P e s c ă r u ş u l

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                                                          (aranjament preot Ioan)

             Iată o întâmplare adevărată care are forţa unei adevărate pilde

biblice. Acum, câţiva ani, o prietenă a doamnei Olga – femeie văduvă,

foarte săracă şi cu mulţi copii – se angajase servitoare la un medic din

Constanţa. Era ultima ei şansă de a nu rămâne pe drumuri. Într-o

primăvară, medicul, în timp ce se spăla în grădină la cişmea, şi-a

pierdut lănţişorul de aur cu cruciuliţă primit de la maică-sa. Medicul a

dat vina pe servitoare. A batjocorit-o a tras-o de păr, a silit-o să

recunoască şi, în cele din urmă, a dat-o afară din casă, convins fiind că

numai a putea să-i fure lănţişorul. Biata femeia s-a dus la doamna

Olga, spunându-i cu lacrimi în ochi că fusese aruncată în stradă şi că

se teme pentru viaţa copiilor ei, să nu moară de foame. Abia a putut

găsi o cămăruţă într-o casă dărăpănată din suburbiile oraşului.

                  La o săptămână de la aşa-zisul furt, Olga s-a dus cu şapte

pomelnice la mănăstirile din Munţii Neamţului. Şi chiar când au

început slujbele, în curtea fostei servitoare a murit un pescăruş. Şi să

vedeţi: când a spintecat guşa pescăruşului (de foame, se gândise să-l

dea de mâncare copiilor), ea a văzut înăuntru vârful unei cruciuliţe de

aur! Nu l-a tăiat mai mult. A plecat cu pescăruşul în palmă la doctorul

care o umilise şi, când acesta a scos din guşa păsării lănţişorul pierdut,

şi-a cerut iertare şi a rugat-o să vină înapoi. Şi câte n-ar mai fi de

spus… Ce învăţături se pot trage din toate acestea, nu mă pricep. În ce

mă priveşte, eu am învăţat din viaţa Olgăi că nu putem dobândi

adevărata nădejde decât printr-o mare suferinţă. Am mai învăţat că

hotarele dintre moarte şi viaţă sunt atât de nestatornice, încât nimeni

n-ar mai trebui să spună că viaţa noastră se sfârşeşte aici, pe pământ.

Şi am mai învăţat că niciodată nu trebuie să te dai bătut: câte o dată

tocmai acolo, la hotarele vieţii şi ale morţii, îl poţi găsi peDumnezeu. (Formula AS, anul XI, nr. 456, 19-20 martie 2001,

Bogdan Lupescu, pp.22-23).