                                 NE FOLOSIM DE POST


 Postitor adevarat este cel care se retine de la desfrânare, preadesfrânare si de la orice necuratie. Postitor adevarat este cel care se stapâneste sa nu se mânie, sa nu se înfurie, sa nu faca rautate si sa nu se razbune. Postitor adevarat este cel care îsi pune paza gurii sale si se abtine de la flecareli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, linguseli, minciuni si de la orice defaimare. Postitor adevarat este cel care îsi înfrâneaza mâinile de la hotie, rapire, pradare, iar inima de la dorirea lucrurilor straine. Într-un cuvânt, adevarat postitor este cel care se îndeparteaza de la orice rau. Iata, crestine, postul duhovnicesc ! Ne este folositor si postul trupesc, pentru ca slujeste omorârii patimilor noastre. Dar postul duhovnicesc ne este absolut de trebuinta, pentru ca, fara el, nici postul trupesc nu este nimic. Multi postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul. Multi postesc de mâncare si bautura, dar nu postesc de gânduri, fapte si cuvinte rele. Si care le poate fi folosul din aceasta ? Multi postesc o zi, doua sau mai mult, dar de mânie, de tinerea de minte a raului si de razbunare nu vor sa posteasca. Multi se înfrâneaza de la vin, carne, peste, dar cu limba îi musca pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mita, rapire si pradarea bunului strain – ce folos au deci din aceasta ? Postul adevarat si curat este abtinerea de la orice rau. Daca vrei, crestine, sa-ti fie postul folositor, atunci, postind trupeste, sa postesti si duhovniceste si sa postesti întotdeauna. Cum pui frâu pântecelui tau, tot asa pune-l si gândurilor si patimilor tale celor rele. Sa posteasca mintea ta de gândurile cele desarte. Sa posteasca mintea ta de tinerea de minte a raului. Sa posteasca voia ta de dorirea cea rea. Sa posteasca ochii tai de vederea cea rea: întoarce-ti ochii tai ca sa nu vada desertaciunea (Psalm 118, 37). Sa posteasca urechea ta de cântece spurcate si de soapte clevetitoare. Sa posteasca limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate si de orice cuvânt desert si vatamator. Sa posteasca mâinile tale de la bataie si de la rapirea bunurilor celor straine. Sa posteasca picioarele tale de la a umbla întru rautate. «Fereste-te de rau si fa bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11) Iata postul crestinesc pe care Dumnezeu îl cere de la noi! Pocaieste-te si te înfrâneaza de la orice cuvânt, fapta si gând rau, deprinde-te cu virtutile si întotdeauna vei posti înaintea lui Dumnezeu. (extrase din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoara duhovniceasca, din lume adunata,

 Editura Cartea Ortodoxa, Editura Egumenita, 2008) Cheap Offers: http://bit.ly/gadgets_cheap

Cheap Offers: http://bit.ly/gadgets_cheap

luni, 11 septembrie 2017

Rugăciune la revărsatul zorilor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Doamne Cel Veșnic și Facatorule a toate,
Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață,
Care ai revărsat peste mine harul Botezului și pecetea Duhului Sfânt.
Care ai sădit în mine dorința de a Te cauta pe Tine,
Singurul, adevăratul Dumnezeu, ascultă rugaciunea mea.
N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie fără numai în Tine, DumnezeuleDin pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:
"Tot ce veți cere în rugăciune cu credință, veți primi" și "Orice veți cere în numele Meu, voi face vouă".
De aceea, îndrăznind să Te chem:
Păzește-mă de orice prihană a trupului și a duhului.Învață-mă să mă rog cum se cuvine.
Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc și să lucrez în toată vremea spre slava Ta, cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururi seama de prezența Ta.
Doamne, Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, și dă-mi să umblu în fața Ta fără păcat.
Tu, Doamne, Tu stii cele de care am nevoie.
Cunosti orbirea si nestiinta mea,cunosti neputinta si stricaciunea sufletului meu, dar nici durerea si intristarea mea nu-ti sunt ascunse tie. 
De aceea, Te rog,asculta rugaciunea mea si prin Duhul Tau Cel Sfant invata-ma calea pe care sa merg;
Har atunci cand vointa mea ticaloasa ma va conduce pe alte carari; nu ma cruta,Doamne,ci sileste-ma sa ma intorc la tine.
Prin puterea iubirii Tale, fa-ma sa ma tin cu tarie de ceea ce este bine.
Pazeste-ma de tot cuvantul sau fapta care strica sufletul; de orice porniri care nu gasesc buna placere inaintea Ta,si-l ranesc pe semenul meu.
Invata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc.Daca e voia Ta sa nu raspund, fa-ma sa tac in duh de pace,,sa nu intristez,nici sa-i ranesc pe semenii mei.
Aseaza-ma in calea poruncilor Tale si pana la ultima mea suflare sa nu ma lasi sa ratacesc departe de lumina indreptarilor Tale,ca poruncile Tale sa fie singura lege a fiintei mele pe acest pamant in veci.
Doamne, rogu-te,ai mila de mine.Pazeste-ma in intristarea si nenorocirea mea, si nu ascunde calea mantuirii de la mine.
In nebunia mea, Dumnezeule,cer de la Tine lucruri multe si mari.Dar imi aduc pururi aminte de rautatea mea,de ticalosia si josnicia mea. 
Miluieste-ma!
Nu ma departa de la Fata Ta din pricina nevredniciei mele.Ci sporeste in mine constiinta acestei nevrednicii si da-mi mie,celui mai rau dintre oameni,sa Te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit:din toata inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu si cu toata taria mea: din toata fiinta mea.
Da,Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfant, invata-ma dreapta judecata si cunostinta.Da-mi sa cunosc adevarul Tau inainte de a intra in mormant.
Tine-ma in viata in aceasta lume ca sa-ti pot aduce pocainta dupa vrednicie.Nu ma lua la jumatatea zilelor mele,da-mi de veste dinainte,ca sa-mi pot pregati sufletul sa vina inaintea Ta.
Fii cu mine,Doamne, in acel ceas infricosator si da-mi bucuria mantuirii Tale.Curateste-ma de toate gandurile tainice,de toata rautatea ascunsa intru mine.Si da-mi raspuns bun la scaunul Tau de judecata.
AMIN

duminică, 10 septembrie 2017

MAI TARE CA OTELUL SI MAI SLAB DECAT STICLA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Omul este un amestec intre maretie si ticalosie, intre sfintenie si demonizare. MARETIA OMENEASCA este cu adevarat mare, cand omul isi simte ticalosia lui. Omul este in acelasi timp, mai tare ca otelul si mai slab decat sticla. Depinde de Harul Duhului Sfant, sa ia de la sticla transparenta si de la otel rezistenta. Doamne, eu ca un om pacatuit, dar Tu, ca un Dumnezeu, iarta-ma vazand neputinta sufletului meu!!! Sfantul Isaac Sirul zice: "Daca nu ne minunam de Dumnezeu, inca nu L-am cunoscut". Iar dupa cuvantul Sfantului Paisie Olaru: "Fara Dumnezeu nimic nu suntem, nimic nu putem, nimic nu avem, tarana suntem si in tarana ne vom intoarce". Asadar, NIHIL SINE DEO, adica NIMIC FARA DUMNEZEU!, dupa cuvantul lui Dumnezeu: "Fara Mine, nimic nu puteti face" (Ioan 15:5). Amin si Aliluia!
                          Preot Ioan.                      

Biserica Ortodoxă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Nu căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica Ortodoxă despre care Hristos a spus: …voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).

Să ne rugăm Domnului Dumnezeu pentru a trimite pacea şi mântuirea întregii lumi, pentru buna sporire a sfintelor noastre biserici şi pentru unirea tuturor [drept-credincioşilor] într-o singură turmă.

Nu vă deznădăjduiţi în necazuri şi nu vă clătinaţi în ispite. Fiţi fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe.Duceţi o viaţă creştină, înfrânându-vă de la tot ce poate întina sau lăsa vreo urmă rea în om. Trăiţi în pace şi armonie, fără a vă ocupa cu judecarea păcatelor şi neputinţelor altora. Iertaţi-vă unii altora greşelile, ca şi Tatăl Cel din Ceruri să ne ierte pe noi. Creşteţi copiii voştri întru evlavie. Şi, mai presus de toate, rugaţi-vă stăruitor ca Domnul să le îndrepteze pe toate spre ce este mai bine şi să ne dea ceea ce este de folos în această viaţă, dar mai ales în viaţa ce va să vină.

Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco. Despre sfârșitul lumii, Editura Egumenița, 2004

marți, 5 septembrie 2017

MARE ATENTIE, MARE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Bucuria mea, iti trimit "IMNUL IUBIRII". Te rog mult sa-l citesti cu mare atentie si o sa constati ca in suflet avem doar PATIMI, iar VIRTUTI nu avem deloc (poate urme slabe de virtuti). Si atunci, cred ca trebuie cel putin sa ne smerim si sa recunoastem ca suntem departe de a implini porunca iubirii, fiindca NU IUBIM PE VRAJMASII NOSTRI! Ce sa mai vorbim de iubire de vrajmasi, cand nu putem ierta nici macar o jignire, o privire urata, o nedreptate... Iisus Hristos nu ne-a recomandat, nu ne-a sfatuit, ci ne-a poruncit: "SA IUBITI PE VRAJMASII VOSTRI!" (Matei 5:44).
 Si daca este porunca dumnezeiasca, trebuie implinita ca sa ne putem mantui sufletele noastre. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan.

