FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Vă-ntreb
pe cine plângeţi, copile din Sion,
Şi
pentru cine-aduceţi în vasul vechi arome,
De
jalea cui veşmântul şi l-a cernit Salome
Şi
plânsul pentru cine răsună în Chedron?
Când
miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit
Şi-n
templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma
Sub
Cruce, prohodirea de ce-şi varsă mireasma,
Din
ochii arşi de lacrimi, din trupul istovit?
De
ce să-i strângeţi braţul cu patimă la sân?
Şi
giulgiul nou, copile, de ce-l roşiţi în jale?
Şi
vă răniţi genunchii în pietrele din cale
Şi
pentru cine-aprindeţi făclii de dor păgân?
Priviţi
spre cer, surioare. Cu trupul preacurat.
Mai
alb ca pâinea jertfei din sfintele altare,
Mai
alb decât potirul cu binecuvântare,
El
stă în tronul slavei, de slavă-nconjurat.
Din
palma Lui nu curge şiroi de sânge greu,
Ci
vinul bucuriei din veşnic sfânta cină.
Din
coasta Lui ţîşneşte izvorul de lumină,
Menit
pe veci să facă din om un Dumnezeu.
Nu-L
ungeţi cu miresme pe Cel de-a pururi viu
Şi
nu-L culcaţi, fecioare, în giulgiu, sub piatra rece,
Căci
iadul plin de flăcări nu va putea să sece
Izvorul
de viaţă ce curge prin pustiu.
Vă-ntreb
pe cine plângeţi , copile din Sion,
Şi
pentru cine-aduceţi în vasul vechi arome,
De
jalea cui veşmântul şi l-a cernit Salome,
Şi
plânsul pentru cine răsună în Chedron?
Gătiţi-vă
mai bine cu sfinte bucurii
În
alb veşmânt de raze şi-n flori de fericire,
Gătiţi-vă
cu crinii ce-au dat Bunavestire
Şi-n
aur de iubire topiţi podoabe vii.
Pe
harfe de lumină cântaţi cu vers de foc,
În
glas de alăute şi-n sunet de chimvale.
Din
suflete, făclie aprindeţi-i în cale,
Că-n
veci lumina lumii scăpă de sub obroc.
În
imn de biruinţă, copile din Sion,
Gătiţi
pentru-nviere în vasul vechi arome,
Veşmânt
de sărbătoare să-mbrace azi Salome
Şi
stih de bucurie răsune în Chedron.
