miercuri, 23 aprilie 2014

MAICA DOMNULUI: "Sf. Gheorghe" o icoana din Rusia


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                         "Sf. Gheorghe" o icoana din Rusia


Tatăl său a suferit un martir pentru Hristos, mama lui, care a deţinut un imobil în Palestina, sa mutat acolo cu fiul său şi la adus într-o pietate stricta / George a dat moştenirea lui la săraci, şi a venit la Senat, a mărturisit el însuşi un creştin, a denunţat falsitatea zeilor păgâni şi a cerut tuturor să recunoască adevărata credinţă în Hristos: "Eu sunt un slujitor al lui Hristos, Dumnezeul meu, şi de încredere în El, a m aparut printre voi pe cont propriu pentru a mărturisesc adevărul. "Ce este adevărul -?" Lui Pilat întrebare repetată este unul dintre demnitarii.  "Adevărul este Cristos însuşi, condusă de tine" - a răspuns sfântul. Surprins de încredere de un amator, razboinic, împăratul a cerut să nu-l strice tinereţea lui, slava, cinstea şi să renunţe la Hristos. . În urma eşecului său în închisoare, în cazul în care la învins în picioare tocurilor şi zdrobit pieptul cu o piatră grea.  A doua zi, la interogatoriu, epuizat, dar ferm în spirit,George, din nou, a răspuns împăratului: "Mai degraba te  torturarea mine, ca mine, ai chinuit."  Apoi, Diocletian a poruncit să supună  martirul la cele mai rafinate torturi . . El şi pune în şanţ, îngropare de var, şi a pus pe Red Hot de fier cizme-său, şi bate venele boul, astfel încât trupul şi sângele amestecat cu pământ şi charodeystvennymi plante iarbă. Dar sfântul, credinţa în Hristos, a scăpat nevătămat. . Mai mult, care transportă chinuri grele  George a făcut minuni şi vindecare, a ridicat mort. Mare a întărit Domnul Însuşi, ca el într-un vis. Faptele şi minunile sale a adus neamuri, pentru a cunoaşte adevărul, şi mulţi au crezut în Hristos. Imaginea de secole George nu a mers cu bannere şi stemele vechi Rusia şi capitalul său.
SF GHEORGHE ESTE SERBAT PE 23 APRILIE

traducere din limba RUSA...

vineri, 11 aprilie 2014

Banca magică

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
               ÎNCHIPUIESTE-ŢI... că la un concurs ai câştigat următorul premiu: În fiecare dimineaţă banca ta îţi pune la dispoziţie 86.400 EURO pe contul tău privat. Însă acest premiu îşi are şi regulile sale proprii, aşa cum fiecare joc are anumite reguli. 
Prima regulă ar fi: Tot ce n-ai cheltuit în cursul zilei, ţi se ia înapoi. Nu poţi să transferi banii în alt cont. Poţi numai să-i cheltui. Dar în fiecare dimineaţă, când tu te trezeşti, banca îţi deschide un cont nou cu alţi 86.400 EURO pentru ziua în curs.
 A doua regulă: Banca poate să încheie jocul fără preaviz, poate să spună oricând: „Este gata, jocul s-a terminat!" Ea poate să închidă contul şi tu nu mai primeşti unul nou. 
TU personal ce ai face? Nu ţi-ai cumpăra tot ce doreşti să cumperi? Nu numai pentru tine, ci şi pentru toţi oamenii, pe care-i iubeşti...?! CORECT? Poate chiar şi pentru oameni, pe care nici nu-i cunoşti, pentru că nu ai putea să cheltui niciodată totul doar pentru tine... CORECT? Ai încerca să cheltui şi să valorifici fiecare cent. CORECT? De fapt acest JOC este Realitatea!! Fiecare dintre noi are asa o Bancă “magică”. Însă n-o vedem! Banca magică este timpul.