                                                               IMNUL IUBIRII


"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate ci de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata...
Si acum raman acestea trei: CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA. Iar mai mare dintre acestea este DRAGOSTEA" (1 Corinteni 1-13).
                                                                                                                                   Preot Ioan.


duminică, 3 septembrie 2017

CRUCEA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE


CRUCEA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE

A sosit din nou, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, sărbătoarea de hram a Bisericii noastre. Şi ca în fiecare an, cu această ocazie, mă gândesc la crucea pe care a purtat-o Iisus pentru mântuirea noastră, şi la crucea pe care suntem şi noi invitaţi să o purtăm zi de zi, asemeni Mântuitorului:

„Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze. Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine acela o va salva”(Lc 23, 24).

Crucea este într-adevăr o taină, însă o ştie foarte bine numai cel care îşi uneşte durerea cu cea a lui Iisus Cristos! În această taină se intră cu inima neîmpărţită şi fără faldurile amorului propriu.

„Cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni în slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri” (Lc 9, 26).

Nu contează cât avem de oferit, ci cât suntem de goliţi interior astfel încât să putem primi desăvârşirea, adică să-L lăsăm pe Cristos să-şi trăiască viaţa Sa în noi! Ascultarea noastră va fi reînnoirea supunerii depline a Mântuitorului în faţa Tatălui.

Cristos a întins de multe ori mâinile spre vindecare, dar a adus mântuirea, întinzându-le pe cruce. Pentru farisei sau lume lucrul acesta era culmea eşecului, dar măsura victoriei este Isus Cel Răstignit, spusă şi astăzi celor care cred că învingerile autentice nu sunt cele întâmpinate de ropotul de aplauze al mulţimilor. Adevărata bucurie nu vine din măriri, ci de la sentimentul sărăciei interioare, de la a nu avea, a nu putea face nimic, de la conştiinţa simplităţii spre a putea primi o veste bună – evanghelia. Atunci resturile vieţii, aparent fără expresie, nu numai că nu vor fi inutile, ci vor constitui comoara din care se hrăneşte fără încetare lucrarea mântuirii. Ceea ce oferă preţul şi valoarea reuşitei vieţii este atitudinea cu care se primeşte înfruntarea. Maica Tereza de Calcutta spunea:

„Dăruieşte-ne Doamne harul de a trăi în clipa prezentă voinţa Ta, de a surâde chiar şi atunci când povara ni se pare grea şi ne simţim inima distrusă. Fă să rămânem iubitori şi smeriţi în umiliri şi greutăţi. Mai ales, ajută-ne Doamne, să putem accepta suferinţa fără regrete, pentru că din voinţa Ta şi din acceptarea noastră ni se împlineşte chemarea la sfinţenie întru împărăţia Ta.”


Ne rugăm adesea, şi cu o fervoare deosebită, pentru sănătatea noastră sau a celor din jur, pentru ca Bunul Dumnezeu să ne uşureze povara de pe umeri. Dar de câte ori ne aducem aminte să adăugăm şi rugăciunea pe care Isus a adresat-o Tatălui în Grădina Getsemani, cu sudori de sânge?:

„Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a Ta să se facă!” (Lc 22, 42).

Uităm că prin povara crucii care ne este dată s-o purtăm, obţinem mântuirea! Şi de asemenea, uităm că Isus nu a pus niciodată pe umerii noştri, o cruce care să depăşească puterile noastre! Isus ne asigură:

„Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uşoară.” (Mt 11, 28-30)

Cerând uşurarea poverii crucii proprii, riscăm să nu putem aduna suficiente merite pentru ca să putem fi primiţi în împărăţia cerurilor. Riscăm să irosim meritele pe care le-am fi putut aduna, în această viaţă, dacă am fi acceptat să ne ducem crucea cu răbdare. Să-L rugăm pe Cel care ne-a arătat până la ce nivel de ascultare a voinţei lui Dumnezeu ar trebui să ridicăm slujirea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, ca să ne ajute să imităm în viaţa noastră de zi cu zi slujirea pe care El a avut-o faţă de Tatăl, până la sacrificiul de sine, până la moartea pe cruce!


Dănuţa Peculea

DE LA APUS LA RĂSĂRIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


În căutarea-mi, Doamne, primit-am al Tău dar
Când lumea îmi dă durere, tristeţe şi amar,
Căci fiară sunt eu, Doamne, ca ei am devenit,
Prins, parcă, în capcana răului fară chip,
Şi rob e prins în mine, al Tău Copil Stăpâne,
Ca într-o încleştare de gheare întunecate,
Iar eu mă adăp cu sânge, cu patimi şi desfrâie,
Lumina ce e în Dânsul, să iasă ea nu poate.


E pur, e bun, e dulce, El este Tot şi Toate,
El este Începutul, e Adevăr, Dreptate,
Toate aceste lacrimi de pe obrajii fiarei
Trezită din minciună îi spală şi pe ei.
Din răcnetul durerii nu ies prea multe vorbe,
Căci ea în chinuri zbiară dorind să-L scoată afară,
În liniştea-i strigată se aud trecute fapte,
Şi de toate acestea frica o înfioară.

Om cu chip de monstru ce mult tu ai greşit,
Acum că eşti chemat tu să te faci ieşit
Din vraja ce cu trupu-ţi pe Domnul înrobeşte,
De ani şi luni de zile tu nu auzi ce îţi grăieşte.
Acesta e momentul de revenire în lume,
Hai leapădă degrabă tot ce este lumesc!
Păcatele îţi spală, şi griji, şi al tău nume!
Pe Fiul Îl aşteaptă tot neamul omenesc.
O, Doamne, iartă-mi mie acum toată greşeala!
Îngenuncheat Te strig: Spăla-mă-vei de toate!
Văzut-am cum e omul, acum, în vremea asta,
Spurcatu-m-am şi eu, uitat-am cum e Casa.
Mult rău este în lume , nu cum ai vrut Tu, Tată,
În şase mii de ani nimic nu învăţară,
Deschide-mi calea, Doamne, întoarce a vieţii roată,
Să pot să îi strig pe cei ce vor să iasă afară.

El ne vesteşte Apusul ce e scris în Cartea Sf
ântă,
Pe Care nu Îl crezură şi inima-I e frântă,
Vrut-a să facă pace şi a fost alungat,
Rugându-L iar pe Tatăl Cel Care ne-a creat.
O ultimă încercare de a întoarce paşii lor,
Oamenii vor şti sigur că în lume e pierzanie,
Şi acum cei care văd că aici nu este viitor,
Pe Dumnezeu sa-L roage ca să le dea iertare.

Apusul e fierbinte, cu flăcari se aprinde,
Ai milă fară margini de cei ce vin spre Tine,
Te roagă, Îţi cer iertare, să îi salvezi din chinuri,
Deschide ale Tale braţe şi dă-le viată pururi.
Tu judecă-i pe toţi şi fă-le a lor răsplată,
Nu în Iadul cu tristeţe, durere, suferinţă,
Cei ce se întorc spre Tine, Tu iartă-i, Te rog Tată,
Să vină în Rai cu Tine în viaţa fără sfârşit,
Dragoste, fericire, pace la Răsărit...

Horatiu Stoica

duminică, 27 august 2017

Sfanta Treime

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot.
Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:
- Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?
- Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândirea noastră păcătoasă, însă ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să privim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, lisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.
Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi înţelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului, însă oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ştie însă, că nu mintea şi nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.
"Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este
Duhul Sfânt. Treime Sfântă, mărire Ţie! " (Sfântul Ioanichie)

joi, 24 august 2017

LA CINE SA ALERG IISUSE?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   La cine sa alerg Iisuse?
Vin iar la umbra Crucii Tale,
 Durerile-mi raman nespuse,
 Doar tu-mi cunosti amara jale!

   Trecut-au ani de suferinta,
 Trecut-au ierni si mi-e tot frig,
Ma lupt cazând in neputinta,
 Si doar la Tine stiu sa strig.

   As plange-ntruna, dar n-am lacrimi,
 Le-am pus zagaz si nu mai curg,
 Privesc la ale Tale patimi,
 Si spre al vietii mele-amurg!

   Si ma intreb de pot a duce,
La fel si eu, Golgota mea,
De pasii mei vor sti sa urce,
Sau de vor sti, nu vor putea!

   Tu ai cazut pe drumul Crucii,
Ca eu sa ma ridic din moarte,
Eu imbracat in haina rugii,
Voi duce crucea-mi mai departe!

                      Preot Ioan.            

miercuri, 23 august 2017

Necazurile

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Biserica Ortodoxa nu a indemnat niciodata la cautarea suferintei si a necazurilor, ca si cum aceasta ar putea oferi mantuirea prin ele insele, ci ea propovaduieste mai ales bucuria, iubirea si fericirea vesnica. Pentru dobandirea odihnei insa, trebuie sa rabdam toate incercarile vietii.

Necazurile si suferintele din viata noastra sunt urmari ale pacatelor, dar si piedici ale acestora; suferim de pe urma pacatelor, iar in urma necazurilor, ajungem sa fugim de pacate si sa imbratisam virtutile. Prin necazuri si boli trupesti ni se tamaduiesc ranile sufletesti, precum spune Sfantul Isaac Sirul: "Acela care fuge de ispite sau de incercari, fuge, de fapt, de virtute".

Necazurile

Cata vreme omul vede in suferinta numai o apropiere de moarte, el nu va putea sa o rabde in liniste. Necazurile capata un rost si devin o adevarata "scoala a vietii" abia dupa ce omul ajunge sa isi dea seama de cauza lor, care este, simultan, pacatul si iubirea lui Dumnezeu: pentru pacatele noastre avem parte de necazuri si din iubirea lui Dumnezeu, care "nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu" (Iezechiel 18, 23).

