miercuri, 29 februarie 2012

Cred în Dumnezeu, Care face minuni

Întrebând pe unii oameni care se declară creştini, deşi nu prea frecventează Biserica, în ce cred mai precis, putem constata adesea că aceştia pur şi simplu cred. Vor povesti despre numeroase vindecări miraculoase, viziuni petrecute chiar unor cunoscuţi ai lor, poate şi despre învieri din morţi. Aşadar, cred în minuni, într-o forţă extraordinară. Rareori însă cred în Dumnezeu, pe care se codesc să-L numească, ruşinându-se oarecum de El. Un sondaj din anul 2005 făcut la nivelul întregii Uniuni Europene aducea în atenţie că aproximativ 50% dintre englezi, suedezi, danezi, letoni, estonieni, sloveni şi finlandezi cred în existenţa "unei anumite puteri spirituale sau a unei forţe vitale" (Special Eurobarometer 225 - "Social values, Science & Technology" 2005 - Report).
Cum ne raportăm la credinţă? Ce este credinţa, oare părerea că există o forţă guvernantă, fără faţă şi fără atribute, sau că există Dumnezeu, Care ne-a creat şi ne iubeşte?
Creştinii nu cred în minuni, ci în Dumnezeu, Care face lucruri minunate, Care a iubit atât de mult lumea, încât a trimis pe Fiul Său, Care a murit şi a Înviat pentru noi toţi. Nu minunea este premisa pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu este premisa minunii.
Credinţa, aşa cum o descrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei (11, 1), este vecină cu nebunia, nu se leagă de nimic din cele văzute, de nici o certitudine. Tocmai de aceasta spunem în Crez, la Sfânta Liturghie: "Cred..." Nu primim siguranţa unui fapt palpabil, ci ne încredem în cele scrise în Scripturi, cele ce au formulat Părinţii Bisericii şi moştenite de la o generaţie la alta ca un odor de mult preţ. Credinţa se aruncă în gol pentru Dumnezeu, în căutarea Lui. În El se găseşte posibilitatea desfăşurării normale a existenţei, precum şi a minunii, a naturalului şi a supranaturalului deopotrivă. El este Creatorul lumii, în Care credem, deşi nu Se vede, nu Se simte, nu Se miroase.
Dumnezeu nu se lasă provocat. Domnul Iisus Hristos nu face minuni înaintea celor care le aşteaptă ca pe nişte semne (Matei 12, 39), însă nu întârzie să îi ajute pe cei care cred."Credinţa ta te-a mântuit", spune femeii bolnave (Marcu 5, 34), iar tatălui îngrijorat: "De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!" (Marcu 9, 23-24).
Astăzi există tendinţa de a face din credinţă un fel de concluzie la observaţia unor fenomene supranaturale, fie ele reale sau presupuse, pornindu-se de la efect către cauză şi doar astfel presupunându-se existenţa Dumnezeu. Acest mers pe "calea sigură" şi călduţă nu duce la o credinţă reală, ci la una cauzală. De la un Dumnezeu gândit astfel cerem minuni, semne, Îl provocăm să se manifeste şi Îl acuzăm dacă nu ne răsplăteşte meritele.
Urmând acelaşi mecanism, superstiţiosul crede în minuni, face chiar şi ştiinţă cu ajutorul fizicii şi biologiei, psihologiei, parapsihologiei, prin intermediul cărora "cercetează" viaţa de dincolo, îşi dă cu părerea despre transcendent.
Superstiţia însă este altceva decât credinţa, anume antropomorfism, fiindcă Îl face pe Dumnezeu după chipul omului, cerându-I să Se manifeste după logica umană. Aceasta admite minunile, însă le defineşte cripto-raţionalist, prin mijloace cvasiştiinţifice. Crede în învierea morţilor ca să poată vorbi despre viaţa de dincolo, crede în profeţii ca să poată face oracole, pe care le argumentează apoi ştiinţific, prin apelul la tainele astrelor: acestea se mişcă şi produc un efect care "nu este întâmplător", ci se resimte în viaţa omului.
Credinţa excesivă în minuni duce la o boală duhovnicească: aceasta nu mai are în vedere pe Dumnezeu decât în plan secund, nu mai are în vedere iubirea aproapelui decât în plan secund.
Credinţa într-o singură icoană făcătoare de minuni, într-un singur părinte duhovnicesc văzut ca făcător de minuni, într-un singur sfânt este prea puţin pentru un creştin, fiindcă el nu îşi ia în serios numele: acela de pelerin pe calea care duce către Hristos.

marți, 28 februarie 2012

Iconita (caseta) deosebita descoperita la Ierusalim


marianpios
Iconita (caseta) deosebita descoperita la Ierusalim – prima dovada arheologica a folosirii icoanelor in perioada bizantina, nu doar la slujbele Bisericii
Conform materialelor de ultimă oră, primite de la corespondenţi-abonaţi ai serviciului LONews aflaţi în Ierusalim, o caseta mica, cu rol de iconita, realizată superb, a fost descoperită în timpul excavărilor efectuate pe o stradă din Ierusalim. Caseta repezintă un simbol al credinţei creştine de acum 1800 de ani, au declarat arheologii israelieni ieri, duminică, 30 octombrie 2011.
Caseta, sculptată din os de vacă, de cal sau cămilă, decorată cu o cruce pe capac, măsoară doar (2 cm / 1.5 cm), a fost probabil realizată de către un credincios creştin, în jurul sfârşitului de secol 4 d.Hr., conform cu Cikanoveţ Iana de la Autoritatea de Antichităţi Israel, unul dintre directorii de săpături în locul în care caseta a fost descoperită.
Cand capacul este ridicat, se observa două portrete, încă vizibile, realizate în vopsea şi în foiţă de aur. Bărbatul şi femeia sunt, probabil, sfinţi creştini sau, eventual, Iisus şi Fecioara Maria.
Caseta a fost descoperită în cadrul unor săpături în afara zidurilor oraşului vechi Ierusalim, în continuarea unei magistrale bizantine a epocii, a mai precizat aceasta. Descoperită, de fapt, în urmă cu doi ani, acesta a fost cercetată de către experţii în conservare şi, abia acum, prezentată publicului la o conferinţă arheologică.
Caseta este importantă, în parte, pentru că ofera prima dovadă arheologică a folosirii icoanelor în perioada bizantină nu doar la slujbele Bisericii, a mai spus ea.
O părticică dintr-o casetă similară a fost descoperită cu trei decenii în urmă, în Iordania, dar aceasta este cel mai bine conservat exemplar care a fost găsit până în prezent, a mai spus ea. Iconiţe similare mai sunt încă şi astăzi confecţionate de către unii credincioşi, în special din Bisericile Ortodoxe Răsăritene.