 În fiecare dimineaţă, când ne trezim, ni se dăruiesc 86.400 secunde de viaţă fiecare zi, iar când adormim seara, restul de timp rămas nu ni se trece în credit. Ceea ce n-am trăit în ziua aceea, este pierdut pentru totdeauna! Ziua de ieri a trecut! În fiecare dimineaţă contul începe să se umple din nou, dar banca poate să desfiinţeze contul oricând... fără preaviz. Ce faci, deci cu cele 86.400 secunde ale tale ??? 
        Nu sunt mult mai valoroase decât aceeaşi cantitate în Euro? Gândeşte-te la asta şi gândeşte-te mereu la asta: Trăieşte secundele vieţii tale, pentru că timpul se consumă mult mai repede decât crezi tu! Aşa cum se spune în Sfânta Biserică Ortodoxă: Toată viaţa noastră lui Hristos să o dăm, asa sa facem si sa ne gandim la Iisus Hristos mai des decat respiram. Amin. !

luni, 7 aprilie 2014

Slava lui Hristos

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Vine Primavara in vesmant speranta,
Infloreste pomii, mugurii luminosi,
E un fel de oda sfanta de inchinare
Pentru frumusete, slava lui Hristos!

Picura din ceruri lacrimi de iubire,
Sa spele pamantul ce e intinat
Sa trezeasca lumea azi din amortire
Mirul din magnolii, leac de vindecat!

Ramurile ninse, ruga la utrenii
Punem la icoane, fir de busuioc,
Constiintei nostre, haina primenita
Lumanari in verde, viata cu folos!

Camelia Cristea



sâmbătă, 5 aprilie 2014

Locul special si rugaciunea speciala

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Oamenii dintr-un sat nu se imbolnaveau si nu mureau, astfel ca se dusese vestea pana departe ca locuitorii de aici sunt cei mai fericiti din lume. Preotul din sat stia in padure un loc special si acolo mergand spunea rugaciunea speciala. Apoi acel preot a fost trimis in misiune si alt preot i-a luat locul. Acest preot stia doar locul special din padure, dar nu stia si rugaciunea speciala, dar la fel, nimeni nu se imbolnavea si nimeni nu murea. Apoi si acest preot a trebuit sa plece, fiind mutat de ierarhul locului si i-a luat locul un altul, care nu stia unde este locul special, dar stia rugaciunea speciala, astfel ca nimeni din sat nu se imbolnavea si nimeni nu murea.

Dupa acesta a venit un alt preot care nu stia nici unde e locul special, nu stia nici rugaciunea speciala, dar se ruga fierbinte pentru oamenii din sat si nimeni nu se imbolnavea si nimeni nu murea. Dupa acesta a venit alt preot care abia de se mai ruga pentru sateni zicand: "Cum Doamne, oamenii acestia nu sunt fapturile Tale!? Nu am sa spun rugaciuni speciale, caci la urma urmei poti sa faci ce vrei cu acesti oameni. Cu totii suntem in mana Ta, atotputernica!”.

Si Dumnezeu a auzit si aceasta rugaciune si a continuat sa-i ajute pe sateni, in ciuda faptului ca unii cautand locul special si rugaciunea speciala au uitat ca Dumnezeu aude si gandurile noastre si ca Acesta se afla in tot locul.