Lipsa suferintei si a necazurilor l-au impins adesea pe om in patimi de necinste, uitand complet de existenta lui Dumnezeu si de nevoile aproapelui. Neavand nici o suferinta, bogatul caruia i-a rodit tarina, isi spunea intru sine: "Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te" (Luca 12, 19); in planurile lui de viitor nu incapea nici Dumnezeu, nici aproapele.

Necazurile trebuie vazute in lumina iubirii lui Dumnezeu, care face tot ce poate spre a-l castiga pe om din robia duhurilor necurate. "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci, pe cine il iubeste, Domnul il cearta si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste. Rabdati, spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci, care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?" (Evrei 12, 5-7).

In baza unei pedagogii dumnezeiesti, necazurile (incercarile) sunt necesare tuturor oamenilor. Astfel, nu doar cei pacatosi au parte de necazuri, ci si cei care duc o viata duhovniceasca, acestia din urma avandu-le din alte motive decat cei dintai: unii pentru a fi paziti de mandrie, altii pentru a spori si mai mult in sfintenie, iar altii pentru a-l rusina pe diavol, cum a fost in cazul dreptului Iov.

Rabdarea cu intelepciune a necazurilor ne apropie si mai mult de Dumnezeu, suferinta avand in acest caz o valoare rascumparatoare. In vremea necazurilor intelegem mai bine neputinta proprie si nevoia de ajutorul lui Dumnezeu, singurul care poate alunga de la noi toata durerea si intristarea. In momentele grele ale vietii, chiar si nevrand, avem sanse mai mari sa ne intalnim cu Dumnezeu.

Odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu, necazurile, suferinta si moartea si-au pierdut puterea, cel care nadajduieste in mila lui Dumnezeu putand foarte usor sa depaseasca toate supararile vietii acesteia trecatoare: "Caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarşitoare, neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice" (II Corinteni 4, 17-18).

Cel cu adevarat credincios, care Il cunoaste si Il iubeste pe Dumnezeu, nu va putea fi doborat de nici un necaz, dupa cum marturiseste Sfantul Apostol Pavel, zicand: "Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere. Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit" (Romani 8, 35-37).

Numai privind spre Iisus Hristos vom puteam birui necazurile, facandu-le pe acestea scara catre cer: "De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre" (Evrei 12, 1-3).

Teodor Danalache

Catisma a patra din Psaltirea Proorocului David



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

AXION LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


TROPAR

Bucură-Te, Maica Luminii, că lumii ai dăruit pe Soarele dreptăţii,
 De razele Căruia îndulcindu-se şi Simeon a slobozit glasul Vieţii :
Acum liberează pe robul Tău Stăpâne, Cel ce ai adus tuturor darul mântuirii,
Ca Ceea Ce fără durere L-ai născut, roagă-L să ne slobozească din durerile pătimirii.

  CONDAC

În mâinile Tale ai purtat Focul Cel veşnic luminător,
Şi cu Acesta ai aprins gândurile noastre în chip înţelegător,
Pentru aceasta, Maica Pururea Fecioară, deschide uşile inimii noastre,
Ca să primim ca-ntr-un templu pe Soarele gândurilor luminoase.

  ICOS

Pe Norul Cel Dumnezeiesc pe braţele Tale L-ai purtat,
Ca Acesta, cu mâna Sa, să şteargă al lui Adam păcat,
Ca în nişte mâini să purtăm în nevrednicile gânduri pe Hristos,
Şi să strigăm împreună cu Simeon: Tu eşti Soarele Cel Prealuminos !

AXION LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Bucură-Te, Ceea Ce ai purtat în braţe pe Izvorul mântuirii,
Pe Care Simeon ţinându-L în mâini, L-a arătat Foc al sfinţirii,
Ca Ceea Ce Te-ai arătat Cer sfinţit de razele Cuvântului,
Trimite nouă razele milei Tale, ca nişte podoabe ale gândului :
Primeşte Simeoane, pe Soarele Ce din pântecele Meu a răsărit,
Cuprinde în braţele Tale pe Cel Ce cu gândul Său toate a sfinţit,
Acesta va mântui pe Israel de întunericul păcatelor osânditoare,
Pe Acesta Îl măresc serafimii şi inima Mea află îngerească tresăltare.


  CANONUL ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI

I.

Veniţi să vedem în oglinda inimii taina cea minunată,
Veniţi să vedem pe Hristos purtat pe braţe de Maică,
Veniţi toţi împreună cu Simeon să slăvim pe Cel cântat de serafimi,
Veniţi să ne acoperim cu aripile smereniei, lăudându-L cu cinstiţii heruvimi.

Veniţi cu dragoste să întâmpinăm pe Izvorul doririi,
Pe Cel Ce la templu a fost adus de Maica milostivirii,
Tu eşti Hristoase, Dumnezeule, Îndulcirea inimilor necăjite,
Pe Tine Te chemăm în ajutor, ca să ne izbăvim de păcate multe.

Iisuse, Mângâierea sufletelor întristate,
Pace aşternute întru cămările inimilor curate,
Izvor de îndurări nenumărate,
Ridicarea lui Adam din moarte.

Slavă...

Pe noi, cei ţinuţi în lanţurile păcatelor multe,
Ne dezleagă cu puterea credinţei în solirile sfinte,
Nu ne părăsi până în sfârşit pentru învârtoşarea inimii,
Ci ne dă nouă a-Ţi sluji întru curăţia iubirii.

Şi acum...

Maică Te ştim şi Izvor curat de milostiviri,
Adapă-ne pe noi cei căzuţi în adâncul relei deznădăjduiri,
Cu solirile Tale scoate-ne grabnic din groapa răutăţii,
Şi ne dă a-Ţi sluji Ţie, mărturisind îndurările Vieţii.

II.

Veniţi să ne închinăm Împăratului tuturor,
Veniţi să-L vedem pe Cel Smerit ca Prunc luminător,
În braţele Fecioarei eşti purtat, Cel Ce porţi în mână toată făptura,
Ca unii ce prin Tine ne mişcăm, de la Tine luăm toată lumina.

Cununi de laude să împletim Împăratului tuturor,
Care chip de Prunc a luat pentru omul cel rătăcitor,
Cel Ce a dat legea lui Moise Se lasă purtat de braţe omeneşti,
Şi Mielul lui Dumnezeu Se aduce jertfă pentru păcătoşi.

Iisuse, Deschizătorul porţilor mântuirii,
Intrarea în cămara slavoslovirii,
Ploaia milostivirii nesfârşite,
Mângâierea inimilor mâhnite.

Slavă...

Să lăudăm pe Tatăl Cel fără de început cu umilinţă,
Şi împreună cu Acesta pe Fiul, Ce ne-ntăreşte în credinţă,
Cu săltări minunate să aducem Duhului inimi curate,
Ca să scrie în cartea sufletului cuvinte luminate.

Şi acum...

Cu adevărat eşti mai presus de serafimi Curată,
Căci numai Tu ai născut pe Viaţa Cea netulburată,
Ca Una Ce în braţele tale ai purtat Slava cerească,
Cu lumina Ei fă se risipească întunecimea sufletească.

III.

Îngerii priveau cu ochi uimiţi la Darul Cel Dumnezeiesc,
Şi nu pricepeau cum este purtat de mâinile omului trupesc,
Poarta inimii lui Simeon veşnic deschisă aştepta intrarea Împăratului,
Şi Duhul mângâia sufletul lui, întărindu-l întru lumina sfatului.

Aflat-a odihnă cel ce aştepta venirea Soarelui dreptăţii,
Şi s-a gătit să meargă să vestească şi în iad arătarea Vieţii,
Văzut-am cu ochii mei Mult Dorita Mântuire a lui Israel,
Şi cu smerenie de Prunc L-am văzut acoperit pe El.

Iisuse, Aducătorul păcii dumnezeieşti,
Limanul celor cuprinşi de ispite trupeşti,
Luminarea Cea mare sufletelor rătăcite,
Împodobirea minţii cu smerite cuvinte.

Slavă...

De multe ispite fiind cuprinşi, alergăm la a Ta bunătate,
Nu ne lăsa pe noi Stăpâne, întru a patimilor nedreptate,
Risipeşte necazurile celor ce cu nădejde aleargă spre Tine,
Şi izvorăşte binecuvântare celor însetaţi de nepătimire.

Şi acum...

Ca Una Ce ai purtat în braţele pe Izvorul milostivirii,
Picură şi nouă ploaia cea lină a tămăduirii,
Vezi rănile noastre din păcate şi apăsarea întristării,
Şi cu bucuria Ta împacă şi sufletele ce aşteaptă raza mângâierii.

IV.

Cea Preacurată, Care nu avea nevoie de curăţire,
A venit la templu să plinească rânduiala cu iubire,
Cortul Cel Dumnezeiesc intră în templu cu umilinţă,
Şi pe Cel dăruit Ei Îl dăruieşte Tatălui cu credinţă.

Inima dreptului Simeon bătae ca un ceas al iubirii,
Aşteptând vederea Celui Dorit şi Dătătorului slobozirii,
Văzut-am mântuirea Ta, deci liberează-mă pe mine,
Cel Ce ai venit pe pământ să dai tuturor mântuire.

Iisuse, Îndulcirea minţilor smerite,
Dătătorul binecuvântărilor multe,
Închinarea neîncetată a cetelor îngereşti,
Odihna noastră în necazurile lumeşti.

Slavă...