Relicva a fost descoperită în sit-ul de excavare din Oraşul lui David, un zid din Ierusalim numit după monarhul biblic.
Sit-ul este situat pe locul în care astăzi se află vecinătatea cartierului palestinian Silwan, chiar în afara zidurilor oraşului vechi, în Ierusalimul de Est, partea din cetatea sfântă capturată de Israel în Războiul din Orientul Mijlociu din 1967, numită de către palestinieni “capitală”

luni, 27 februarie 2012

SPITA DIN FÂNTÂNĂ…



Traian Dorz, PE GENUNCHII LUI IISUS
– De trei lucruri să te fereşti cel mai mult în viaţa ta, copile, îmi zise moşu’ într-o zi, când scotea apă din fântâna noastră adâncă şi întunecoasă.
– De care, moşule?
– Să nu sari peste garduri, să nu asculţi pe la uşi şi să nu te uiţi în fântână. Fiindcă aceste trei obiceiuri sunt foarte primejdioase.
– De ce, moşule?
– Am să-ţi spun acum ce-a păţit Linuţa ieri cu fântâna cea adâncă şi întunecoasă din uliţă. Acolo mi se pare că v-am văzut şi pe voi odată, grămadă, cum v-aţi suit pe borta de lemne şi vă uitaţi în fundul fântânii.
Parcă aruncaţi pietre, ca să vedeţi cum se încreţeşte apa ei cea neagră şi afundă…
Linuţa era şi atunci cu voi, mi se pare. Ieri a mers singură la fântână şi s-a suit pe borta de lemne, să se uite jos, la apa din afund. Nu ştiu cum a făcut că a alunecat peste bortă, gata să cadă în jos. Mama ei spunea că Ispita din fântână, când a văzut-o că se uită acolo, a întins repede gheara şi a apucat-o, trăgând-o în fântână s-o înece.
A fost o minune de la Dumnezeu că n-a căzut până în apă. Ştii tu cârligul acela în care se agaţă găleata după ce tragi apă? În cârligul acela s-a agăţat rochiţa Linuţii. Iar Linuţa a stat acolo agăţată până ce a venit un om după apă şi a scos-o. Dacă nu venea omul, poate murea acolo agăţată sau, cum se tot zbătea ea acolo, i s-ar fi rupt rochiţa şi ar fi căzut în afund.
Şi aşa, era mai moartă când a scos-o.
Am simţit că mă trec fiorii de frică…
– Ce Ispită este aia din fântână, moşule?
– Tu, dragul moşului, ştii că cel rău vrea să piardă totdeauna sufletele oamenilor. El stă în locurile primejdioase, unde poate mai uşor să-l ucidă pe om, şi de acolo îi şopteşte omului care se apropie prea mult:
– Vino, vino mai aproape. Vino şi te uită numai puţin. Vino, să vezi cât este de frumos. Vino numai puţin… Şi omul, neştiutor, merge tot mai aproape, până poate să‑l înhaţe. Atunci îl leagă şi-l trage la fund…
Aşa face şi la cârciumă, n-ai văzut tu? Îi arată omului paharul cu băutură, îi face cu ochiul: Vino şi bea… Iar omul se duce treaz şi iese beat. Se duce bun şi iese nebun. Se duce sănătos şi iese ruinat. Se duce cinstit, dar iese pierdut. Intră om şi iese animal… I se pare că merge la rai, dar ajunge la iad. Şi aşa este cu orice loc primejdios. Omul trebuie să se ferească de departe, nici să nu se apropie,  căci dacă se apropie, păţeşte ca Linuţa: nu se mai poate opri până ajunge la nenorocire.
Atunci vede şi se zbate să scape, ca musca din pânza păianjenului, dar nu mai poate.
De atunci nu mă mai apropii de fântâni şi de gropoaie. De atunci mă feresc pe departe de uşile cârciumilor şi de orice loc în care Ispita cea cu gheare lungi şi cu şoapte înşelătoare m-ar putea atrage ca să mă piardă. De multe ori,  când trebuie să trec pe lângă astfel de locuri, îmi fac cruce şi trec grăbit, rugându-mă Domnului Iisus aşa:
Preaputernice Iisuse Doamne, Care ai biruit pe Ispită şi ai zdrobit puterea Răului, Te rog să mă păzeşti când trebuie să trec pe lângă aceste locuri primejdioase. Acopere-mi ochii, să nu văd Ispita. Astupă-mi urechile, să n-o aud. Păzeşte-mi inima, să nu mi-o atragă. Şi fereşte-mi paşii, să n-ajung acolo. Nu mă lăsa pe mine să mă apropii de ea şi n-o lăsa nici pe ea să se apropie de mine, ci totdeauna fii Tu între mine şi ea, ca să nu-mi poată face nici un rău. Amin.
De atunci, prin astfel de locuri, oricând trebuia să trec, o luam la fugă şi nici ’napoi nu mă uitam, până când eram trecut departe.
Slăvit să fie Domnul!


Teofilact Resurse Audio: Cantari bisericesti audio mp3

Teofilact Resurse Audio: Cantari bisericesti audio mp3

duminică, 26 februarie 2012

TAMAIA sau SMIRNA

TAMAIA


      Rasinile sunt substante lipicioase, inflamabile, secretate de diferiti arbori atunci cand li se cresteaza coaja. Din punctul de vedere al chimiei organice, sunt substante organice macromoleculare, continand C, H, O, N, S. Sunt colorate in galben, brun, negru.
      Tamaia este o substanta rasinoasa obtinuta prin crestarea scoartei unor arbusti exotici, solidificata sub forma unor boabe neregulate, de culoare galbuie-rosiatica, care prin ardere, produce un fum cu miros aromat patrunzator. Este folosita in ceremoniile religioase, medicina si parfumerie. Aceasta rasina aromata, care arde usor si repede la flacara, se scurge din coaja copacului Boswellia Carteri, Boswellia Serata, din familia Burseraceae, care creste in: India, China, Somalia, Etiopia, Egipt.

