miercuri, 21 ianuarie 2015

Sfestania

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Sfestania este denumirea populara pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfintirea cea mica a apei. Ea se savarseste de catre preot in biserici sau in casele credinciosilor cu diferite prilejuri. Slujba sfestaniei cuprinde sfintirea apei, stropirea cu apa sfintita a celor prezenti si a tuturor camerelor precum si rugaciuni pentru ocrotirea si binele casei si pentru sanatatea trupeasca si sufleteasca a celor ce locuiesc in ea.
Iata ce scrie in cartea de slujba a preotului despre folosul sfestaniei: "Aceasta apa sfintita, pe care Duhul Sfant, prin rugaciunile preotilor, o sfinteste, are multe feluri de lucrari, precum insasi ectenia sfintirii si rugaciunea marturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alunga; se iarta si pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti si gandurile cele rele; mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si se indrepteaza spre rugaciune; bolile le alunga si da sanatate sufleteasca si trupeasca... Toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare."


Sfestania este pentru casa ceea ce este spovedania pentru om. Daca prin spovedanie, prin marturisirea pacatelor si dezlegarea acestora de catre preot, omul se curateste, isi curateste sufletul, isi improspateaza harul primit la botez, tot asa prin stropirea cu apa sfintita si prin rugaciunile speciale ale preotului, casa sfintita la inceput se curateste de tot raul si de toata lucrarea cea rea, datorate fie pacatelor celor ce locuiesc in ea, fie oamenilor rauvoitori, fie duhurilor celor rele.
Prin savarsirea periodica a sfestaniei se resfinteste locul, casa si toate lucrurile din ea dupa un timp in care inevitabilele noastre pacate si fapte mai putin cuviincioase au intinat casa. Trebuie spus un lucru in care noi credem si pe care il aflam din Sfintele Scripturi si pe care Biserica noastra il invata de la inceputuri. Si anume, omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara, asa incat urmarile faptelor lui se rasfrang si asupra mediului sau inconjurator, asupra casei si a lucrurilor din casa. Lucrurile urate, pacatele si faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste sau traieste, dupa cum, faptele lui bune, curatenia vietii lui sfinteste si mediul sau inconjurator, in legatura cu aceasta s-a pastrat in popor o zicala foarte adevarata si care cel putin la inceput avea intelesul celor de mai sus: "Omul sfinteste locul".
Intr-adevar omul sfinteste locul, dar tot omul este cel care-l intineaza, care-l urateste sau murdareste prin uratenia si murdaria sa sufleteasca. Sa ne amintim ca pacatul protoparintilor Adam si Eva a adus cu sine si o tulburare a creatiei intregi: pamantul care pana atunci rodea numai lucruri folositoare si frumoase, a inceput a rodi "spini si palamida" (Facere 3, 18). Daca pacatul sau oricare lucru urat il indeparteaza pe om de Dumnezeu si de binefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curatirea si sfintirea omului si a mediului care-l inconjoara il readuce pe om in apropierea lui Dumnezeu pentru a se bucura de binecuvantarea Acestuia si indeparteaza raul sub orice forma acesta ar fi prezent.

Dintru inceput spuneam ca, in principiu, preotul trebuie si poate sa savarseasca sfestanie la casa credinciosului, "oricand acesta o cere". Deci, ori de cate ori, credinciosul simte nevoia curatirii si sfintirii casei, asa cum simte nevoia usurarii si curatirii de pacate prin spovedanie, el poate chema preotul la casa sa pentru a-i face sfestanie. Este bine ca sfestania sa se faca in zi de post, miercurea sau vinerea, ea fiind o slujba de curatire, de spalare, de exorcizare, care se potriveste mai putin cu zilele de sarbatoare sau cu celelalte zile ale saptamanii, dar si pentru faptul ca cel care solicita savarsirea sfestaniei trebuie sa se pregateasca prin postire si rugaciune.
In vechime, dar si astazi in unele regiuni, se obisnuia sfestania in prima zi a fiecarei luni. Acesta, desigur este un lucru foarte bun si de dorit, in locul acestei sfestanii de ziua intaia a fiecarei luni s-a pastrat in multe parti din Biserica noastra obiceiul ca preotul sa mearga pe la toate casele pentru a stropi cu apa sfintita. El nu mai savarseste sfintirea apei in fiecare casa, ci o savarseste la biserica o singura data si apoi stropeste cu aceasta apa sfintita toate casele parohiei. De aceea se spune in popor ca vine preotul cu "zi'ntai”.