Ştiindu-ne covârşiţi de neputinţe cumplite,
Întru Tine ne-am pus nădejdea Bunule Părinte,
Nu ne lăsa până în sfârşit lipsiţi de a Ta cercetare,
Ci ruşinează pe vrăjmaşii noştri şi ne dă luminare.

Şi acum...

Nu suntem vrednici a ne împărtăşi de lumina slavei Tale,
Dar pentru milostivire trimite-ne o rază mângâietoare,
Străini suntem de viaţa cea cerească, Prea Curată,
Dar dă-ne nouă a Te lăuda cu minte luminată.

V.

Cum Te porţi în braţe de Maică, Cel Ce eşti din Tatăl născut, Cuvinte ?
Cum pentru dragoste de mâinile robului eşti atins, primind mulţumiri smerite ?
Nu ne pricepem a lăuda tainele Tale mai presus de minte,
Însă Te chemăm şi-n casa sufletului nostru cu glasuri smerite.

Ca cel Ce pe Simeon l-ai slobozit, Prea Îndurate,
Din patimi cumplite mă scoate şi pe mine Împărate,
Cum Te voi primi în casa smerită a sufletului meu ?
Ci Însuţi o sfinţeşte Cuvinte, ca Un Dumnezeu .

Iisuse, Lauda Cea neîncetată a glasurilor îngereşti,
Izvorul pururea curgător al gândurilor dumnezeieşti,
Întâmpinarea tuturor pe căile pocăinţei,
Piatra Cea întăritoare a credinţei.

Slavă...

Pe Simeon l-ai cercetat cu mila Ta dumnezeiască,
Cercetează şi sufletul meu apăsat de grija lumească,
Peste măsură m-am afundat în noroiul patimilor,
Dar tinde-mi mână de ajutor dezlegând ocara păcatelor.

Şi acum...

Pe Tine creştinii Te avem Apărătoare nebiruită,
Cercetează cu milă şi nima noastră smerită,
Cămara sufletelui nostru zace întru întuneric,
Dar binevoieşte a-mi răsări lumină, mie, celui nevrednic.


VI.

În valurile multor patimi înotând, sunt străin de tainele înţelepciunii,
Cum Prunc Te-ai arătat Mult Îndurate, întru priveliştea lumii ?
Ca Un Soare ai strălucit tuturor celor din umbra morţii,
Şi ai venit să vesteşti tuturor Împărăţia Vieţii.

Te port în braţele Mele şi mă minunez de arătare,
Cugeta smerit Fecioara, Cea cu minte luminătoare,
Dumnezeu Te ştiu întrupat dintru Mine prin lucrarea Duhului,
Dar chipu-Ţi de om văzând, mă înfricoşez de smerenia Cuvântului.

Iisuse, cercetarea celor din umbra păcatelor,
Minunat Risipitor al lucrării patimilor,
Veselia Cea negrăită a celui ce dorea vederea Ta,
Slobozirea sufletelor ostenite din patima cea rea.

Slavă...

Ca Unul Care ai binevoit a Te arăta în trup, Îndurate,
Arată-Ţi lumina şi în sufletele noastre întinate,
Risipeşte tulburarea patimilor şi dă-ne grabnic ajutor,
Căci măcar că suntem nevrednici la Tine alergăm stăruitor.

Şi acum...

Cum Ca un cleşte ai luat în braţe Cărbunele aprins,
Şi I L-ai dat robului ce aştepta vederea celui Necuprins ?
Acesta să ne fie şi nouă curăţitor de păcate,
Şi Soare izvorâtor de gânduri înalte.

VII.

Proorocia lui Simeon ai primit-o în cămara inimii Tale,
Ştiind Preacurată, negreşit de suferinţa cea mântuitoare,
Dar ai voit să dezlegi întristarea evei celei pierdute,
Şi să-i dai lui Adam săltarea veseliei celei smerite.

Cu laude şi proorocii Ana a întâmpinat pe Pruncul dumnezeiesc,
Şi toate se minunau de vestirile despre Împăratul ceresc,
Pe Acesta să-L lăudăm şi noi cu dreaptă credinţă,
Şi în Biserica Domnului să-L întâmpinăm cu umilinţă.

Iisuse, Vistieria darurilor minunate,
Alungarea cugetelor celor deşarte,
Slobozirea noastră din întunericul pătimirii,
Râul Cel pururea curgător al milostivirii.

Slavă...

Pe cel contemplat în oglinda inimii L-a văzut dreptul cel lăudat,
Şi de bucurie cu gânduri smerite inima lui s-a încununat,
Tu eşti Hristoase, Dumnezeul meu şi Mântuitorul lumii,
Pe Tine Te laudă duhul meu ca pe Ziditorul făpturii !

Şi acum...

Din patimi mă slobozeşte şi luminează mintea mea,
Ca să Te slăvesc Curată, făcând pomenire de mila Ta,
Dă ajutor robului Tău în cumplitele apăsări ale grijilor vieţii,
Şi ridică mintea mea mai presus de păcatul aducător al morţii.

VIII.

O, cum port în braţe pe Focul Cel pururea aprins, Cuvinte,
Striga Simeon cu glasul inimii sale pururea smerite,
Tu eşti Hristoase, Mântuitorul nostru Prea Îndurat,
Mă minunez de smerenia Ta, Prea Bunule Împărat.

Să deschidem şi noi templul sufletelor noastre,
Şi să primim întrânsul pe Dătătorul gândurilor luminoase,
Acesta este Mântuitorul nostru Cel Prea Minunat,
Pe Acesta să-L slăvim totdeauna cu gând curat.

Iisuse, Înţelepciunea Cea negrăită a Tatălui,
Luminătorul minţii cu strălucirea sfatului,
Risiăitorul norilor gândurilor rele,
Odihna Cea iubită a minţii mele.

Slavă...

Mintea şi inima să le înălţăm spre Împăratul măririi,
Şi să primim razele gândurilor slavoslovirii,
În biserica Domnului să lăudăm cu glas smerit,
Pe Cel Ce în Templu a venit pentru omul rătăcit.

Şi acum...

Să lăudăm pe Fecioara Cea Preacurată,
Şi aripi de gând să zburăm la slava arătată,
Aceasta a unit cerul cu pământ prin legătura smereniei negrăite,
Pe Aceasta s-O mărm aducându-I cununi de gânduri sfinţite.

IX.

Deschideţi uşa templul inimii cu gând smerit,
Ca să vină Împăratul Cel de toţi slavoslovit,
Să-L primi şi noi în braţele inimii noastre,
Pe Cel Ce înveşmântează mintea în gânduri luminoase.

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne,
Striga Simeon covârşit de cereasca minune,
Văzut-au ochii mei pe Cel contemplat de ochi îngereşti,
Şi laud mântuirea Ta pentru care ai venit să pătimeşti.

Iisuse, Luminătorul tainic al minţii,
Lauda veşnică Ce îndulceşte toţi Sfinţii,
Aducătorul darului mântuirii,
Vindecarea neputinţelor firii.

Slavă...

Să lăudăm pe Treimea Cea Izvorâtoare a milostivirii,
Cea Care ne dă nouă din destul îndurările iubirii,
Din necazuri ne scoate Dumnezeule, potolind pornirile patimilor,
Şi ne dă nouă a-Ţi sluji întru curăţia şi lumina faptelor.

Şi acum...

Maică a tuturor Te ştim, purtând în braţe pe Împăratul măririi,
Pe Acesta arată-L nouă cu ochi milostiv în ceasul pătimirii,
Cei ce ne acoperim cu aripile rugăciunilor Tale,
Te lăudăm cu dragoste cerând prin Tine cerească îndurare.


  ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS- PRIMIREA CELUI NEÎNCĂPUT, ÎN LĂCAŞURILE INIMILOR NOASTRE

Cu bucurie să ne adunăm în Biserica Domnului şi cu ochii gândului să-L privim
Pe Pruncul Iisus, Care în templu este adus de Fecioara, spre a ne slobozi pe noi de chin.
În braţele dreptului Simeon este pus Cel Ce cu mâna Sa a zidit pe om din iubire,
Preacurata Maică slujind ca Mijlocitoare a întâlnirii noastre cu Dătătorul de bine.

Umplutu-s-a templul de mireasmă dumnezeiască prin venirea celui Ce sfinţeşte toate,
Şi îngerii privind cu înfricoşare din cer, lăudau smeriţi pe Dătătorul darurilor luminate.
Nu se pricepe nici o minte îngerească a mări taina prin care s-a lucrat mântuirea lumii,
Dar ca pe Adâncul nepătruns al milostivirii lăudăm pe Cel Ce ne-a răsărit bucuria izbăvirii.

E cu neputinţă şi celei mai pricepute minţi să se ridice la înălţimea laudelor Tale, Preacurată,
În ce chip ai adăpostit în trupul şi sufletul Tău sfinţite de untdelemnul rugăciunii Comoara luminată ?
Cu ce cuvinte să împodobim măreţia Ta, căci Însăşi Te-ai făcut templu prin purtarea în braţele inimii a Focului mântuirii ?
Şi gândurile cele mai înalte de iubire jertfind pe altarul rugăciunii, ai umplut toată lumea de tămâia mulţumirii.
Iar acum în mâinile Tale porţi ca pe un nor luminos pe Cel Ce a venit să risipească norii întristării,
Şi gândurile noastre le binecuvintezi ca să primească lumina înţelegătoare ce deschide inimii poarta vederii.
Tainele descoperite în templul inimii închipuie tainele dumnezeieşti împărtăşite şi lui Simeon în biserica ce hrăneşte pe fiii Ei cu ale Luminii roade,
Toate aceste descoperiri converg spre mântuirea tuturor, desprinzându-se într-o făclie ce străluceşte în taina mântuirii fiecărei persoane.