Unele prevederi si semnificatii biblice

Acest cuvant se pomeneste in Biblie de 22 de ori. Exemple:
- Facerea 43, 11. "A zis atunci Israel, tatal lor: Daca-i asa, ei bine, faceti asa: luati in tarhaturile voastre cate ceva din roadele pamantului si duceti-i-le omului in dar: putin balsam, si putina miere, tămâie si smirna si migdale si alune".
- leremia 6, 20: "De ce-Mi aduceti voi tamaie din Saba si scortisoara din tara de departe? Ca arderile-de-tot ale voastre nu sunt primite, iar jertfele voastre nu M-au indulcit".
- Matei 2, 11: "Si intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna".
      Aceasta rasina se strange de pe scoarta copacului si, pentru a fi mai parfumata, se amesteca si cu alte arome, asa cum se precizeaza in Vechiul Testament (Iesire 30, 38). Tamaia face parte din simbolurile de cult, fiind un aromat natural, folosit in toate religiile din vremuri stravechi. Folosirea ei este expresia pioseniei, a cinstirii lui Dumnezeu: "Tamaie... sa nu va faceti pentru voi: sfintenie sa va fie ea pentru Domnul" (Iesire 30, 34-37).
Tamaia, prin parfumul si mireasma ei subliniaza frumusetea actelor de cult, creeaza atmosfera de sfintenie si astfel ea se integreaza in actul de slujire a lui Dumnezeu ca un dar, ca o pretioasa ofranda si simbol al rugaciunii si faptei bune. „Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta”, zice Psalmul 140 de la Slujba Vecerniei. Tamaia este simbol al rugaciunii de cinstire a lui Dumnezeu dar si de implorare a Sfantului Duh: "Tamaie iti aducem Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o intru jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul Prea Sfantului Tau Duh" (rugaciunea rostita de preot la binecuvantarea tamaiei). In Noul Testament, ca si in Vechiul Testament, tamaia este considerata un element simbolic de slavire a lui Dumnezeu. Magii care au venit sa se inchine la Betleem Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu, I-au adus in dar "aur, smirna si tamaie" (Matei 2, 11). In Apocalipsa Sfantului Ioan Evanghelistul avem imaginea unei Liturghii Ceresti, in care tamaia se mentioneaza ca un element esential ce insoteste rugaciunile Sfintilor catre Dumnezeu: "Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor pe altarul de aur dinaintea tronului. Si fumul tamaiei s-a suit din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu impreuna cu rugaciunile Sfintilor” (Apocalipsa 8, 3-4). Tamaia se foloseste in cultul crestin din primele veacuri asa cum se mentioneaza in textele primelor Liturghii crestine (Constitutiile Apostolice, Sf. Ambrozie, Liturghia, Sf. Iacob, s.a,). Vechii evrei o intrebuintau ca un articol absolut necesar in ceremoniile religioase. De altfel, cu aceeasi intrebuintare a fost cunoscuta si in religiile pagane, fie curata, cand se ardea pe altarul exterior, fie amestecata cu alte materii aromate cand se tamaia interiorul templului, deci tamaia se priveste ca icoana mirosului de buna mireasma a rugaciunilor pioase si ca unul din cele mai pretioase daruri ce se pot aduce lui Dumnezeu. Ca insemnatate simbolica, tamaia este expresia adoratiei lui Dumnezeu; ea mai simbolizeaza cererea si dorinta celui care se roaga, ca rugaciunea lui sa fie primita de Dumnezeu; cat si darul Sfantului Duh si recunoasterea de catre Magi a Dumnezeirii Pruncului Iisus. Tamaia se foloseste atat la slujba Sfintei Liturghii, cat si la toate slujbele divine, fumul ei imbalsamand si creand o atmosfera de reculegere si sfintenie, prielnica pentru rugaciune si indepartarea duhurilor rele. Tamaia se arde in cadelnita sau in vase speciale (tamaiernite, catui). Mireasma tamaiei are calitati tonice si stimulante, de aceea, in trecut se folosea si in medicina.
      Caditul sau tamaierea este cel mai de seama dintre actele cultului extern. Folosirea tamaiei, asa cum am mai spus, este o traditie foarte veche care se gaseste nu numai la crestini, ci si in practica religioasa a popoarelor pagane, si la iudei. Cadirea, tamaierea, se face in timpul Liturghiei si a tuturor serviciilor divine. Ea este un simbol al rugaciunii credinciosilor, de slavire si cinstire a lui Dumnezeu si a Mantuitorului lisus Hristos. Fiecare moment al tamaierii isi are simbolul sau. Astfel, tamaierea in timpul citirii Apostolului se face in cinstea Evangheliei care urmeaza a se citi si simbolizeaza atat pe Sfintii Apostoli, cat si invatatura Evangheliei raspandita de ei. Tamaierea care se mai face la ecfonisul: "Mai ales pentru Prea Sfanta, Curata Prea Binecuvantata…”, se face atat in cinstea Sfintelor Daruri, dupa sfintirea si prefacerea lor, cat si in cinstea Maicii Domnului, care se pomeneste acum. Tamaierea Sf. Daruri inainte de ducerea lor la Proscomidiar semnifica harul Sf. Duh dat Sf. Apostoli dupa Inviere: „Luati Duh Sfant…” (Ioan 20;22).
      Cadelnita sau catuie – tamaierul sau tamaietoarea – este obiectul de cult in care se pune pe jar, tamaie. Are forma unui recipient rotund, de metal, atarnat de 3-4 lantisoare unite, in partea de sus intr-un maner cu doua belciuge, ca sa poata fi tinuta de preot cand tamaiaza in biserica, dupa randuiala sfintelor slujbe. Intrebuintarea cadelnitei la serviciul liturgic este la fel de veche ca si folosirea tamaiei si a tamaierilor pe care cultul crestin le-a mostenit din cultul Vechiului Testament. Primele cadelnite folosite de crestini erau facute din argila, metal ori ceramica, cu sau fara maner, asa cum se folosesc si astazi de unii preoti la serviciile funebre la tara sau cadelnite cu manere scurte folosite inca in unele manastiri. Forma de azi a cadelnitelor ar data dupa unii liturgisti, cam din secolul al XII-lea. Cadelnita aminteste altarul Tamaierii din Cortul Marturiei si apoi din Templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa de tamaie (Iesire 30, 1- 8 si Evrei 9, 4). Fetele cadelnitei sunt uneori gravate cu figuri de animale si de plante, simbolizand ca intreaga natura (fire) inalta, impreuna cu oamenii, rugaciuni lui Dumnezeu. Despre simbolismul cadelnitei, Sf. Ambrozie spune: "Cadelnita este menita sa dea buna mireasma... tot asa si voi (crestinii) sunteti buna mireasma a lui Hristos". In interpretarea marelui liturgist si ierarh Gherman al Constantinopolului, cadelnita simbolizeaza umanitatea Mantuitorului, focul din cadelnita Divinitatea Sa, iar fumul de Tamaie este mireasma Duhului Sfant.
      Drumul Tamaiei - se numea in antichitate, calea pe care erau transportate din tarile producatoare, diferite rasinoase aromate, care se foloseau fie in cult, fie pentru preparate farmaceutice sau in parfumerie (ca tamaia, smirna, camforul, sacazul - guma de Accacia, care se scurge din scoarta unor arbori). Astfel, tamaia si smirna produsa in sudul Arabiei, Yemenul de astazi, erau duse la inceput pe cale maritima, apoi transportate cu caravane de camile, traversand desertul ce despartea Arabia de Sud de marile imperii si bogatele cetati ale Orientului Apropiat.  Caravanele ajungeau la Gaza, oras iudeu, port la Marea Mediterana si strabateau tara Ghebanitilor, pana in Tima, capitala lor, foarte departe de Gaza. Acest traseu foarte lung era impartit in 65 de statii de oprire a caravanelor pentru implinirea formalitatilor de tranzit si plata unor taxe ce reveneau si statelor, dar si localitatilor in care stationau. Cei care incercau sa se sustraga implinirii acestor obligatii si se abateau de la traseul stabilit oficial pentru comertul cu aceste produse, erau pedepsiti cu moartea. Smirna si tamaia au fost pentru Arabia si India antica mari izvoare de imbogatire. Tamaia si smirna erau folosite in templele si palatele faraonilor din Egipt, chiar si pe la jumatatea mileniului doi. Sapaturile arheologice au aratat ca, in Mesopotamia antica, aceste aromate erau folosite pentru ghicirea viitorului; ghicitorii ardeau tamaie intr-un vas asezat pe genunchi si ghiceau dupa miscarea fumului. Incepand cu secolul al VIII-lea pana in secolul al VI-lea i. Hristos, cand se dezvolta comertul cu aceste aromate, ele sunt tot mai folosite, devenind nelipsite in cultul din marile temple ale centrelor urbane (Ninive, Babilon, Ierusalim, Susa, Damasc). Profetul Iezechiel vorbeste despre comertul orasului Tyr cu Saba de unde importa tamaie. Pliniu, scriitor latin din secolul 1, a lasat in scrierile sale date importante despre comertul cu smirna si tamaie si despre drumurile de comert cu aceste si alte mirodenii, aratand cat de mult incarcau costul lor, multiplele taxe la care erau supuse pe parcursul transportului, incat, atunci cand ajungeau la Roma, erau foarte scumpe, ca si aurul, iar smirna era cea mai scumpa.
Clasificarea din punct de vedere botanic se face dupa monumentala lucrare "Flora R.S.R." aparuta in treisprezece volume in intervalul 1952-1976 in Editura Academiei si dupa alte documentare stiintifice mentionate in bibliografia selectiva.
      Descrierea stiintifica
      Tamaia este o substanta rasinoasa extrasa din trunchiul unor arbusti Boswellia Carteri, Boswellia Serata, din familia Burseraceae, care creste in: India, China, Somalia, Etiopia, Egipt. Tamaia are actiune farmacoterapeutica, antiinflamatoare, antiseptica, astringenta, carminativa si cicatrizanta, diuretica, expectoranta, sedativa. Arborele care da tamaia este inalt de 3-6 m, cu florile alburii. Creste prin crapaturile stancilor din munti si prin pietrisurile de la bazele colinare din vecinatatea marii. Prin incizii longitudinale facute in scoarta acestui mic arbust se scurge un lichid laptos, care in contact cu aerul se solidifica, formand bucati, mai mari sau mai mici, putin globuloase, de culoare galbuie, care constituie produsul vegetal, sub numele de tamaie. Tamaia este o substanta rasinoasa cu miros placut si aromatic care dezvolta bine aceasta aroma abia la temperatura de 100°, cand se inmoaie fara a se topi (asa se recunoaste); la temperatura mai ridicata se descompune si da nastere la vapori aromatici, proprietate care o face sa fie intrebuintata la ceremoniile religioase ale bisericii noastre. Tamaia, din cauza proprietatilor stimulente, tonice, a fost intrebuintata in medicina. Tamaia are diferite forme si culori dupa locurile si tarile din care provine. Tamaia de Arabia, Egipt si Somalia are culoarea putin galbuie si forma de lacrimi, cea de India este superioara, este galbena, cristalizata in forma de lacrimi mari. Astazi tamaia naturala se poate falsifica de unii "impostori" si vinde la preturi exorbitante ca tamaie. Tamaia intra ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Unii confunda tamaia cu smirna si invers, confuzie care se intalneste si in Sfanta Scriptura. Azi se foloseste pe scara larga tamaia sintetica.
    