Daca nu se poate mai des, se face sfestanie in casa, cel putin o data pe an. Mai in toate partile se obisnuieste ca aceasta sfestanie anuala sa se faca in Postul Mare care premerge sarbatoarea Sfintelor Pasti. Cei mai multi dintre credinciosi solicita savarsirea acestei sfestanii in luna martie. Singura explicatie a acestei preferinte este legata de faptul ca, indiferent cand sunt Sfintele Pasti, luna martie este cuprinsa in Postul Mare, de aici si vorba populara ca "martie nu lipseste din post". Deci, nu luna martie in sine este o luna in care este bine sa se faca sfestanie, ci Postul Mare este o perioada potrivita pentru aceasta slujba in casa.
De ce in post? Mai intai trebuie sa spunem ca este bine sa facem sfestanie in post pentru ca in aceasta perioada cei ai casei sunt mai pregatiti sufleteste, datorita postului si a rugaciunilor din aceasta perioada, dar si datorita faptului ca acum credinciosul se straduieste mai mult ca oricand sa se lepede de deprinderile rele, de rautati si pacate, si sa se ingrijeasca mai mult de suflet, sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Desigur, oricare din posturile de peste an randuite de Biserica sunt potrivite pentru savarsirea sfestaniei, dupa cum, se recomanda acest lucru si pentru zilele de post de peste saptamana, miercurea si vinerea. Cine doreste, este bine sa savarseasca sfestanie in toate posturile. Cine nu poate, sa o faca cel putin in Postul Mare.
De ce in Postul Mare? Pentru ca acesta este „cel mai important si cel mai aspru post de peste an care ne pregateste pentru cea mai mare sarbatoare a Bisericii. Dar si pentru ca acesta este primavara, cand, odata cu inviorarea si improspatarea naturii, se face si curatenia casei si a lucrurilor din ea. Pe langa aceasta, mai poate 
fi luata in seama si dorinta si disponibilitatea omului de inviorare si renastere odata cu cea a naturii inconjuratoare, in virtutea aceleiasi solidaritati dintre om si creatie. Puritatea, frumusetea si vigoarea naturii renascute invita pe om, aproape irezistibil, la aceeasi renastere si recuperare a puritatii si a vigorii launtrice. Peste tot, dar mai ales la tara, primavara se face o curatenie generala a casei, care merge de la scoaterea tuturor lucrurilor din casa, curatirea, scuturarea si improspatarea lor pana la varuirea peretilor, care aduce cu sine si la propriu si la figurat un aer de reala primenire - mai ales cand peretii se varuiesc cu var alb.
Se obisnuieste ca dupa ce am avut un deces in casa, la cateva zile dupa inmormantare, atunci cand cei din casa se pot pregati, sa se savarseasca sfestanie. Crestinul simte nevoia resfintirii si binecuvantarii casei nu pentru ca cel decedat ar fi intinat in vreun fel casa, ci pentru ca locul si casa a fost cercetat de moarte. Pe buna dreptate, moartea este socotita ca cea mai infricosatoare forma a raului si consecinta a pacatului. "Pentru ca plata pacatului este moartea" spune Sfantul Apostol Pavel (Rom. 6, 23).
Cu atat mai mult, trebuie sa se savarseasca sfestanie in casa sau in locul in care s-a comis un omor sau o alta faradelege sau uraciune (avort, incercare de sinucidere, varsare de sange, molima, intamplare rea sau accidente de orice fel, etc.), pentru ca toate acestea se intampla din indemnul si cu lucrarea diavolului si a duhurilor rele.


Cine doreste a chema preotul pentru a savarsi sfestanie in casa, trebuie sa stie cum trebuie sa se pregateasca pentru aceasta avand in vedere cele de mai jos.