Cu cântări dumnezeieşti să întâmpinăm pe Cel Ce a venit să ne ridice din robia morţii,
Şi pe Preacurata Sa Maică să o mărim, ca Ceea Ce este izvorul din care a ţâşnit Apa Vieţii.
În templele inimilor să-L primim pe Cel Ce vine să dezlege întristarea celui căzut în păcat,
Şi cunună de laude să împletim Celui Ce în braţele robului cu dragoste este purtat.

Spune-ne, bătrâne Simeon, ce gânduri se împleteau în inima Ta când L-ai atins pe Cel Neapropiat ?
Cum cu ochii trupeşti ţi-a fost dat să-L vezi pe Cel a Cărui icoană o adăposteai în inimă în chip minunat ?
Ce valuri de bucurie Te-au copleşit când în mâinile Tale ca un prunc smerit Se odihnea Preaputernicul Împărat ?
Primit-ai acest dar ca răsplată pentru că ai odihnit toată viaţa în inima Ta pe Dumnezeul Cel Adevărat.

,, Înaintea Celui Ce stăpâneşte toate m-am plecat ca un rob smerit, deşi nu mă dumiream,
Cum să îngenunchez înaintea unui Prunc, pe Care cu micul Său trup de-abia Îl cuprindeam
O, slavă smereniei Tale,Hristoase, pentru că cinste cum se cuvine nu mă laşi să Îţi aduc,
Căci îmbrăcându-Te în haină de rob, nu primeşti slava ce se cuvine Celui Sfânt.”

Proorociţa Ana ce în templul Domnului petrecând însăşi s-a făcut templu sfinţit,
A vestit tuturor despre mântuirea neamurilor ce avea să o aducă Pruncul smerit.
Alăturându-se lui Simeon, pune şi aceasta spicele cuvintelor înaintea celor ce o ascultă,
Şi bucuria cea dăruită de Hristos-Izvorul bucuriei- se vedea pe chipul ei cum o inundă.

Cea care ostenindu-se în post şi rugăciuni a prefăcut vremea pământească într-o zi pururea luminată,
Acum vede pe cerul vieţii ei pe Soarele dreptăţii, împărtăşind cu razele Lui mângâierea cea minunată,
Din cuvinte de bucurie ţese proorociţa Ana vestiri luminate despre Aducătorul mântuirii,
Fericind pe Cea Care a purtat în pântecele Ei sfinţit ca într-o biserică pe Rodul iubirii.

Cu gândurile iubirii să îmbrăţişăm şi noi pe Cel văzut de Prooroci în oglinda inimii,
Şi dar smerit de cântare să-I aducem Celui Ce a venit să ne dea bucuria nepătimirii,
Slobozeşte-ne şi pe noi, Stăpâne, din robia patimilor aşa cum ai dăruit odihnă bătrânului luminat,
Vino şi Te sălăşluieşte întru noi în chip tainic, ca împărtăşindu-ne de roadele iubirii Tale, să vieţuim curat.

Aşteptat-am cu dor venirea Ta ca Simeon, căci neîncetat sufletul era lovit de vrăjmaşii mântuirii,
Dar vino ca un Biruitor în cetatea inimii, aducând cu Tine pacea cea neclătinată a Dumnezeirii.
Binevoieşte să Te întâmpinăm şi noi cu gândurile noastre neputincioase, ca să ne împărtăşim de binecuvântarea dumnezeiască,
Iar la Înfricoşătoarea Judecată fără frică ne dă să stăm înaintea Ta, având în inimă nădejdea cea aleasă.

Stăpâne, curăţeşte cu îndurările Tale şi lăcaşurile smerite ale inimilor noastre,
Ca să Te primim întrânsele ca pe un Împărat aducător de darurile gândurilor luminoase.
Prunc te-am văzut în peştera din Betleem, acoperit de vălul iubirii Maicii preacurate
Şi în scutece ai fost înfăşat, Tu, Cel Ce înconjori toată zidirea cu lumina ocrotirii minunate.
Iar acum din locul smerit în care ai binevoit să răsari ca om eşti dus în templul dumnezeiesc,
Mărturisind că Tu eşti Dumnezeul slavei şi Stăpânul Bisericii dăruite neamului omenesc.

Cu gândurile încercăm să îmbrăţişăm razele luminoase ale tainelor Dumnezeirii,
Dar prunc fiind eu la minte, nu am înţelepciunea de a pătrunde în adâncul Luminii.
Cel de Care se înfricoşează heruvimii a-L atinge este purtat de braţele Fecioarei prealuminate,
Cel Ce poartă în mâinile Sale dumnezeieşti toată zidirea, se smereşte, fiind ţinut de făpturile create.
Cel vechi de zile şi Izvorul pururea curgător a toată înţelepciunea se arată ca un Prunc nevinovat,
Şi nu se înfricoşează când de oamenii cei ce încă înaintează în desăvârşirea nesfârşită în braţe este purtat.

Braţele cerurilor s-au deschis să dăruiască pământului pe Cel Ce nu poate fi cuprins,
Şi pântecele sfinţit al Fecioarei a primit Comoara ce pentru ceilalţi oameni e de neatins.
Biserică S-a făcut Fecioara, adăpostind în Sine pe Cel Ce îmbrăcat cu veşmântul luminii,
Iar acum în Biserica văzută se arată Cel Ce a zidit toate numai din îndemnul iubirii.

În mâinile robului este primit Cel Ce binecuvântează toată făptura cu iubire,
Venit-ai Hristoase, să dezlegi blestemul lui Adam şi ai slobozit pe bătrânul ce aştepta izbăvire.
Vestea mântuirii răsună în templu şi sufletul dreptului Simeon străluceşte covârşit de bucurie,
Soarele ce dezleagă întunericul neştiinţei noastre a răsărit pământului spre cerească veselie.

Glasul mângâietor al Duhului şopteşte tainic în inima curată a lui Simeon să meargă în templul din Ierusalim,
Şi călătoria mântuitoare străbătându-o cu paşi pământeşti ajunge pe Cel Neajuns Căruia I-a dăruit al lui suspin.
Nădejdea aşteptării Sale acum se împlineşte şi puterea credinţei se desăvârşeşte,
Căci cu trup este văzut Aducătorul mântuirii, Care din moarte pe toţi îi izbăveşte.

Cheamă-ne şi pe noi, Stăpâne, de pe cărările patimilor în Biserica Ta cea sfântă,
Şi ne slobozeşte de povara păcatelor, dăruindu-ne tuturor pacea Ta cea negrăită.
Lumina cunoştiinţei Tale fă să răsară şi în inimile noastre întunecate de norii ispitelor,
Şi pecetea darului Tău aşează Cuvinte, în cartea inimii în care odihnesc slovele cuvintelor.

Astăzi Hristos, Mântuirea noastră, în mijlocul Bisericii Se arată, aducându-ne izbăvirea cea dorită,
Astăzi, Fecioara în preacuratele Sale braţe poartă pe Cel Ce toate le învăluie cu dragostea Sa nemărginită,
Astăzi, se vesteşte slobozirea neamurilor de sub robia întunericului prin Biruitorul răutăţii,
Astăzi, să se deschidă şi templele inimilor noastre, ca să primească pe Dătătorul Vieţii.

Dătătorul de lege vine să se supună legii ca un rob, ca pe noi să ne dezlege din blestem,
Şi legea cea nouă a harului rânduieşte pentru cei ce se depărtaseră de El.
Cu frică Maica Preacurată îl aşează pe Cel negrăit în braţele bătrânului înţelept, Simeon,
Ca o Milostivă, dăruieşte-L şi inimilor noastre pe Fiul Tău, spre a se odihni chiar în vasul nelucrător.

Cu supunere, Cea fără de prihană, vine la templu cerând curăţire,
Şi arhiereul Zaharia se înfricoşează văzând a Sa mare smerire,
Cum Cea Care pururea este Fecioară, mai presus de fire, se apleacă înaintea legii ?
Cum Cea ale Cărei laude covârşeşte orice pricepere, se supune rânduielilor Vieţii ?
Cum Maica urmează întru smerenie pe Fiul Ei şi de a robilor petrecere se împărtăşeşte ?
Cum Cea mai presus şi decât cerurile omeneasca noastră lege cu credinţă o împlineşte ?

Dăruit-ai lui Simeon, Fecioară, spre îmbrăţişare pe Dătătorul mântuirii
Şi făclia bucuriei ai aprins în inima lui, ca să mărească pe Părintele iubirii,
Încredinţează şi braţelor inimii noastre pe Cel înconjurat de focul serafimilor,
Ca Cea Ce nevătămată ai rămas primind în pântecele Tău Flacăra doririlor.

Proorocia dreptului ai primit-o cu inimă senină, ştiind suferinţa maicilor pe pământ,
Nici nu s-a clătinat temelia inimii Tale de întristare, dar nici bucuria n-ai avut-o acoperământ,
Ci cu aceeaşi smerenie ai primit voia Tatălui, aşa cum ai primit bunăvestirea Arhanghelului Gavriil,
Aşteptând plinirea lucrării mântuitoare a Fiului Tău, prin care noi aveam să fim sloboziţi din chin.

Sabie prin inima Ta avea să treacă, ca un fulger despărţind dragostea dumnezeiască de cea părintească,
Aşa cum catapeteasma templului s-a sfâşiat la moartea Fiului Tău, adeverind dreptatea dumnezeiască.
Împreună cu vestirea bucuriei întregului neam omenesc ai primit şi paharul suferinţei,
Şi pe toate le-ai purtat cu mulţumire, luând întărire din izvorul de putere al credinţei.