Tămâie naturală (click pe imagine pentru a o mări)

SMIRNA

      Smirna este o substanta rasinoasa, obtinuta prin crestarea unor arbusti exotici: Styrax Benzoin-Sumatra, Styrax macrothyrsus – Vietnam, Styrax paralleloneurus, Indonezia, Styrax tokinozis-China din Familia Stryacceae, care arde raspandind un miros placut aromatic si care se foloseste in ceremoniile religioase, imbalsamare, in medicina si parfumerie.
      Cuvantul smirnă este pomenit in Biblie de cincisprezece ori si deriva de la cuvantul "a fi amar" din ebraica. Smirna intr-adevar este o substanta amara si rasinoasa. In toate vremurile in Orient smirna a fost pretuita si se vindea in boabe solide de culoare usor galbuie si venea din Arabia sau Abisinia (Yemenul de astazi si Etiopia).
      Unele mentionari si semnificatii biblice
- Cantarea Cantarilor 3, 6: "Cine-i acel ce din pustiu se-nalta ca o coloana fumeganda, amestec viu de smirna si tamaie, din arta facatorilor de mir?" .
- Cantarea Cantarilor 4, 14: "... cu narduri si sofran, cu trestie-n balsam, cu scortisoara, cu aromele lemnoase din Liban, cu smirna si aloe, cu tot ce-i mai subtire-ntre miresme".
- Cantarea Cantarilor 5, 5: "M-am ridicat iubitului ca sa-i deschid si smirna mi-a picat din maini; de smirna pline-s degetele mele si smirna-i pe maneru-ncuietorii..."
- Facerea 37, 25: "Apoi s-au asezat sa manance. Si daca si-au ridicat privirea, iata ca o caravana de Ismailiti venea de la Galaad, avandu-si ei camilele incarcate cu tamaie si balsam si smirna, pe care mergeau sa le descarce in Egipt".
      Asupra arborelui care produce smirna au fost foarte multe controverse; Pliniu compara arborele cu ienuparul, Discoride cu salcamul. Unii naturalisti ca Ehrenberg si Hemprich numesc arborele care da smirna Balsamodendron Myrrha - Familia Terebentaceae - vecin cu genul Boswellia care da tamaia. Palestinologii ne spun ca arborele Mor este din familia Burseraceae si originar din Arabia. Unii traducatori biblici considera smirna Styrax si Myrrha.
      Arbustul mai este raspandit in Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Smirna, ca si tamaia, combinata cu alte substante aromatice, a jucat mare rol in practicile religioase ale indienilor si egiptenilor. Se amesteca cu untdelemn sfintit si servea la unsul templului. Sf. Evanghelist Matei ne spune ca smirna, ca si aurul si tamaia, a fost unul din darurile pe care Magii l-au adus Mantuitorului la nastere: "Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna". (Matei 2, 11). Nicodim a folosit-o amestecata cu alte arome la imbalsamarea trupului lui Iisus: "Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la 100 de litre de amestec de smirna si aloe" (Ioan 19, 39).
Vinul si smirna pe care soldatul roman le-a dat Mantuitorului pe cruce erau amare, dar nu aveau nici una din proprietatile narcotice pe care unii banuiesc ca le-ar fi avut. Iuda si Israelul faceau negot cu smirna si primeau in schimb grau, ceara, miere, untdelemn si balsam (Iezechiel 27;17). Se spune ca nimic nu este mai placut ca privelistea oferita de copacii de Styrax in cursul lunii martie, cand sunt acoperiti cu flori care imbata cu parfumul lor mirositor vaile Carmelului si ale Galileii. In Siria si Palestina, in Insulele Arhipelagului Indonezian, Italia sau chiar sudul Frantei creste Styraxul. Ca si tamaia, mirosul si fumul ei deosebit de aromat sunt simbolul faptelor bune si al rugaciunilor catre Dumnezeu, iar amaraciunea ei este simbolul patimilor. La vechii evrei era considerata ca fiind simbolul iubirii nevinovate. Ca dar al Magilor, ea a simbolizat fiinta omeneasca a Mantuitorulul. In vechime era unul din cele mai scumpe articole de parfumerie, numai pentru regi si femeile celor bogati, putandu-se folosi pentru tamaiere sau parfumarea paturilor. Astazi costa circa 25 Euro/ Kg.
      Descrierea stiintifica
       Styrax Benzoin in mod obisnuit el este un arbust, dar poate avea si forma unui copac cu o inaltime de 4-5 m. Frunzele sunt ovale iar partea inferioara le este acoperita cu perisori albi. Scoarta arborelui este neteda. Din scoarta lui, prin incizii, curge rasina, denumita smirna. Styrax Benzoin din familia Stryraceae, are tulpina groasa, ramurile cilindrice acoperite cu o scoarta alburie spre gri, frunzele alterne petiolate, intregi, netede pe partea superioara, florile albe, fructul este mare, globulos. Asa cum am mai spus, acest arbore creste prin sesurile si prin malurile raurilor din insulele Borneo, Sumatra si Java si in alte regiuni tropicale. Recunoastere: smirna este un suc alburiu, foarte compact, care se solidifica in contact cu aerul devenind untoasa. Incet, incet culoarea devine aurie, pentru ca atunci cand rasina este intarita sa fie rosiatica, adunata in lacrimi mici. Are un gust balsamic, arde raspandind un miros placut si multi vapori de acid benzoic cu actiune farmaceutica. Se dizolva in alcool de 90° sau in eter. Se cunosc mai multe calitati de smirna dupa modul de extractie si de preparare precum si dupa varsta arborilor din care se extrag. Impostorii de astazi falsifica smirna cu diferite rasini obtinute din diferite specii de brad, molid etc. pretinzand sume exorbitante, vanzand aceste surogate ca fiind smirna; ea este mai scumpa ca tamaia.
     Actiune farmacoterapeutica
      Smirna este antiinflamatoare a cailor respiratorii. Este intrebuintata si ca antioxidant, antiseptica, astringenta, carminativa, deodoranta, sedativa si expectoranta. Smirna intra in compozitia Sfantului si Marelui Mir in conditiile de solubilizare intr-un vas de vin si ulei de masline virgin, la fierbere, dupa o tehnologie speciala asa cum se mentioneaza in cartea "Ce stim despre Sfantul si Marele Mir?".