Mai intai, ar fi bine ca toti cei din casa sa se spovedeasca, chiar dacă nu este o perioadă de post, ca să se şi împărtăşească, pentru ca inainte de a curati si sfinti casa, sa se curateasca si sa se sfinteasca ei insisi de pacatele si relele care afecteaza si casa in care ei locuiesc. Daca nu este in timpul postului, atunci cei din casa sa stie ca trebuie sa posteasca trei zile inainte sau cel putin ziua aceea si sa se fereasca de cearta, dusmanii, injuraturi sau alte rele.
In al doilea rand, casa in care urmeaza a se face sfestanie trebuie curatita cat mai bine, de la un capat la altul si toate lucrurile din ea. Nu este de inchipuit sa stropim cu apa sfintita si sa facem rugaciuni pentru a curati casa de rele iar casa sa fie murdara si neingrijita. Apoi, orice slujba savarsita de preot in casa este echivalenta cu aducerea lui Dumnezeu in casa aceea prin lucrarea Sa sfintitoare si prin binecuvantarea Sa. Ori, daca atunci cand primim un oaspete obisnuit, dintre oameni, dereticam si facem curatenie in casa, pentru a-l primi cum se cuvine, cu cat mai mult atunci cand vrem sa-L primim pe insusi Dumnezeu. Asa cum ne spalam, ne ingrijim si ne primenim noi oamenii atunci cand mergem la biserica sau atunci cand ni se face orice slujba, tot asa trebuie primenita si casa noastra cand facem slujba in ea.
Pentru slujba sfestaniei, credinciosul trebuie sa pregateasca o masuta frumos acoperita, orientata spre rasarit (masuta poate fi asezata in fata sau in apropierea icoanei sau a coltului de rugaciune din casa) pe care va aseza urmatoarele:
- un vas larg la gura cu apa, 
- un manunchi de busuioc,
 
- trei sfesnice mici cu lumanari sau un vas stramt la gura (un pahar sau ceasca) in care sa se poata pune lumanarile din ceara curata,
 
- o catuie cu carbune aprins si putina tamaie,
 
- o icoana (daca masuta nu se afla in fata icoanei din casa), 
- un pomelnic cu cei ce locuiesc in casa si cu cei pe care respectivii doresc sa-i pomeneasca la rugaciune (poate fi si un pomelnic cu mortii familiei).
Mai pot fi puse pe masa:
- o paine, putin untdelemn si putin vin, făină, sare şi zahăr, simbolizand roadele pamantului date de Dumnezeu spre hrana noastra, pentru a fi binecuvantate.
Preotul va sta in fata masutei, iar credinciosi vor sta in spatele preotului, asa cum stam si la biserica, toti cu fata spre rasarit.
Toate usile camerelor vor fi larg deschise.

                                Care sunt actele principale savarsite de preot in timpul sfestaniei?

                                                Rugaciunile de inceput si tamaierea casei

Slujba sfestaniei cuprinde diverse rugaciuni, pentru casa si pentru cei ce locuiesc in ea, rugaciuni pentru sfintirea apei, tamaierea casei, sarutarea Sfintei Crucii de catre toti cei de fata si stropirea lor cu apa sfintita, stropirea casei cu apa sfintita.

Dupa binecuvantarea de inceput a preotului, se rostesc rugaciunile de inceput, psalmul 142 "Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea..." si Psalmul 50, psalm de pocainta, timp in care preotul tamaiaza masa amenajata pentru slujba si toata casa, incepand de fiecare data cu icoana din camera.

Urmeaza o serie de tropare scurte, rugaciuni adresate Maicii Domnului si tuturor sfintilor, exprimand rugamintea noastra ca acestia sa fie impreuna rugatori cu noi. Invocand numele sfintilor si al Maicii Domnului, spunem de fiecare data: "rugati-va lui Dumnezeu pentru noi".

                       De ce rugam pe Maica Domnului si pe sfinti sa se roage pentru noi?