Cortul cel cuvântător a venit să aducă la templu pe Rodul ascultării,
Cea neispitită de nuntă cu nevinovăţie s-a apropiat de taină cu gândul tăcerii,
Şi încununând pe Rodul cel iubit al pântecelui cu cuvinte pline de smerenie,
L-a dăruit spre jertfire poporului care aştepta izbăvirea din a păcatului durere.

Bucuria izbăvirii întregului neam omenesc de sub robia celui rău s-a împletit cu întristarea,
Însă cu aceeaşi smerenie a gândului le-ai întâmpinat pe toate, păstrându-Ţi luminarea.
În mâinile arhiereului ai pus pe Cel pe Care L-ai născut prin rânduială dumnezeiască,
Şi dăruind iarăşi Tatălui pe Cel Cel pe Care Însuşi Ţi L-a dăruit, L-ai pecetluit cu binecuvântarea-Ţi părintească.

Spre jertfă a fost gătit Pruncul nevinovat, Care avea să mântuiască prin patima Sa pe omul căzut,
Şi inima Ta primind prin glasul lui Simeon încredinţarea, s-a supus lucrării Tatălui în chip smerit.
În locul rânduit fecioarelor ai fost aşezată ca Ceea Ce nevătămat ai păstrat darul fecioriei,
Şi perechea de turturele ai adus în dar Părintelui, vestind dorinţa omului de a zbura spre orizontul veşniciei.

Fără dureri ai născut lumii pe Cel Ce locuieşte în lăcaşurile străine de orice suspin,
Iar când pământul a părăsit Cel Neîncăput, inima Ta a gustat al iadului chin.
Pe Cel Ce a răsărit din pântecele Tău ca un Soare al dreptăţii l-ai văzut apunând sub pământul întunecător,
Cel pentru sălăşluirea Căruia ai fost împodobită ca o Biserică S-a pogorât în adâncul iadului neprimitor.

Bucură-Te, Maică nenuntită, Alatar al inimii, purtând mireasma heruvimilor,
Potir al sfinţeniei, din care se împărtăşesc cei ce caută strălucirea îngerilor,
Masa duhovnicească pe care S-a aşezat Hrana cea dumnezeiască,
Împărăteasă a Luminii preamărită de toată ceata îngerească,
Biserică în care S-a odihnit Cel Ce răpeşte odihna celor Ce-L caută cu dor,
Port dumnezeiesc în care se aruncă ancora nădejdilor noastre în chip mântuitor,
Tron al tainei a cărui înălţime nu poate fi ajunsă nici de gând îngeresc,
Sălaş al bucuriei veşnice ce ai purtat în cămara inimii Mirul dumnezeiesc,
Psaltire dumnezeiască în care se ascund toate tainele Duhului,
Imn purtat la înălţimi îngereşti prin glasurile slujitorilor Cuvântului,
Masă a cerului pe Care S-a aşezat Jertfa cea dumnezeiască,
Vas plin de mirul smereniei ce uimeşte înţelegerea omenească,
Acoperământ al iubirii ce a tăinuit toate bucuriile nepătimirii,
Chimval al bucurie ce vesteşte omenirii apropierea Mântuirii,
Maică cerească a tuturor celor ce urmează zborul îndumnezeirii,
Icoană a iubirii împodobită de florile dumnezeieşti ale măririi
Poartă a cerului ce se deschide la bătaia gândurilor smerite,
Pământ al pocăinţei în care s-au semănat lacrimile umilite,
Acoperământul de lumină ce umbreşte înţelegerea minţii,
Palat strălucitor pe care l-au contemplat în oglinda inimii toţi Sfinţii,
Munte în care s-au ascuns toate comorile dumnezeieşti ale Cuvântului,
Mireasma sfinţeniei care duce vestea mântuirii până la marginile pământului.

Slavă Ţie, Hristoase, Smerenia cea adevărată Ce Se pleacă spre neputinciosul pământ,
Fântâna tuturor darurilor din care se umplu vasele inimilor coborâte cu duhovnicescul gând,
Soarele mântuirii ce lucrează neîncetat, luminând pe moştenitorii Dumnezeirii,
Bucuria cea veşnică care a dezlegat blestemul omenesc al pătimirii,
Calea cea dumnezeiască pe care au mers toţi Sfinţii cu mulţumire,
Lumina cea nevăzută ce clădeşte trepte spre a noastră mântuire,
Dezlegarea întristării Evei şi mângâierea suspinului lui Adam prin dumnezeiasca pătimire,
Izvorul tainelor din care se împărtăşesc gândurile care caută îngereasca hrănire,
Soarele slavei ce a strălucit chipul înnourat al pământului,
Mângâierea cea dumnezeiască sub razele iubitoare ale Duhului,
Înfrumuseţătorul lăcaşurilor inimii cu strălucirea luminii dumnezeieşti,
Altarul încununat cu făcliile laudelor aduse de cetele îngereşti,
Uşa pocăinţei ce făgăduieşte oilor cuvântătoare păşunea mântuitoare,
Întâmpinarea de către toată făptura cu razele minţii adânc cugetătoare,
Cuvântul deplin Ce face să se aşterne tăcerea cea plină de înţelepciune,
Dragoste fără hotar pentru omul căzut în a patimilor adâncime,
Pacea dumnezeiască care potoleşte toate valurile tulburării,
Biruitorul nostru care în luptă ne descoperi puterea răbdării,
Mângâierea ce alină toate durerile pricinuite de vrăjmaşii mântuirii
Lumina ospăţului îngeresc la care sunt chemaţi şi cei căzuţi din iubire,
Lucrătorul tainei împăcării în mijlocul poporului ce aştepa cereasca izbăvire.

HRANA PENTRU SUFLET: Sfanta Cruce



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...             SFANTA CRUCE - JERTFELNIC... BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



    SFANTA CRUCE - JERTFELNICUL JERTFEI CELEI INFRICOSATOARE

   Iubiti credinciosi, este adevarat ca crucea a fost unealta groaznica de tortura, dar sa luam aminte ca Domnul nostru Iisus Hristos a iubit crucea si este evident ca nimeni n-ar fi putut sa-L rastigneasca pe Hristos, daca El n-ar fi vrut-o! Pe Sfanta Cruce, pe acest "Altar", a ispasit pacatele intregului neam omenesc. Sfanta Cruce arata rusinea noastra (pacatele) iar din partea lui Dumnezeu arata iubirea nemarginita pentru noi oamenii. Deci, Crucea o cinstim pentru ca a devenit "Altarul de mare Sfintenie", sau altfel spus: "JERTFELNICUL JERTFEI CELEI INFRICOSATOARE". In concluzie, Crucea este cinstita pentru ca prin ea s-a infaptuit MANTUIRE UNIVERSALA a oamenilor. Hristos, "PASTELE NOSTRU", cum zice Sfantul Apostol Pavel s-a jertfit pe Crucea inaltata pe Golgota si nu in templul iudeilor, pentru ca acestia sa nu-si insuseasca Jertfa, sa nu creada ca numai pentru acel neam a fost adusa, ci sa stim ca este o Jertfa universala - pentru intreaga fire omeneasca.


                                         DIN ISTORICUL SFINTEI CRUCI



        Crucea, este cel dintai obiect Sfant al religiei noastre, pe care adevaratii crestinii ortodocsi o venereaza. Crucea a fost sfintita prin Sangele dumnezeiesc curs pe ea si devenit instrument de mantuire si obiect de cinstire. Crucea se ridica la hotarul dintre Vechiul si Noul Testament, a legii si harului sau dintre cele doua lumi, a trupului si a duhului. Putem vorbi de o cruce atat in sens material cat si in sens spiritual. Din pricina imprejurarilor vitrege, Sfanta Cruce pe care s-a rastignit Dumnezeul nostru Iisus Hristos, a ramas pentru un timp sub temeliile templului pagan, prin a carui zidire imparatul Adrian cauta sa acopere urmele materiale ale Rastignirii si Invierii lui Hristos. Prin toate jertfele din Vechiul Testament, oamenii cautau sa-si ispaseasca pacatele lor. Dar trebuia o jertfa egala cu viata lor, chiar mai mare decat viata lor. Aceasta Jertfa Sfanta a adus-o Fiul lui Dumnezeu, ca om, rascumparand pe oameni de toate pacatele prin scump Sangele Sau.



urmarea aici:



HRANA PENTRU SUFLET: Sfanta Cruce:






luni, 21 august 2017

CERE SI-TI VOI DA !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Nici un spor in casă,
Tu nu vei avea,
Fără osteneala,
De a te ruga.

 Caută să afli,
 Cere, si-ti voi da,
 Bate cu credinta,
 Si-ti voi descuia.

Ai un of pe care,
Nu-l spui nimănui?
 De ce uiti ca,
 Eu sunt Maica Domnului?

Ca să ai iar pace,
Roagă-te mai mult!
Si-ti promit, copile,
C-am să te ascult!
 
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, pentru rugaciunile Prea Sfintei Maicii Tale si pentru ale tuturor Sfintilor Tai, miluieste-mă pe mine, păcătosul robul Tău.
   Maica Prea Sfantă, Prea Curată si Pururea Fecioară Maria, roagă-te Fiului tău si Dumnezeului nostru si pentru noi păcătosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecătii noastre.
   