joi, 3 aprilie 2014

RUGACIUNEA DE MULTUMIRE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU



Pr. Marius Picu, Parohia Móstoles, Spania
Noi, când vorbim de rugăciunea de mulţumire, ca de fapt când vorbim de tot ceea ce decurge din învăţătura noastră creştină, avem în vedere acel om care îl are în viaţa lui pe Dumnezeu, în care Dumnezeu este prezent şi vorbeşte permanent. Este o precizare pe care o fac de la început, pentru că întotdeauna, în viaţa noastră, vom fi tentaţi şi vom merge fie într-o parte, fie în alta. În viaţa cotidiană nu există un om eminamente laic şi un om absolut duhovnicesc, pentru că trupul şi sufletul formează natura noastră umană, dar înclinarea noastră spre una sau spre cealaltă ne face să fim mai mult sau mai puţin duhovniceşti. Fericitul Augustin spunea că dacă omul nu va fi duhovnicesc până şi în trup, el va fi trupesc până şi în suflet, adică în natura noastră sufletească pătrunde gândul materialităţii sub toate formele pe care le îmbracă în această societate pe care noi o trăim şi care vedem că aleargă mai mult după o bunăstare materială. Dar, la nivelul aspiraţiei personale, această dorinţă de apropiere de Dumnezeu, care se manifestă în întreaga viaţă, se vede mai puţin. Înduhovnicirea este un termen despre care se discută, dar, de fapt, ea nu există, ea se trăieşte. Omul înduhovnicit niciodată nu va recunoaşte că are o viaţă duhovnicească, viaţa întreagă e o mulţumire, el nu face diferenţa între a mulţumi şi a cere şi, în urma mulţumirii pe care o are omul, el primeşte chiar înainte de a cere.
Nu aş vrea să ajungem să vorbim despre această taină la modul "este bine să facem aşa sau altfel" şi să înşirăm anumite metode după care putem să-i mulţumim lui Dumnezeu. Viaţa de comuniune a omului cu Dumnezeu nu este plină de metode, ci pur şi simplu este acea viaţă nouă pe care ne-a dăruit-o Mântuitorul şi atunci rugăciunea de mulţumire este de fapt viaţa omului în comuniune cu Dumnezeu. Rugăciunea nu este o înşiruire nici de cereri, nici de mulţumiri, ea este de fapt o cale care ne apropie de Dumnezeu. În măsura în care parcurgem această cale, apropiindu-ne de Dumnezeu, simţim din ce în ce mai mult prezenţa Lui şi trăim în El, ceea ce ne dăruieşte starea de bucurie care trece dincolo de o simplă cerere sau chiar de mulţumire, este o viaţă în comuniunea cu Dumnezeu.

           După ce primim ajutorul Domnului într-un necaz, sau boală, omul simte nevoia de a-I             mulţumi   concret. Cum o poate face?

Cu toţii avem nevoie de ceva concret în viaţă, trebuie să avem nişte planuri după care să ne organizăm propria viaţă şi, atunci când avem parte de bucurie şi împlinire, să ştim să-i mulţumim lui Dumnezeu. Am întâlnit o doamnă bolnavă de cancer de mai mulţi ani şi care, conform tuturor medicilor, ar fi trebuit să fie de mult trecută în veşnicie. Avea tot timpul cu ea o iconiţă cu care intra în toate operaţiile, trecând astfel cu bine de toate intervenţiile, spre uimirea medicilor. Şi mi-a zis aşa: "Noi nu ştim să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru cele mai simple lucruri". Nu s-a vindecat, dar a ajuns la o împăcare, că nu ştim ce mare bucurie e propria viaţă. Deci mulţumirea este pentru viaţă.
Într-adevăr, ni se întâmplă, în propria viaţă, să avem împliniri, diferite reuşite, când Îi cerem lui Dumnezeu ceva. Dar în momentul în care se împlinesc, considerăm că s-au împlinit fără ca Dumnezeu să fi intervenit. Cerem un lucru lui Dumnezeu, ni se împlineşte, dar nici măcar nu ne mai aducem aminte că se putea ca Dumnezeu să ne împlinească această dorinţă.
De ce se întâmplă aceasta? E o mare ispită în lumea contemporană, a înmulţirii răutăţii, care îmbracă diferite forme şi ne cuprinde pe toţi şi avem senzaţia că cel mai important e să reuşim şi să ne apărăm pe noi înşine. Dacă ne apărăm pe noi înşine uităm că mai există şi altcineva care să ne ajute atunci când avem nevoie.
În viaţa aceasta suntem prinşi de foarte multe iţe, nu ne lasă să avem libertate, dar Mântuitorul a spus: "Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi", or, adevărul este Hristos. Mulţumirea fariseului este una standard, corectă, dar Dumnezeu nu aşteaptă din partea noastră corectitudine, ci ne aşteaptă pe noi, cu bune şi cu rele, să ne dăruim Lui şi ne iartă El păcatele noastre. Dacă stăm deoparte, putem fi corecţi, dar corectitudinea ţine de societate şi de contextul în care trăim.

DOAMNE NU  NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Arhivă blog

BIBLIA ORTODOXA AUDIO