La orice slujba sau rugaciune, cerem Maicii Domnului si tuturor sfintilor sa fie alaturi de noi in rugaciunile noastre catre Dumnezeu, sa se roage pentru noi, sa mijloceasca pentru noi in credinta si traditia noastra ortodoxa, sfintii bineplacuti lui Dumnezeu si Maica Domnului sunt foarte apropiati credinciosilor. De aceea suntem inconjurati de icoane ale Maicii Domnului si ale sfintilor in biserici, dar si in casele noastre. Daca nadajduim in sprijinul si in intelegerea oamenilor din jurul nostru, pe care ii rugam adeseori sa ne ajute sau sa mijloceasca pentru noi la alti oameni, cu atat mai mult nadajduim in dragostea, ajutorul si in mijlocirea celor care sunt acum in preajma lui Dumnezeu.
In Biserica Ortodoxa este foarte raspandita si incetatenita rugaciunea unora pentru altii si fiecare simtim cat de folositoare este. In aceasta solidaritate dintre oameni, in dragostea si mila unora pentru altii se intemeiaza credinta noastra in rugaciunile si mijlocirile sfintilor pentru noi. Daca rugaciunile si mijlocirile noastre, ale oamenilor pacatosi, prinsi in toate neputintele acestei vieti sunt ascultate de Dumnezeu si implinite, cu cat mai mult rugaciunile sfintilor. De altfel, daca noi credem in viata de dincolo, daca credem, prin urmare, ca oamenii bineplacuti lui Dumnezeu sunt alaturi de Dumnezeu, nu ne putem inchipui ca ei, atat de buni si iubitori, pot ramane nepasatori la necazurile, durerile si nevoile noastre. Nu putem sa ne gandim ca cei care in viata lor pamanteasca s-au rugat neincetat pentru toti oamenii, s-au jertfit pentru a-i ajuta, au fost milostivi, au suferit pentru durerile si pacatele semenilor lor, dupa cum aflam din istorisirea vietii lor, nu putem, deci, sa ne inchipuim ca acestia, trecand in viata cealalta, devin nepasatori de ceea ce se intampla cu oamenii si cu lumea.

                                                                    Citirea Sfintei Evanghelii

Momentul important urmator este citirea Sfintei Evanghelii, timp in care credinciosii ingenuncheaza. Se citeste un fragment din Evanghelia dupa Ioan (cap.V, 1-4) care reda episodul vindecarii paraliticului de la scaldatoarea din Vitezda. Aici ni se arata ca apa in care se cobora un inger al Domnului, care era, deci, intr-un fel cercetata, atinsa, sfintita de Dumnezeu, devine vindecatoare: "...caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa; si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut". Tot asa, cum vom vedea, printr-o rugaciune speciala, preotul se roaga lui Dumnezeu "sa trimita harul Prea Sfantului Sau Duh si sa sfinteasca apa" pusa inainte si sa fie spre spalarea de toata intinaciunea si spre sanatatea sufletelor si a trupurilor.
Ectenia Mare
Dupa citirea Sfintei Evanghelii, preotul rosteste Ectenia Mare, o serie de rugaciuni si de cereri adresate lui Dumnezeu, mai intai cu caracter general, pentru pacea si binele lumii intregi, a localitatii respective, sat sau oras, si apoi, cu caracter special, pentru sfintirea apei. Astfel preotul se roaga lui Dumnezeu "pentru ca sa sfinteasca apa aceasta, cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste apa aceasta lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie apa aceasta tamaduitoare sufletelor si trupurilor, si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica", "pentru ca sa se trimita ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului”… si altele
Rugaciunea de sfintire a apei
Momentul cel mai important al slujbei este atunci cand preotul sfinteste apa printr-o rugaciune speciala, in timpul acestei rugaciuni, preotul afunda de trei ori mana dreapta in apa, facand semnul Sfintei Cruci si rugandu-se de fiecare data astfel: "Si acum trimite harul Prea Sfantului si de viata facatorului Tau Duh, care sfinteste toate, si sfinteste apa aceasta." Apoi continua rugaciunea: "Si prin gustarea si stropirea cu apa aceasta, trimite-ne noua binecuvantarea Ta, care spala intinaciunea patimilor. Asa ne rugam cerceteaza neputinta noastra, 

Bunule, si tamaduieste cu mila Ta bolile noastre cele sufletesti si trupesti", asociind acestei rugaciuni rugaciunea Maicii Domnului, puterea Sfintei Cruci si rugaciunile tuturor sfintilor, pomenind numele multora dintre ei.
                                 Afundarea Sfintei Cruci in apa si stropirea cu apa sfintita

Dupa rugaciunea de sfintire, preotul afunda in apa Sfanta Cruce in forma de cruce, de trei ori, in timp ce se canta troparul: " Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau".
In continuare preotul stropeste cu apa sfintita toata casa, cineva din cei ai casei purtand vasul cu apa sfintita. Dupa ce termina de stropit casa, preotul stropeste cu apa sfintita pe toti cei prezenti care se inchina si saruta Sfanta Cruce pe care preotul o tine in mana.