RUGĂCIUNE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


 Multumim Tie, Doamne, Dumnezeul nostru, Care ne-ai ridicat pe noi din asternuturile noastre si ai pus cuvant de laudă in gura noastră, ca să ne inchinăm si să chemăm numele Tău cel Sfant; si ne rugăm indurărilor Tale, pe care pururea le ai pentru viata noastră; trimite si acum ajutorul Tău peste cei care stau inaintea fetei slavei Tale celei Sfinte si nădăjduiesc in mila Ta cea multă. Si le da lor, intotdeauna, cu frică si cu dragoste să slujească, laude să aducă, să cante si să se inchine bunătătii Tale celei negrăite. Ca Tie ti se cuvine toată slava, cinstea si inchinăciunea, Tatălui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

duminică, 20 august 2017

O Clipă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Te rog să-mi spui când să te-aștept,
Să-ți pregătesc ceva ca să mănânci,
De ieri simt o durere surdă-n piept,
Dar dacă vii, îmi trece, să nu plângi. 

Te-aștept copile să cosim pe lângă casă
Că au crescut înalți ciulini în grădină,
Eu nu am bani să chem pe cineva la coasă
A-ntarziat poștașul cu pensia de-o luna. 

Mi-ai spus că ai să vii duminica trecută
Dar n-ai venit copile ,ce-ai pățit ?
Te-ai supărat că ți-am trimis făina necernuta ?
Dar iartă-mă copile că sita mea a ruginit.

Sau poate ai prea multe griji copile,
Mi-ai scris ce grea e viața la oraș,
Dar vino Ionica, mai am puține zile
Și-aș vrea să-ți spun măcar un bun rămas. 

Și să te rog să mă îngropi în cimitirul de pe deal,
Nu-ți face griji de bani de parastas,
Ți i-am lăsat lângă icoana de la geam
Pe care-am plâns în fiecare ceas.

 Autor...Dorin Dumitriu 29-05-2015

vineri, 18 august 2017

BINECUVANTARE PENTRU SUFLETUL TĂU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Iubi-Te-voi Doamne, vartutea mea.
Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,
Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul.
Aparatorul meu si puterea mantuirii mele si sprijinitorul meu.
 Laudand voi chema pe Domnul şi de vrajmasii mei ma voi izbavi" (Psalm 17).

"Domnul este luminarea mea si mantuirea mea, de cine ma voi teme?
 Domnul este aparatorul vietii mele, de cine ma voi infricosa?" (Psalm 26).

   "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa bucuram intru ea.
O, Doamne, mantuieste! O, Doamne, sporeste! (Psalm 117).

   Suflete al meu, pocăiește-te mai inainte de iesirea ta, ca Judecatorul Iisus Hristos este nemitarnic si este infricosator pentru cei ce au pacatuit si nu s-au spovedit. Striga dar, catre Domnul cu inima infranta: Gresit-am cu stiinta si cu nestiinta, Indurate, pentru rugaciunile Prea Sfintei Maicii Tale, milostiveste-te, miluieste-ma si ma mantuieste!
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Pace sufletului tau.
                      Preot Ioan.

luni, 7 august 2017

EL E ALFA SI OMEGA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   Glas de trambita rasuna peste omenirea surda,
Dar putini sunt azi aceia care pot sa o auda,
Ingerul cel mai puternic, trambiteaza cu glas mare,
Striga-n urma noastra, Domnul si e ultima strigare!

   Omul nu vrea sa auda trambitarea ingereasca,
Nici sa mearga prin lumina pe Cararea-mparateasca,
Plange ingerul si cere pentru om milostivire,
 Raul hohotind de-a stanga a cuprins intreaga fire!

   Biet sarman si fara minte, om al veacului apus,
Care si-a uitat menirea si pe Domnul Sfant Iisus,
Care a uitat pe-Acela ce a zis si s-au facut,
Toate cate sunt in ceruri, toate cate-s pe pamant,

Doar gandind la maretia Facatorului Atoate,
Te cutremura si cere-i izbavire de pacate!
 El e Alfa si Omega, Cel ce-a fost si Cel ce este,
Cel ce va veni curand, fara mila, fara veste!

   Cu marire si cu slava, nu scuipat pe Sfanta Cruce,
 Si popoarele lui Iuda nu vor birui, vor plange,
Glasul Lui vuind ca glasul apelor involburate,
Va razbi precum un tunet, morti se vor scula din moarte!

   Sa lucram cat mai e vreme, cat mai e in noi lumina,
Sa mai semanam Cuvantul in a inimii gradina,
 Ne mai rabda inca, Domnul, pana unde? Pan cand?
Mila Lui inca mai tine, Sfanta Jertfa pe pamant.

   Mielul Sfant incă se pune Jertfa pentru omenire,
 In Potirul Sfant se-mparte, sa-ti dea tie nemurire,
Si tot ceru-n rand cu Sfintii si in glas cu bucurie,
Inca se unesc cu omul intr-o Sfanta Liturghie!

                                                 Preot Ioan.

miercuri, 26 iulie 2017

DACĂ AM AVEA IUBIRE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



                                          DACA AM AVEA IUBIRE...

   Daca am avea iubire, toate le-am rabda usor,
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor,
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am raspunde manios,
 Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos!

   Daca am avea iubire, ar inmuguri surasul,
Ce ar sterge de pe gene si tristetea dar si plansul,
 Daca am avea iubire, n-am trai doar pentru noi,
Am intinde-un colt de paine si o haina celor goi!

   Daca am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti,
Am fi ingeri de lumina ce pasesc spre vesnicii,
Am aduce bucurie si un strop de pace-n toate,
Si-am tamadui cu-n zambet, sufletele intristate.

   Daca am avea iubire, cea lasata de Hristos,
Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos,
Dumnezeu a pus in oameni, un talant sau chiar mai mult,
Dar robiti de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut!

   Daca am avea iubire, am fi buni samarineni,
Si am ridica pe umeri, toti bolnavi-acestei vremi,
Am primii in casa noastra pe toti Lazarii sarmani,
Nu ne-am strange-n punga noastra spre osanda, gologani!

   Dar nu mai avem iubire, alergam vanand pacate,
Ne oprim pentru o clipa si-apoi mergem mai departe.
 Si uitam ca timpul nostru intr-o zi se va sfarsi,
Si in viata viitoare, ce am dat, vom dobandi.


luni, 24 iulie 2017

sâmbătă, 22 iulie 2017

ÎNTR-UN COLȚ DE IAD

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru 

Într-un colț de iad un suflet,
Chinuindu-se în smoală,
Și-amintea cu întristare
Viața de iubire goală

Ce-o trăise într-o vreme
Ce-i părea de mult sfârșită,
Ba, atât de-'ndepărtată,
Că-i părea nicicând trăită..

Se-'ntreba sărmanul suflet
Cu nespusă-amărăciune,
Cum putuse să aleagă
Calea fără-'nțelepciune,

Calea fără pocăință,
Calea largă a pierzării,
Și îl chinuia amarnic
Insistența întrebării..

(Eu socot că ăsta este
Viermele cel rău de care
Ne grăia Hristos în pilde
Spre a noastră-avertizare).

Și se mai gândea săracul,
Bietul suflet cel în chinuri:
"Singur mi-am ales această
Veșnicie în suspinuri..

Amăgit fiind de demoni,
Am iubit mai mult plăcerea,
Iar acum cu multă ură,
Ei îmi adâncesc durerea!

Tot ce am avut în viață,
Am ținut doar pentru mine;
De-aș fi miluit săracii,
Mi-ar fi fost atât de bine..

N-am știut ce-i pocăința,
Într-o viață de cădere..
Acum nu-mi mai folosește
Plânsul, în a mea durere..

Am urât o viață-'ntreagă
Preoții ce mă-'nvățară;
O.. de-aș mai avea o viață,
Ca să mă învețe iară!..

Vai,.. atâta bunătate
Mi-arăta Dumnezeirea..
Însă eu ca mulțumire,
Nu mai terminam hulirea!

Tot ce-a fost mai sfânt în viață,
Am privit cu ironie.
Cum voi mai trăi de-acuma
Fără Har o veșnicie?..

Cei ce zac în locul ăsta
N-au Lumină ca să vază.
Dintr-a Domnului lumină,
Nu primesc măcar o rază!..

Totul este întuneric,
Întristare și durere,
Nu-i o clipă de odihnă,
Vai de sufletul ce piere!"..

Iată cum sărmanul suflet
Plânge într-un colț de iad..
Dumnezeu Cel Veșnic știe
Câte suflete mai cad..

Să ne folosim, prieteni,
Timpul pentru pocăință,
Căci infernul tot există,
Chiar de-avem sau nu, credință!

Fiindcă răposații noștri
Poate sunt la chinuire,
Să le pregătim colivă
Și să facem pomenire..

Și văzându-ne iubirea,
Poate Domnul, cine-știe,
Îi va milui pe dânșii
Și pe noi în veșnicie..
amin

joi, 20 iulie 2017

DORUL DE TINE..


de Preot Sorin Croitoru

Multe lacrimi varsă omul într-o viață de creștin..
Unele mai cu dulceață, altele cu-amar și chin,
Dintre toate-acestea însă, plânsul mai chinuitor
Este plânsul după Domnul, este plânsul cel de dor..


Plânsul omului ce-'n viață a pierdut și-i supărat
Se alină, însă plânsul cel de dor nu-i mângâiat!
Plânge mama după fiică, tatăl, dup'-al său fecior,
Dar eu plâng fără odihnă de dumnezeiescul dor..

Vino Doamne și oprește plânsul meu nepotolit,
Căci mai mare Ți-e pedeapsa decât fapta ce-am greșit..
Ceartă-mă în alte feluri, bate-mă cu biciul Tău,
Dar nu mă lipsi de Tine, că acesta-i mare rău!