   
Smirnă (click pe imagine pentru a o mări)


ÎNVĂTĂTURI BUNE DESPRE TĂMÂIE
 ---Cand se tamaie casa ce se tamaie, care e forma si cine poate tamaia?
Tamaierea se face acasa odata cu inceputul rugaciunilor. Se aprinde tamaie si se pot tamaia si sfintele icoane; aceasta se face de catre un barbat cu credinta, daca nu este se poate face si de o crestina curata in acel timp. Este bine sa se tamaie toate camerele. De asemenea, se mai pot tamaia vase, haine sau mancare de pomana, inainte de a le imparti, cum e cazul pe la sambata mosilor; si se mai poate tamaia sambetele sau duminicile, dimineata, la mormintele mortilor, pana se incepe slujba la biserica.
---In caz de necesitate (rau, frica, ganduri necurate, tulburare, suparare), in timpul zilei, ce se poate lua?
Daca persoana nu a mancat, poate lua anafura, agheasma mica, iar daca a mancat sa se unga cu ulei de la Sf. Maslu sau agheasma pe frunte, sa se afume cu tarnoseala, sa aprinda tamaie.
ÎNVĂTĂTURI GRESITE DESPRE TĂMÂIE
---Dacă cineva este rău, are răutate în suflet, trebuie să înghită un bob de tămâie şi va fi bun.
Înghiţind unul sau mai multe boabe de tămâie vei scăpa de calculi renali (pietrele de la rinichi), dar în nici un caz de răutate. Răutatea vine din suflet, nu din trup. Vei deveni mai bun înghiţind un "bob de răbdare" şi unul "de rugăciune".
---Lumânările trebuie tămâiate înainte de a fi aprinse.
Lumânarea este un simbol şi o jertfă, (simbolizează lumina dumnezeiască pe care o dorim şi în viaţa aceasta, şi în viaţa viitoare şi este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu). Se tămâie icoanele, se tămâie prin casă, dar n-am mai pomenit să tămâiem lumânările.
---Tămâia se foloseşte oricând, smirna numai în sărbători.
Putem să folosim şi una şi alta, oricând vrem fără nici o oprelişte. Pentru o mai bună înţelegere, între smirnă şi tămîie este o diferenţă ca între pâinea albă şi cea neagră. O poţi folosi pe fiecare când o ai, cu sfinţenie şi cu mulţumire la Dumnezeu.
ARTICOL PRELUAT DIN http://www.parohiamacin4.org/

BIBLIA SECRETĂ, manuscrisul exploziv pentru lumea creştină!

 Vaticanul cere să vadă "profeţia lui Iisus despre Mohammed

Biblia secretă, un document evaluat la peste 16 milioane de Euro, spune - printre multe şi controversate alte lucruri - că "Iisus a anunţat venirea profetului Mohammed".
Vaticanul a reacţionat clar. Dailymail.co.uk scrie că Papa Benedict al XVI-lea ar fi cerut oficial  să vadă manuscrisul despre care unii spun că e vechi de 1500 de ani, care a fost numit şi "Evanghelia după Barnabas", "Biblia secretă" pe care turcii ar fi ţinut-o departe de privirile lumii în ultimii 12 ani.
Scris de mână pe piele, în aramaică, manuscrisul a fost descoperit în 2000, dar a fost ţinut secret vreme de un deceniu. În 2010, "Biblia secretă"  a fost expusă pentru o vreme la Muzeul de Etnografie din Ankara. Iar acum ar putea fi aratată din nou publicului.
O fotocopie a unei singure pagini e evaluată la peste 1,7 milioane de euro. Ministrul turc al culturii spune că manuscrisul ar putea fi o versiune autentică a Bibliei pe care Biserica să o fi ignorat vreme de secole din cauza conţinutului său: multe dintre cele scrise acolo seamănă cu viziunea islamică asupra lui Iisus.
Acelaşi oficial turc mai anunţă că Vaticanul a formulat o solicitare oficială de a vedea manuscrisul, un text despre musulmanii susţin că e o completare a Evangheliilor după Marcu, Matei, Luca şi Ioan.

Controverse

La fel precum în credinţa islamică, această "Biblie Secretă" ar întări ideea naturii umane, şi nu dumnezeieşti a lui Iisus. De asemenea, potrivit manuscrisului, Iisus a vestit sosirea Profetului Mohammed. Într-o versiune a acestuia, se spune că Mântuitorul i-ar fi spus unui preot: "Şi cum se va numi Mesia? Mohammed este numele lui binecuvântat".
În pofida interesului uriaş stârnit de proaspăt redescoperitul document, mulţi spun că este vorba despre un fals şi că manuscrisul nu are nicidecum o vechime de 1500 de ani, el fiind scris în secolul 16. Cele mai vechi copii ale documentului sunt scrise în spaniolă şi italiană şi sunt datate în acea perioadă.
Autenticitatea documentului e pusă la îndoială şi de mai multe neconcordanţe: Sfântul Barbabas, pretinsul autor al Evangheliei Secrete, a trăit în secolul întîi, dc. S-a născut în Cipru, a fost considerat Apostol de către primii creştini. De asemenea, Apostolul Paul îl menţionează în câteva dintre epistolele sale.
Dar, dacă Barnabas a trăit în primul secul după Christos, manuscrisul e datat 4, 5 veacuri mai târziu. "Biblia secretă ar fi putut fi scrisă de unul discipoli de-ai săi", spun cei care insistă că manuscrisul ar fi autentic

Mai mult: Biblia secreta: Iisus ar fi profestit venirea lui mohammed, Vaticanul vrea sa vada manuscrisul descoperit in Turcia - Reportaj | Libertatea.ro

Absenţa plânsului duhovnicesc - o reală problemă

Însă ne putem întreba dacă lucrurile stau în regulă cu propriul progres în relaţia noastră cu Dumnezeu în lipsa darului lacrimilor. Sfântul Isaac Sirul oferă un răspuns detaliat la această problemă.