                                               Ectenia finala pentru pazirea casei de rau

Slujba sfestaniei se sfarseste cu o rugaciune prin care preotul se roaga "sa se pazeasca locuinta aceea, toate orasele si satele de boala, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de navalirea altor neamuri si de razboiul dintre noi" si pentru ca Bunul Dumnezeu "sa indeparteze si sa imprastie toata mania, care se porneste asupra noastra, si sa ne izbaveasca pe noi de mustrarea Lui cea dreapta, care este asupra noastra si sa ne miluiasca pe noi." Acum preotul pomeneste pe toti cei de fata si pe toti cei scrisi pe pomelnicul casei. Se poate, de asemenea, face o rugaciune de pomenire a mortilor familiei.

“Ghidul practic al crestinului ortodox: ce trebuie sa stim despre casa crestinului
Preot prof. Constantin Coman
  

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

486 Întrebări din Biblie cu răspuns

FIE DOAMNE MILA TA SPRE
NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                                                                                                               PREOT IOAN


1. Unde s-au refugiat Sfântul Iosif şi Fecioara Maria?


Răspuns :In Egipt (Matei 2:13).
2. Cine au fost aceia care au rostit cuvintele: „Pocăiţi-vă, căci s-a
apropiat împărăţia cerurilor“?
Răspuns: Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 3:2) şi Mântuitorul Iisus
Hristos (Matei 4:17).
3. Cum se numea fratele Sfântului Apostol Petru?
Răspuns: Andrei (Ioan 1:40).
4. Ce se va întâmpla cu acela care-şi va pierde sufletul pentru
Domnul Iisus?
Răspuns: Îl va câştiga (Marcu 8:35).
5. Ce purta ca îmbrăcăminte Sfântul Ioan Botezătorul?
Răspuns: Purta o haină de păr de cămilă şi era încins la mijloc cu
o cingătoare de piele (Marcu 1:6).
6. Ce striga mulţimea la intrarea Domnului Iisus călare pe
mânzul asinei în Ierusalim?
Răspuns: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele
Domnului!“ (Ioan 12:13; Marcu 11:9; Matei 21:9).

vineri, 9 ianuarie 2015

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: CUVÂNT DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE ŞI DE POVǍŢUITO...


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....