Findcă dragostea de Tine este foc mistuitor,
Este fier topit ce curge: arde inima de dor!
Ce mă pedepsești, Hristoase, cu pedeapsa cea mai rea?
Focul Tău ce-mi arde-'n oase, pustiește viața mea!

Eu nu plâng din amăgirea unor pofte ne-'mplinite;
Lacrima ce-mi varsă ochiul e a inimii rănite..
Taina arătării Tale, ce o am în amintire,
Smulge lacrimi de tristețe care-mi cad fără oprire..

Numai Tu, Iisuse Sfinte, poți să faci să nu mai cadă:
Nu-mi încețoșa privirea, lasă-mi mintea să Te vadă,
Să se bucure, săraca, și să uite de durere,
Ca și Sfinții Tăi Apostoli după Sfânta Înviere!

Fă-Ți din nou Împărăție înăuntrul celui care
Te întâmpină cântându-Ți și ținând în mâini stâlpare:
Binecuvântat ești Doamne, Ziditor, Stăpân și Frate,
Vino cu a Ta putere să mă aperi de păcate!
amin

Postare prezentată

HRISTOS A INVIAT!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE... ...

Arhivă blog

Etichete

.Uleiul sfințit 100 POVETE ORTODOXE 486 Întrebări din Biblie cu răspuns ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI AICI GASESTI BLOGURI ORTODOXE AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI -LITURGICE AICI GASESTI CUVINTE DE FOLOS DE AVVA PIMEN AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI RUGACIUNI IMPORTANTE AICI GASESTI..VIETILE SFINTILOR AJUNUL BOBOTEZEI APA SFINTITA APOCALIPSA Articole Apopei Roxana BINECUVANTARE BINEFACERILE BISERICI BOBOTEAZA Bucuria de a privi o icoană BUNA VESTIRE..! [Blagoveştenia] Care e rugăciunea primită de Dumnezeu? Care este numele corect al Mântuitorului – Iisus sau Isus? CATEHEZA CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Ce să faci dacă ţi-e ruşine să mărturiseşti un păcat? CELE 10 PORUNCI Cele 14 reguli pentru mergerea la biserica Cifra sapte in Sfanta Scriptura CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE CODUL SECRET AL BIBLIEI Completare la cateheza despre pocăinţă COPIL DIN EPRUBETA??? Credinciosul şi frizerul necredincios CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!! CRUCEA VIEŢII OMENEŞTI CUM GANDESC COPIII... CUM SA NE RUGAM CUM TREBUIE SA CITIM BIBLIA CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ De ce Iisus si nu Isus? DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM? DE STIUT CLAR DEPRE SFANTA CRUCE Despre Dragoste de Dumnezeu DESPRE ACATISTE DESPRE ADULTER DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT Despre bârfire DESPRE BETIE Despre bucurii DESPRE CALENDAR DESPRE CANDELE SI ICOANE DESPRE CREDINTĂ DESPRE CULTELE RELIGIOASE DESPRE DEOCHI DESPRE DESCURAJARE... DESPRE DIAVOL DESPRE DROGURI Despre Evanghelie DESPRE FEMEILE CARE SE INPODOBESC CU AUR SI SE MACHEAZA DESPRE FRICA DE DUMNEZEU DESPRE FUMAT DESPRE FURIE SI IERTARE Despre Halloween DESPRE IERTARE DESPRE IISUS HRISTOS DESPRE INGERUL PAZITOR SI ALTI INGERI DESPRE INIMA OMULUI DESPRE JUDECAREA APROAPELUI DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU Despre lumanare Despre Maica Domnului DESPRE MAMA DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE DESPRE MILOSTENIE DESPRE MOARTE DESPRE NECAZURI DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE Despre om DESPRE PACAT DESPRE PACATUL GRAIRII IN DESERT Despre păcat Despre părinti DESPRE PLANSURI SI LACRIMI Despre pocăintă DESPRE POMELNICE SI POMENIRI DESPRE POST DESPRE PREFACEREA SFINTELOR DESPRE PRESCURA DESPRE RAI DESPRE RUGACIUNE Despre sentimente Despre Sfarsitul lumii DESPRE SFINTELE PASTI DESPRE SINUCIDERE DESPRE SMERENIE DESPRE SUFERINTA SI RABDARE Despre suflet DESPRE TALISMAN DESPRE TATUAJE Despre vesnicie DESPRE VISUL MAICII DOMNULUI DESPRE ZODIAC SI HOROSCOP DESPRRE PĂCATUL GRĂIRII ÎN DEŞERT Din cugetările lui Petre Ţuţea DIN POPAS DUHOVNICESC DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE DOAMNE! POEZII CU IISUS HRISTOS DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE ESTE SAU NU...PACAT? EXISTA REINCARNARE? Femeia in Biserică Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov FILMULETE YOUTUBE FLORIILE HALLOWEEN HRISTOS A INVIAT. Ieromonah Savatie Baștovoi Importanţa duhovnicului în viaţa creştinului Inaltarea prin Dumnezeu- picturi:Fred Tomaselli -text;Biblia INTERVIURI Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca INVATATURA ORTODOXA INVATATURI CRESTINE ISPITELE Istorioare pentru crestinii ortodocsi IZVORUL TAMADUIRII ÎNCREDE-TE-N IUBIRE! ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI LEGENDA LUI MOS CRACIUN LEGENDA VÂNĂTORULUI CARE ŞI-A ŢINUT VORBA Lupta dusă de un catolic practicant pentru a primi botezul în Ortodoxie (partea I) Marturisirea unui satanist POCĂIT MEDICINA ISIHASTA MILOSTENIE MINUNI ALE SFINTILOR MIR DE NARD AUTENTIC Mos Craciun de Octavian Goga NESTEMATE DUHOVNICESTI O călătorie spre Ortodoxie O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos Oarba care vede orasul cetate ce sta pe alte 9 orase cetati PAROHIA VIILE FABRIC TIMISOARA Părintele Iosif Vatopedinul Peştera celor veşnic osândiţi PILDE DESPRE RUGĂCIUNE PILDE CRESTINE PILDE DIN PATERIC Pilde ortodoxe Pilde si povestiri ortodoxe PILDE. POCAINTA IMPĂRATULUI MANASE Poezi de Zorica Laţcu Teodosia Poezi de Sorin Croitoru POEZII Poezii de Costel Ursu POEZII CU IISUS HRISTOS Poezii cu Preot Ioan POEZII DE ANDREI BOTOSANU Poezii de Angelina Nădejde POEZII DE CAMELIA CRISTEA POEZII DE CRACIUN Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Dorin Dumitru Poezii de Horatiu Stoica POEZII DE IOAN DANCI Poezii de la Preot Ioan Poezii de Parintele Ilarion Argatu POEZII DE PASTE POEZII DE PREOT IOAN DANCI POEZII DE RADU GYR Poezii de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul PoeziI de Sorin Croitoru POEZII DE STEFANIA ROTARIU POEZII DE TRAIAN DORZ POEZII DECamelia Cristea Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru POVESTEA MĂRULUI POVESTIRI DUHOVNICESTI DE LA SCHITUL LACU POVESTITE DE SFINTII PARINTI PREDICI PREOT IOAN PREOT IOAN DANCI Preot Ioan Plesuvu PREOT ISTODOR GEORGE PREOT TEOFIL PĂRĂIAN Profesorul Dumitru Dulcan PROFETII Prohodul Domnului PSALMI Puterea cuvintelor REVELION 2014 Ritual păgân al unei secte din Chile ROGĂCIUNE ROSTUL RUGACIUNE de DIMINEATA: RUGACIUNE CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS Rugaciune la vreme de ispita Rugaciune pentru România RUGACIUNEA MAMEI PENTRU COPII EI Rugaciunea celui "singur in suflet si trist " RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA INIMII Rugaciunea Sfintei Cruci RUGACIUNI RUGACIUNI DE GABRIEL MANOLESCU Rugăciune către Maria Magdalena RUGĂCIUNE CĂTRE MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ROMÂNI (Duminica sfinţilor români) Rugăciune pentru vrăjmaşi Rugăciune pentru vrăjmaşi de Sf. Nicolae VELIMIROVICI Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU" RUGĂCIUNI PENTRU SUFLET Rugăciuni la Intrarea Domnului in Ierusalim RUGĂCIUNI SI CUGETĂRI UMILICIOASE RUSALIILE SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM SARBATORI SĂ-MI SPUI TU DOAMNE! Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) Scopul existenţei umane“ SCRISOARE CATRE UN PRIETEN SPECIAL Secretul spovedaniei SEMNUL SFINTEI CRUCI Sf Maria Egipteanca SFANTA IMPARTASANIE SFANTA SCRIPTURA SFANTUL GHEORGHE SFATURI DE LA ARSENIE BOCA SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la părintele Ilarion Argatu Sfaturi despre icoane SFATURI ORTODOXE Sfaturi practice în Biserică Sfântul Eftimie cel Mare Sfântul Ioan Gură de Aur Sfestania SFESTANIA RANDUIALA SFINTIRII CASEI SFINTELE TAINE SFINTI SMERENIA SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE SOCRII STIATI ...CA? SUFLETUL OMULUI SUPERSTITII TAMAIE SAU SMIRNA Tatăl nostru Tot omul este un cerşetor TRADITII Treptele păcatului Troia Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare VENETIA Versuri de Horațiu Stoica Versuri Horatiu Stoica VESMINTE PREOTESTI VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VIRTUTILE Vladimir Ghika - Gânduri pentru zilele care vin