Absenţa plânsului duhovnicesc - o reală problemă

Cu toate că, în general, creştinii cunosc în amănunt ce înseamnă pocăinţa, puţini dintre ei beneficiază cu adevărat de darul lacrimilor. Plânsul duhovnicesc este, totuşi, o raritate cel puţin printre laici. Monahii au posibilitatea mai amplă de a se reculege interior şi a analiza în amănunt greşelile săvârşite, întorcându-se spiritual spre Dumnezeu cu toată voinţa. În lume, acest fapt este mai greu de realizat din cauza tentaţiilor continue din viaţa cotidiană, a grijilor care ne înconjoară şi a patimilor care ne stăpânesc deseori fără ca noi să le remarcăm prezenţa. Astfel, pocăinţa se transformă într-un lucru pur declarativ, fără efecte concrete în cursul vieţii noastre. Afirmăm că ne căim de relele săvârşite, dar faptele noastre ne contrazic. Ne lipsesc străpungerea inimii, lacrimile de căinţă, îndurerarea pentru păcatele săvârşite şi fenomenul cel mai negativ este că nu ne dăm seama că ar trebui să le avem şi să le cultivăm pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu, Cel Care este un abis de smerenie, aşa cum ne spune Sfântul Isaac Sirul. Un monah a decis la un moment dat să îl întrebe dacă oamenii care par smeriţi, dar nu au plânsul duhovnicesc pot fi consideraţi drept avansaţi din punct de vedere spiritual. Sfântul Isaac i-a răspuns: "Nu-mi adu drept exemplu pe cei smeriţi prin fire, spunând că mulţi sunt cei a căror fire dă mărturie că sunt smeriţi, dar care nu au lacrimi. Nu invoca aici cele ale firii, fiindcă ei au mişcări/porniri stinse, inerte şi lipsite de căldură. N-au însă smerenia discernământului care se recunoaşte în gânduri de înjosire, în reflecţii dureroase şi pline de discernământ, în neînsemnătatea cu care unul se priveşte pe sine, în inima înfrântă şi râul lacrimilor care curg dintr-o conştiinţă dureroasă şi un discernământ al dorinţei" (Cuvinte către singuratici, vol. II, trad. diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 312). Smerenia discernământului este conceptul-cheie pe care Sfântul Isaac Sirul îl propune drept izvor bogat al lacrimilor. Această smerenie plină de dreaptă socoteală este diferită de cea afişată adesea de creştini care se arată păcătoşi la prima vedere, dar care, în interior, sunt plini de mândrie şi mulţumiţi de propria persoană. Smerenia adevărată are o serie de calităţi esenţiale, dintre care se remarcă în primul rând discreţia şi păstrarea unei atitudini care să nu-i îndemne pe ceilalţi oameni la o laudă continuă a nevoinţelor noastre. Smerenia nu se vede.

Cauzele plânsului neîncetat

Sfântul Isaac Sirul consideră că există trei cauze care generează apariţia plânsului duhovnicesc la o persoană. Prima dintre acestea constă în aceea că din "uimirea faţă de înţelegerile pline de taină ce se descoperă neîncetat minţii lacrimile curg din belşug şi involuntar, fără ca omul să simtă vreo întristare, fiindcă scrutează aceste înţelegeri cu privirea minţii cuprins de minunare în faţa cunoaşterii care-i este descoperită duhovniceşte în aceste înţelegeri; atunci lacrimile curg cu consimţământul lor şi fără să obosească din pricina tăriei dulceţii care cuprinde mintea din vederea pe care o cuprind în ele" (Ibid., p. 311). Astfel, contemplaţia naturală şi meditaţia la binefacerile lui Dumnezeu faţă de noi generează o stare de uimire profundă a omului din care se nasc lacrimi de bucurie. Trebuie remarcate aici două precizări importante ale Sfântului Isaac Sirul: acest tip de plâns nu cuprinde în sine absolut nici o cauză de tristeţe şi nici nu provoacă în om o stare de oboseală şi epuizare trupească aşa cum se întâmplă în general în astfel de situaţii. A doua cauză a lacrimilor rezidă în "iubirea aprinsă de Dumnezeu care pune sufletul pe foc, iubire pe care acesta n-o poate îndura fără să plângă necontenit ca urmare a dulceţii şi desfătării ei" (Ibid., p. 312). Iubirea duhovnicească nu aduce nici ea un plâns de întristare, ci, din contră, rourează sufletul printr-o ploaie de lacrimi binecuvântate care ne fac să ne simţim împliniţi. Trebuie remarcat că simţirea iubirii lui Dumnezeu oferă o dulceaţă spirituală care ne împinge la un real plâns de bucurie, dar care depăşeşte orice imaginaţie a fericirilor pământeşti pe care le-ar avea drept cauză în viaţa cotidiană. A treia cauză a lacrimilor constă "dintr-un belşug de smerenie a inimii. Aceasta însă poate avea două pricini: fie cunoaşterea exactă a păcatelor noastre, fie aducerea aminte de smerenia Domnului sau, mai bine zis, de măreţia lui Dumnezeu şi până unde s-a pogorât măreţia Domnului a toate pentru a vorbi cu noi oamenii şi a ne povăţui în felurite chipuri, înjosindu-Se până acolo încât a luat dintre ei trup, trup al Domnului care a îndurat şi a trecut prin atâtea, arătându-Se dispreţuit în ochii lumii, deşi avea de la Tatăl Său de sus o slavă negrăită, iar vederea Lui îi înspăimânta pe îngeri atunci când slava Feţei Lui strălucea între cinurile lor" (Ibid., p. 312). Observăm că Sfântul Isaac Sirul vorbeşte aici despre smerenia aflată la baza plânsului duhovnicesc şi care poate avea două cauze majore: prima dintre acestea constă în amintirea păcatelor, iar cea de-a doua, în cugetarea la Iconomia Domnului. Hristos a mers până la moarte şi încă moarte pe Cruce din iubire pentru noi. Acest gând ar trebui să ne facă mai simţitori faţă de El în general, dar, adesea, noi continuăm să nu ne lăsăm inimile deschise în faţa lucrării harului divin. Prin urmare, rămânem lipsiţi de lacrimi şi reci.