                                                                                               C u v i o s ul    Paisie

Prin mărturisire sufletul se eliberează de mizeria păcatelor
Părinte, în primii ani ai creştinismului creştinii făceau
mărturisire publică. Aceasta ajută?
Alţii erau anii cei dintâi ai creştinismului şi alţii cei de acum.
Aceasta nu ajută astăzi.
De ce oare, Părinte? Atunci aveau mai multă râvnă?
Aveau şi mai multă râvnă şi nu aveau cele pe care le au oamenii
astăzi. Iată, acum perechile se despart fără motiv, nu mai sunt ca
cele de odinioară. Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii
şi de aceea se îneacă de gânduri şi de patimi. Câţi nu vin şi cer să-i
ajut în vreo problemă de-a lor, dar nici nu se spovedesc, nici nu
merg la biserică.
„Mergi la biserica?“, îi întreb.
„Nu“, îmi răspund.
„Te-ai spovedit vreodată?“.
„Nu. Dar am venit să mă faci bine“.
„Dar cum aşa? Trebuie să te pocăieşti de greşalele tale, să te
spovedeşti, să mergi la Biserică, să te împărtăşeşti atunci când ai
binecuvântare de la duhovnicul tău, iar eu voi face rugăciune să te
faci bine. Uiţi că există şi altă viaţă şi trebuie să ne pregătim
pentru ea?“.
„Ascultă, Părinte, cele ce le spui despre Biserici, altă viaţă etc.,
pe mine nu mă preocupă. Astea sunt basme. Am mers la vrăjitori,
la medium şi nu au putut să mă facă bine. Am aflat că tu mă poţi
face bine“.
Hai, acum descurcă-te! Le spui despre spovedanie, despre viaţa
viitoare şi îţi spunAcestea sunt basme, iar pe de altă parte, te
roagăAjută-mă, că iau hapuriEi, cum, în chip magic se vor face
bine?
Şi iată că deşi mulţi au probleme pricinuite de păcatele lor,
nu se duc la un duhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci
sfârşesc prin a se spovedi la psihologi, îşi spun istoricul lor, le cer
sfaturi pentru problemele lor şi, dacă au de trecut un râu, îi aruncă în
apă şi ori se îneacă, ori ies dar unde ies? În timp ce, dacă ar merge să
se spovedească la duhovnic, vor trece pe celălalt mal pe pod, fără
osteneală, pentru că în Taina Spovedaniei lucrează harul lui
Dumnezeu şi se eliberează.
Părinte, unii spun: „Nu aflăm duhovnici buni şi de aceea nu
mergem să ne spovedim.
Acestea nu sunt îndreptăţiri. Fiecare duhovnic are putere
dumnezeiască din moment ce poartă epitrahil. Săvârşeşte Taina, are
har dumnezeiesc şi atunci când citeşte rugăciunea de iertare
Dumnezeu şterge toate păcatele pe care le-am mărturisit cu
pocăinţă sinceră. De noi depinde cât ne vom folosi prin Taina
Mărturisirii.
Odată a venit acolo la colibă unul care avea probleme psihologice,
cu gândul că am harisma străvederii şi aş putea să-l ajut. Ce prevezi
pentru mine?mă întreabăSă cauţi un duhovnic şi să te
spovedeşti, ca să poţi dormi ca un puişor şi să nu mai iei
medicamenteîi spun. Nu mai există astăzi duhovnici buni, îmi
spune. Mai demult existau. Vin cu gând bun, că vor fi ajutaţi,
dar nu primesc ceea ce le spui şi păcat de cheltuielile cu drumul.
Văd însă şi o nouă tehnică a diavolului. Bagă în minţile
oamenilor gândul că, dacă fac o oarecare făgăduinţă şi o
împlinesc, dacă mai merg şi la vreun loc de închinare, sunt în
regulă duhovniceşte. Şi vezi pe mulţi mergând cu lumânări şi cu
alte obiecte făgăduite la mănăstiri, la locuri de închinare şi le
atârnă acolo, mai fac şi cruci mari, mai plâng puţin şi se limitează
la acestea. Nu se pocăiesc, nu se spovedesc, nu se îndreaptă, iar
aghiuţă se bucură.
Părinte, un om care nu se spovedeşte poate fi liniştit
lăuntric?
Cum să fie liniştit? Ca să simtă cineva odihnă trebuie să
arunce molozul dinlăuntrul său. Asta se va face prin
mărturisire. Omul, deschizându-şi inima sa duhovnicului şi
mărturisindu-şi greşelile se smereşte şi astfel deschide uşa cerului,
lăsând să coboare din belşug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează.
Înainte de mărturisire în capul lui există ceaţă, vede slab şi îşi
justifică greşelile sale. Pentru că atunci când mintea lui este
întunecată de păcate, nu vede curat. Prin mărturisire face un fuuu,
se depărtează ceaţşi orizontul se curăţă. De aceea, celor care vin să
discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc., dacă nu s-au
spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se spovedească şi după aceea
îi primesc să vorbim. Unii îmi spunPărinte, fiindcă Sfinţia Ta îţi
poţi da seama ce trebuie să fac în problema aceasta, povăţuieştemă.
„Deşi mi-aş da seama eu ce trebuie să faci, îi spun, nu vei
înţelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi şi te spovedeşte
şi după aceea vino să discutăm“Cum oare să te înţelegi cu un om
atunci când se află în altă frecvenţă?
Prin mărturisire omul aruncă din lăuntrul său orice ar fi
nefolositor şi rodeşte duhovniceşte. Într-o zi săpam în grădină, ca să
plantez nişte roşii. În acel timp vine cineva şi-mi spune„Ce faci,
Părinte?“. „Ce să fac? îi spun. Îmi spovedesc grădina“. „Bine,
Părinte, dar şi grădina are trebuinţă de spovedanie?“. „Desigur că
are. Am observat că atunci când o spovedesc, adică scot afară
pietrele, pirul, spinii etc., face legume alese, iar altfel roşiile se fac
palide şi slabe!“.
                                                                                        

                                        Moaştele Sfântului Paisie
        Velicikovski aflate la Biserica   Şerban Vodă din Bucureşti.
                                 
Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit".citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Arhivă blog

BIBLIA ORTODOXA AUDIO