Liniştirea (isihia) - cauza cauzelor

Din punctul de vedere al Sfântului Isaac Sirul o persoană care nu are plânsul duhovnicesc nu a avut parte niciodată de experienţa uneia dintre cele trei cauze amintite anterior. El afirmă: "Când cineva n-are o curgere a lacrimilor, nu înseamnă pur şi simplu că nu le are, ci mai degrabă că este tăiat de lucrurile care pricinuiesc lacrimile şi n-are în sufletul său rădăcinile care le dau naştere. Înseamnă, cu alte cuvinte, că n-a simţit niciodată gustul iubirii de Dumnezeu, că stăruinţa sa înaintea lui Dumnezeu n-a stârnit niciodată în el gândirea la tainele lui Dumnezeu şi că n-are smerenia inimii chiar dacă îşi închipuie că o are" (Ibid., p. 312). Cuvintele Sfântului Isaac Sirul par aspre şi imposibil de probat în realitate. Oare cel care nu are plânsul duhovnicesc nu a gustat niciodată din iubirea divină? Probabil că Sfântul Isaac Sirul ne arată că, de fapt, noi ne închipuim că suntem smeriţi sau că Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi dragostea Sa, precum şi tainele pe care El ni le dezvăluie prin intermediul naturii sau prin purtarea Sa de grijă la adresa noastră (pronia/providenţa). În realitate, suntem departe de aceste trei cauze care generează plânsul pentru că ne aflăm la o distanţă enormă de rădăcina lor comună: liniştea (isihia). Avem nevoie, în primul rând, de mai multă linişte în viaţa noastră, mai puţină goană după lucruri lumeşti şi mai multă tărie în faţa grijilor apăsătoare. Altfel, aşa cum ne avertizează Sfântul Isaac, "dacă cineva nu are liniştirea, nu va putea cunoaşte nici unul dintre aceste lucruri; chiar dacă poate avea multe alte virtuţi, dar nu va şti niciodată ce e iubirea de Dumnezeu, nici nu va dobândi cunoaşterea duhovnicească sau adevărata smerenie a inimii" (Ibid., p. 314).


sâmbătă, 25 februarie 2012

HAINE SFINTE




Cum ar trebui sa fie atitudinea noastra in inchinare inaintea lui Dumnezeu,angajamentul fata de El,
 chiar si imbracamintea si muzica spirituala pe care o folosim in inchinarea noastra !
Ps.96.9 ;29.2
Inchinati-va inaintea Domnului cu podoabe(haine, nu bijuterii) sfinte !
Sigur, cel sarac,imbraca si el ce are, dar cine are posibilitatea, sa o faca . In audienta la Presedinte nu ne ducem imbracati oricum, nu ?
Haine sfinte,inseamna haine pe care nu trebuie sa le imbraci decat cand te duci la biserica )
Deci nu mergem la biserica in papuci,in pantaloni scurti, sau in alte haine in care stam de obicei !
Nu merge nici vopsite (atentie doamnelor si domnisoarelor),..la Dumnezeu nu venim decat in mod natural.Obiceiul acesta de a da cu ruj pe buze si alte chimicale pe la ochi ,este o caricaturizare a diavolului. El rade de se prapadeste pe seama dv. cand va vede asa. Creatia lui Dumnezeu
trebuie sa fie curata,naturala ! In mod inconstient,cea (cel ) care se machiaza, tatueaza,denota razvratire fata de modul natural in care a fost creat,si implicit fata de Dumnezeu ! Prin aceasta tu spui lui Dumnezeu ca nu a stiut cum sa te faca. Uite asa trebuia fiu; cu buze mai rosii, cu sprancene mai negre, cu parul mai roscat,sau blonda,etc, …Si nu este de ras, ci de plans !

vineri, 24 februarie 2012

MISTIC-ART-ICON: Cruce catapeteasma


 Ruga catre Dumnezeu

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.

Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.

Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.

Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.

Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.

Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.

Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.

Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.

Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.

Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine.

Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.



"Oamenii vorbesc" - o emisiune despre boală: Ce trebuie să facem ca să prevenim boala?
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
moderator: Mădălina Burduja
invitaţi: dr. Bogdan Catrangiu - preşedinte ARPC, preot George Istodor, preot Daniel Roşu

http://www.preventia-cancerului.ro/oamenii-vorbesc.htm

joi, 23 februarie 2012

Pagina de Folos: Ajutati o mama sa traiasca pentru a putea sa isi c...

Pagina de Folos: Ajutati o mama sa traiasca pentru a putea sa isi c...: Glasul unei mame: " Vreau sa traiesc! Vreau sa imi cresc baietelul! Va implor: AJUTATI-MA! Cine o sa-mi creasca copilul? Pe el cine o sa il ...

Modelarea sufletului sensibil de copil

din “Parinti, copii si cresterea lor”
Daca lectiile bune se întiparesc în suflet cât este înca fraged nimeni nu le va putea sterge, pentru ca, odata întiparite se vor întari ca o pecete în ceara. Copilul e înca mic si plin de teama. Se înspaimânta usor si de chipul tau si de cuvintele tale si de orice altceva. Fa uz de puterea pe care o ai asupra lui, dar asa cum trebuie. Daca fiul tau creste bine, tu vei fi primul care se va bucura si al doilea va fi Dumnezeu. Ostenindu-te pentru fiul tau, pentru tine te ostenesti.
Se spune ca perlele imediat ce le scoti din mare sunt ca apa. Daca pescarul care le scoate din cochilie e priceput, pune în palma picatura aceea si miscându-si mâna cu atentie în toate directiile, o modeleaza si îi da o forma foarte frumoasa. Daca perla proaspat scoasa apuca sa se întareasca, el nu-i mai poate da ce forma doreste. Când un material e moale e foarte usor de modelat si ia orice forma si orice chip doresti. Daca apuca însa sa se întareasca definitiv nu-i deloc usor sa-i schimbi forma sau înfatisarea.

 http://www.ioanguradeaur.ro

Postare prezentată

HRISTOS A INVIAT!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE... ...

Arhivă blog

Etichete

.Uleiul sfințit 100 POVETE ORTODOXE 486 Întrebări din Biblie cu răspuns ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI AICI GASESTI BLOGURI ORTODOXE AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI -LITURGICE AICI GASESTI CUVINTE DE FOLOS DE AVVA PIMEN AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI AICI GASESTI RUGACIUNI IMPORTANTE AICI GASESTI..VIETILE SFINTILOR AJUNUL BOBOTEZEI APA SFINTITA APOCALIPSA Articole Apopei Roxana BINECUVANTARE BINEFACERILE BISERICI BOBOTEAZA Bucuria de a privi o icoană BUNA VESTIRE..! [Blagoveştenia] Care e rugăciunea primită de Dumnezeu? Care este numele corect al Mântuitorului – Iisus sau Isus? CATEHEZA CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE Ce să faci dacă ţi-e ruşine să mărturiseşti un păcat? CELE 10 PORUNCI Cele 14 reguli pentru mergerea la biserica Cifra sapte in Sfanta Scriptura CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE CODUL SECRET AL BIBLIEI Completare la cateheza despre pocăinţă COPIL DIN EPRUBETA??? Credinciosul şi frizerul necredincios CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!! CRUCEA VIEŢII OMENEŞTI CUM GANDESC COPIII... CUM SA NE RUGAM CUM TREBUIE SA CITIM BIBLIA CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ De ce Iisus si nu Isus? DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM? DE STIUT CLAR DEPRE SFANTA CRUCE Despre Dragoste de Dumnezeu DESPRE ACATISTE DESPRE ADULTER DESPRE ASCULTARE DESPRE ATEISM DESPRE AVORT Despre bârfire DESPRE BETIE Despre bucurii DESPRE CALENDAR DESPRE CANDELE SI ICOANE DESPRE CREDINTĂ DESPRE CULTELE RELIGIOASE DESPRE DEOCHI DESPRE DESCURAJARE... DESPRE DIAVOL DESPRE DROGURI Despre Evanghelie DESPRE FEMEILE CARE SE INPODOBESC CU AUR SI SE MACHEAZA DESPRE FRICA DE DUMNEZEU DESPRE FUMAT DESPRE FURIE SI IERTARE Despre Halloween DESPRE IERTARE DESPRE IISUS HRISTOS DESPRE INGERUL PAZITOR SI ALTI INGERI DESPRE INIMA OMULUI DESPRE JUDECAREA APROAPELUI DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU Despre lumanare Despre Maica Domnului DESPRE MAMA DESPRE MANDRIE DESPRE MANIE DESPRE MANTUIRE DESPRE MILOSTENIE DESPRE MOARTE DESPRE NECAZURI DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE Despre om DESPRE PACAT DESPRE PACATUL GRAIRII IN DESERT Despre păcat Despre părinti DESPRE PLANSURI SI LACRIMI Despre pocăintă DESPRE POMELNICE SI POMENIRI DESPRE POST DESPRE PREFACEREA SFINTELOR DESPRE PRESCURA DESPRE RAI DESPRE RUGACIUNE Despre sentimente Despre Sfarsitul lumii DESPRE SFINTELE PASTI DESPRE SINUCIDERE DESPRE SMERENIE DESPRE SUFERINTA SI RABDARE Despre suflet DESPRE TALISMAN DESPRE TATUAJE Despre vesnicie DESPRE VISUL MAICII DOMNULUI DESPRE ZODIAC SI HOROSCOP DESPRRE PĂCATUL GRĂIRII ÎN DEŞERT Din cugetările lui Petre Ţuţea DIN POPAS DUHOVNICESC DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN DIVERSE DOAMNE! POEZII CU IISUS HRISTOS DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE ESTE SAU NU...PACAT? EXISTA REINCARNARE? Femeia in Biserică Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov FILMULETE YOUTUBE FLORIILE HALLOWEEN HRISTOS A INVIAT. Ieromonah Savatie Baștovoi Importanţa duhovnicului în viaţa creştinului Inaltarea prin Dumnezeu- picturi:Fred Tomaselli -text;Biblia INTERVIURI Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca INVATATURA ORTODOXA INVATATURI CRESTINE ISPITELE Istorioare pentru crestinii ortodocsi IZVORUL TAMADUIRII ÎNCREDE-TE-N IUBIRE! ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI LEGENDA LUI MOS CRACIUN LEGENDA VÂNĂTORULUI CARE ŞI-A ŢINUT VORBA Lupta dusă de un catolic practicant pentru a primi botezul în Ortodoxie (partea I) Marturisirea unui satanist POCĂIT MEDICINA ISIHASTA MILOSTENIE MINUNI ALE SFINTILOR MIR DE NARD AUTENTIC Mos Craciun de Octavian Goga NESTEMATE DUHOVNICESTI O călătorie spre Ortodoxie O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos Oarba care vede orasul cetate ce sta pe alte 9 orase cetati PAROHIA VIILE FABRIC TIMISOARA Părintele Iosif Vatopedinul Peştera celor veşnic osândiţi PILDE DESPRE RUGĂCIUNE PILDE CRESTINE PILDE DIN PATERIC Pilde ortodoxe Pilde si povestiri ortodoxe PILDE. POCAINTA IMPĂRATULUI MANASE Poezi de Zorica Laţcu Teodosia Poezi de Sorin Croitoru POEZII Poezii de Costel Ursu POEZII CU IISUS HRISTOS Poezii cu Preot Ioan POEZII DE ANDREI BOTOSANU Poezii de Angelina Nădejde POEZII DE CAMELIA CRISTEA POEZII DE CRACIUN Poezii de Daniela Florentina Luncan Poezii de Dorin Dumitru Poezii de Horatiu Stoica POEZII DE IOAN DANCI Poezii de la Preot Ioan Poezii de Parintele Ilarion Argatu POEZII DE PASTE POEZII DE PREOT IOAN DANCI POEZII DE RADU GYR Poezii de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul PoeziI de Sorin Croitoru POEZII DE STEFANIA ROTARIU POEZII DE TRAIAN DORZ POEZII DECamelia Cristea Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru POVESTEA MĂRULUI POVESTIRI DUHOVNICESTI DE LA SCHITUL LACU POVESTITE DE SFINTII PARINTI PREDICI PREOT IOAN PREOT IOAN DANCI Preot Ioan Plesuvu PREOT ISTODOR GEORGE PREOT TEOFIL PĂRĂIAN Profesorul Dumitru Dulcan PROFETII Prohodul Domnului PSALMI Puterea cuvintelor REVELION 2014 Ritual păgân al unei secte din Chile ROGĂCIUNE ROSTUL RUGACIUNE de DIMINEATA: RUGACIUNE CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS Rugaciune la vreme de ispita Rugaciune pentru România RUGACIUNEA MAMEI PENTRU COPII EI Rugaciunea celui "singur in suflet si trist " RUGACIUNEA DE MULTUMIRE RUGACIUNEA INIMII Rugaciunea Sfintei Cruci RUGACIUNI RUGACIUNI DE GABRIEL MANOLESCU Rugăciune către Maria Magdalena RUGĂCIUNE CĂTRE MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ROMÂNI (Duminica sfinţilor români) Rugăciune pentru vrăjmaşi Rugăciune pentru vrăjmaşi de Sf. Nicolae VELIMIROVICI Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU" RUGĂCIUNI PENTRU SUFLET Rugăciuni la Intrarea Domnului in Ierusalim RUGĂCIUNI SI CUGETĂRI UMILICIOASE RUSALIILE SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM SARBATORI SĂ-MI SPUI TU DOAMNE! Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) Scopul existenţei umane“ SCRISOARE CATRE UN PRIETEN SPECIAL Secretul spovedaniei SEMNUL SFINTEI CRUCI Sf Maria Egipteanca SFANTA IMPARTASANIE SFANTA SCRIPTURA SFANTUL GHEORGHE SFATURI DE LA ARSENIE BOCA SFATURI DE LA PARINTELE IOAN Sfaturi de la părintele Ilarion Argatu Sfaturi despre icoane SFATURI ORTODOXE Sfaturi practice în Biserică Sfântul Eftimie cel Mare Sfântul Ioan Gură de Aur Sfestania SFESTANIA RANDUIALA SFINTIRII CASEI SFINTELE TAINE SFINTI SMERENIA SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE SOCRII STIATI ...CA? SUFLETUL OMULUI SUPERSTITII TAMAIE SAU SMIRNA Tatăl nostru Tot omul este un cerşetor TRADITII Treptele păcatului Troia Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare VENETIA Versuri de Horațiu Stoica Versuri Horatiu Stoica VESMINTE PREOTESTI VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ VIATA DUPA MOARTE VIRTUTILE Vladimir Ghika - Gânduri pentru zilele care vin